Page 2 - Bunul_Econom_1906_09
P. 2

2                                             B U N U L  ECQiNQM     ~                                -            Nr. 9

         Dar  aceasta,  în  ziua  de  astăzi  pentru   iar  pe  altul  napi^  şi  nu-şi  mai  trimitea   Primăvara  să  se  sădească  după  ce
        cei  mai  mulţi  nu  se  mai  poate,  din   nici  vacile,  • nici  .boii  în  ciurda  satului.   s’a  sbicit  şi  s’a  încălzit  pământul  bine,
         cauza  multor  trebuinţe,  ce  ne  ispitesc.  Ca  să  prăsească  ua  neam  mai  bun  de   la  timp  frumos  şi  cald,  deoare ce  pomi-
              Astăzi  cei  mai  mulţi  oameni  îşi   vite  a  dus  vacile-lui  la  un  taur  vestit   şorii  cari  să  pun  în  pământ  rece  sau
         fac  case  noauă  pe  împrumuturi,  cum­   de  frumos,  care  îj  ţinea  un  străin  din   îngheţat,  nu  să  prind  bine  şi  mor  în
        pără  pământuri  pe  împrumuturi,  vite     satul  vecin.  Petru;  vecinul  lui,  privia   scurt  timp.
         pe  împrumuturi,  îşi  ţin  copii  la  şcoale   cam  râzind  la  loa .şi  a  rămas  tot  pe-   Isprăvirea  plantării.
         pe  împrumuturi,  îşi  cumpără  haine  pe   lângă  cele  vechi.  După  vre-o  câţiva  ani
        împrumuturi,  îşi  petrec,  fumează,  joacă   Petru  ducea  tot  ifiOi  care  de  fân,  ţinea   La  facerea  plantării  să  pregătesc
        cărţi  şi  altele  tot  pe  împrumuturi  şi   tot  doi  boi  şi  2  vaci  cu  lapte.  Ion  însă   gropile  astfel,  ca  ţarina  cea  scoasă  de
        cine  se  plătească  toâţe  acelea  împru­  ducea  20  care  de  fân.  ducea  vara. în   mai  nainte  să  amestecă  cu  alta  mai
        muturi,  se  întreabă  un  învătat  de  ai   fiecare  zi  trifoi  la  vitele  sale  şi  mai   bună,  pecând  în  pământ  tare  (vârtos)
        noştri  şi  răspunde  toarte  pe  scurt  cu   ducea  încă  20  de  care  de  napi.  In   să  poate  amesteca  cu  puţin  năsip,  şi
        cuvântul  —   viitorul.                     grajd  avea  pelângă' părechea  de  boi  şi   să  aruncă  înlăuntru  până  se  umple
                                 loan  Georyescu,   o  păreehe  de  cai,  4  vaci  mari  şi  fru­  groapa  mai  bine  de  jumătate.  Lucrul
                                                    moase  cu  lapte,  2  jun.inci  şi  2  viţele.   ăsta  e  bine  să  se  facă  măcar  cu  două
            Tinerea şi  îngrijirea vitelor.*)       El  vindea  în  fiecare’'an  sau.  câte  o  ju-   zile  înainte  de  plantare,  ca  să  se  aşeze
                                                    nincă frumoasă,  sâb  o  păreehe  de junei,   ţărina.
                                                    sau  chiar  o  vacă,  ' şi  îi  mai  rămânea     La  sădire  e  bine  să  fie  doi  lucră­
              Cheltueala  ţinerii  vitelor  va  atîrna
                                                    nutreţ  şi  de  pe  Uri  an  pe  altul.  Chel­  tori,  dintre  cari  unul  pune  pomişorul
        dela  aceea;  cum  vom  şti  să  ne  folosim
                                                    tueala  lui  Petru  cii' vitele  sale,  4  capete,   în  groapă  şi-l  ţine  drept  în  mijlocul
        de  toate  împregiurările  ca  vita  să  fie
                                                    era  tot  aşa  de  Wfare  ca  şi  a  lui  Ion  cu   acesteia,  eară  celalalt aruncă  cu hârleţul
        bine  ţinută  şi  bine  îngrijită  cu  puţin
                                                    12  capete  de  vite ,iâ ci  amândoi  aveau   ţărina  măruntă  şi  acopere  rădăcinile  lui.
        nutreţ.
