Page 3 - Bunul_Econom_1906_09
P. 3

Nr.  9                                             B U N U L  E C O N O M          ■  .    ;  ,  ;  .'  "V  ...  ;  '  y  .  v, Pag.  3

        să  mai  adună  ţărina  rămasă,  să  face  o   ţiunea  pentru  cultura  şi  literatura  poporului   tenire  poporului  său.  Chiar  la  mormânt  nu­
         covăeturâ,  ca  să  aibă unde a  să strânge   român*,  care  încă  n’a  prins  până  a?l  rădă­  mai  un  călugăr  săvîrşi  sluj ba  preot ului,  ca
        apa  de  ploaie.                            cini  puternice  în  sinul  poporului,  căci  noi   să  nu  să  facă  cheltuială  ci  să  se  cruţe.  Prin
              In  locurile,  ce  sunt  expuse  vân­  n'am  înţeles  pe  deplin  rostul  ei,  dar’  totuşi   grele  osteneli  şi  jertfe  de  nespus,  pusă  el
        turilor  uscate,  să  se  învâliască  trupina   îşi  arată  roada  sănătoasă  şi  mântuitoare  şi   temelie  la  marele  număr  de  fonduri  din cari'
        pomilor  plantaţi  cu  paie.                mâne  vom  şti  preţui  marea  ei  însămnătate,   să  acoper  azi,  trebuinţele  arzătoare  a poporu­
                                                    dacă  cu  un  ceas  mai  de  grabă  vom  asculta   lui  român.  El  pusă temelie  fondului  din care
              Afară  de  astea,  e  bine  a  pune
                                                    glasul  de  chemare  a  celor  cari  poartă  stea­  în  z lele  noastre  să  înălţă  falnică  catedrală
        împregiurul  pomişorilor gunoi,  ca  să  tiu
                                                    gul  culturii  şi  prin  aceasta  a  mântuirii.  dela  S biiu,  ca  să  mărturisească  de vrednicia
        abureze  şi  să  nu  să  apese  pământul
                                                                                                noastră  românească.
        atât  de  tare,  mai  ales  pe  toloace  unde    Iată  t r e i m e a   care  mărturiseşte  de
                                                                                                     Aceste  si  alte  multe,  pe  cari  nu-mi
        umblă  vitele.                              fiinţa  românească  pe  acest  pământ  stăpânit   este  cu  putinţă  a  le  arăta,  a  făcut  Şaguna,
             Pomilor  celor  înalţi  să  se  dea  şi   acum  de  alţii:  biserica; şcoala şi Asociaţiunea,   căruia  cu  smerenie  să  închină  cuvîntul  no­
        un  razim  contra vânturilor,  legândui  cu   acele  trei  aşezăminte  pe  cari  datorinţă  sfântă   stru  astăz'.   *
        gânjuri  de  răchită  sau  de  paie  între   avem  a  le  îmbrăţişa  şi  sprijini,  căci  ele  ne   Lupte  şi  învingeri  asupra  duşmanilor
        doi  pari  aşa  de  lungi,  ca  să  nu  ajunga   vor  aduce  mântuirea,  pentru-că  pe  steagul   bisericii,  a  şcoalei  şi  a  poporului  întreg;
        cu  capetele  lor  ramurile  coroanei.      lor  cu  litere  de  aur  este  scris:  L u m i n ă   şi
                                                    lumina  toate  le  sâvlrşeşte.             trudă  osteneli  şi  alergări  cu  jalbe  la  împăra­
             Un  par  să  pune  lângă  pom  Într’o                                             tul  şi domnii  ţăriv cu  poveţe în  mijlocul  po­
        depărtare  de  3— 4  decimetrii  de  acea        Şaguna  nu  numai  le-a  dat  fiinţă  ci  s’a   porului;  zbuciumări  şi  frăţnântări  cu  aceia
        parte,  din  care  vin  vânturile  mai  multe   îngrijit  ca  să  toarne  şi  viaţă adevărată  în ele.   din  fii săi,  cari  nu  vreau să-l înţeleagă;  jertfe,
        şi  mai  aspre,  car  celalalt  par  să  bate   Şcoala  şi  biserica  avea  trebuinţă  de  cărţi,   câştig şi  