                                                    moşie  unul  ca 'alhib
              Cheltueala  ţinerii  vitelor  va  fi  mai                                              Ca  să  între  pământul  bine  printre
                                                         Oricine  înţefegri,  ca  preţuind  toată
         m ică:  Dacă  din  moşia  ce  o  avem  vom                                             rădăcini,  Şi  să  astupe  toate  locurile
                                                   , cheltueala  cu  ţinerea  vitelor  Ia  aceşti
        scoate  cât  să  poate  de  mult  nutreţ;                                              goale,  să  mişcă  pomişorul  încet,  ori  să
                                                    doi  vecini,  să  zicem’ o  vorbă,  cu  200  fl.,
        dacă  nutreţul  va  fiu  cât  să  poate  de                                            astupă  cu  ajutorul  manei,  bătucind  în
                                                    Ion  are  numai  a-’ ^treia  parte  din  chel-
        bun;  dacă  vita  va  fi  de  soi,  ca  nutreţul                                       urmă  şi  puţin  cu  piciorul  împrejurul
                                                    tuela  lui  Petru,  c&Ci  ca  200  fl.  Ion  ţine
        dat  să  i  priească  uşor;  dacă  ne  vom                                             lui;  dar  să  se  bage  bine  de  seamă  sâ
                                                    12  capte  de vite; fe*  Petru  numai  patru.
        îngriji  ca  nutreţul  să  se  dee  cu  soroc                                          nu  să  aşeze  pomişorul  prea  adânc.  Mai
                                                         Prin  âcestea<M6rite  dat  şi  răspunsul
        şi  cu  măsură;  dacă  ne  vom  îngriji  cât                                           bine  să  vie  mai  la  suprafaţă  decât  mai
                                                    la  întrebarea:'; Cufft-  avem  să  facem  ca
        să  poate  de  bine  de  grajduri  şi  de                                              afend.
                                                    să  putem  ţineâ  ăîifri'  frumoase  şi  multe
        curăţenia  vitei.  Oare  aşa  să  fie?  Ean                                                  Pomişorul  să  se  aşeze  aşa,  ca  se
                                                    cu  puţină  cheHtfeblâ.   '
        să  vedem.                                                                             fie  rădăcinile cele mai  de  deasupra; aco­
                                                    U:...vâr.      iijnha  rţ:      ^ V-v
           ■  Doi  ţerani  vecini,  pe  unul îl chiamă                                         perite  cu pământ uşor  de  10—- ! I centi­
        Ion  şi  pe  celalalt  îl  chiamă  Petru,  au           PomăPit.                       metrii.  In  pământ  uşor,  uscaţ  şi  cald
                                                    —  ii   —y _____,L  .  ,'ij  ..  M/  L.  ; .Li.  .. •  i  -  :  '
        moşie  unul  ca  altul.  Fiecare  din  ei                                              la  plantarea  de  primavara,  să  toarnă
                                                        Gând  tfă  plantează  pomii?  ,
        aducea  10  cară'  de  fân  de  pe  moşia                                              vre-o  jumătate de cofă  de apă  deasupra,
        lor  şi  ţineau  câte  o  păreehe  de  boi  şi   La  noi  să  se  plânteze  a măsurat   ca  să  se  aşeze  şi  să  se  prindă  ţărina
        2  vaci  cu  lapte  Ion,  mâi  isteţ  din  fire,  "climei  şi  pamântujui  nostru,  primăvara;   bine  de  rădăcini,  presărând  apoi  ca
        a  sămănăt  pe  un  dărab  de  loc  trifoi,  în  alte  ţări  cu  clima  caldă,  cu  pământ   ţărina  uscată  deasupra,  ca  să  nu  să
                                                    uscat  şi  uşor  năsipos  se  poate  planta   formeze  scoarţă.  Numai  la  plantarea  de
             *■)■  Cumpăraţi  şi  ceţ'ţi «Ţinerea  şi  îngrijirea vi­
                                                    şi  toamna,  dacă  pot  căpăta  pomii  plan­  toamnă  nu  se  toarnă  de  fel  apă.
        telor  de  Eu;en  Brote,  costă  numai  12  creţari  şi. să .
                                                    taţi  o  rădăcină  nouă  până  în  earnă.       Impregiurul fiecărui  pomfşor  plantat
        poate  procura  la  toate  librăriile.
        neam:  sătulă  închide  ochii  şi  jură  că  n’a   Trecu  un  an,  trecură  doi,  trecură  şasă,   Dar’  ce?  spunel  ce  taci?...
        mâncat.  Na;u-so  şi  prietini  lui,  cari  băgară   de  când  să  luară,  fără  ca  omul  nostru  sări   Ce  să  fi?,  rău  de  tot,  a  venit...
        de  seamă  în  ce  apă  să  scaldă  nevăstica   zică  cât  e negru  sub unghie, cu toate că treaba   Ce-a  venit  bărbate,  Turcii  ori nemţii?
        noastră,  îi  spuneau  cu  toată  inima:    mergea  rău:  femeea.  să  învăţase  nărăvaşe,   Nu-’i  asta  femee,  dar’  bătea  dobă  pe
             Mă,  bagă  de  seamă!  »ţine-ţi  nevasta de   uşernică,  în  toată  ziua,  »ba  că  mă  due  la   uliţa  mare...
        scurt.«                                     mama,  ba  la  naşa,  ba  că  am  treabă,  ba  că   Vai  de  mine,  poate  vă  cheamă  iar’  la
             Aşa, nu  sunt eu  de-aceia,  care să tem  de   am  să-i  văd*  şi,  la  gospodărie  nu  să  mai   război,  sărăci  Copilaşii  mei,  cum  o sâ rămână
        umbra  lor.  Eu  am  ştiut  cine  e  nevasta  mea.  gândea.  Acum  să  trezi  bietul  om  bătrân  de   fără  tatăl...   ,
             Aşa-’i  mă,  dar’  femeea-’i  femeie,  păr   atâtea  năcazuri  cu  vatra  plină  de  copii,  fără   Că  taci  odată,  femee,  să-’ţi  spun,  că-’i
        lung,  şi  minte  scurtă,  lezne-'i dă inima brânci,   să  aibă   cine-va  cu  durere sâ’ngrijeascâ de   alt  ce-va  şi  mai  rău:  a  venit  o  lege  grea  de
        şi  apoi  vorbă  scurtă,  cu  ea  nu  ţii  casă  pâ-   ei.  Acum  vedea  şi  el  cât  fac  cuvintele  bă­  tot  pe  capul  ţării,  şi  apoi  când  ai  şti  ce:  fel
        nă-ce  nu-’i  ve>  frânge  coasta  cea  de drac. Nu   trânilor,  dar’  îi  era  prea  târziu.  Să  Întrebe pe   de  lege,  te,-ai  boci  în  glas.   ^
        de  alta,  dar’  te*o  face  şi  pe tine  de  ocara lu-   alţii  de  mai  este  vre-un  leac,  îi  era  ruşine,   Apoi  cam  îmi  dă  mie  prin gând,  ce  fel
        mei;  ca  mâne  ţi-p  eşi  un  nume  rău  de  nu-’i   căci  până  mai  ieri  să  arăta  mai  cu  cap  de   de  lege,  ia  or  fi  pus  boierii  niscari  dări grele
        mai  avea  'cap  să  eşi  între  oameni;  ca  mâne,   cât  toată  lumea.               pe  capul  ţării,  cum  tot  pun,  de  a  venit  vre­
        mă  ’ ţi-o  zice  lumea  că  la  casa  ta cântă găina   Să  gândea  sărmanul  zi  şi  noapte,  cum   mea,  că,, nici  apa  n’a  rămas  fără  dare.
        nu  cocoşul,  că  tu  nu  eşti  vrednic  să  porţi   s’o  dea  şi  cum  să  facă  mai  bine  ca  s’o  ni­  —   Hei,  femee,  o  lege  ne  mai  auzită, ci
        căciulă,  şi  apoi  atâta-’fi  trebue, mai bine să-’ţi   merească.  Nevoia  însă  îi  arătă  calea.  Odată   că  tot  bărbatul  să  ţină  doauă  femei...
        încarci  bejenia  şi  să  nu  mai  stai  în  sat,  căci   când  să  întoarsă dela  târg  să  prefăcu mâhtţit   —   Vai  de  nune,  bărbate,  aşta-’i  mare
        de  cât  ţi-ar  eşi  un  nume  rău  în  lume,  mai   şi  supărat.  Femeea  cu  doauă  feţe  ca  toate   potop  pe  ţeară.
        bine  să-’ţi  iasă  sufletul.               femeile,  îi  sări  înainte  ş  văzându-’l  supărat,   —   De,  de  n’a'r  fi,  n’aşi  fi  aşa  de  supă­
             Insă  vorbe  de  acestea  la  el n’aveau nici   începu  sâ-’l  întrebe  speriată:  >ce  ai  bărbate?   rat;  căci  să  vorbim  la  drept,  fără  părtinire,
        an  rost,  ştia  că-’}  iubeşte  neyasta-sa  şi  mai   ai  păţit  ceva ?  eşti  bolnav ?«  treaba  pe-afară  îi  mai  multă  şi  mai grea, mai
        mult  nici  un  păr...                           Ba  nu...                             de  grabă  ’mî-ar  trebui  mie  un  ajutor...
   1   2   3   4   5   6   7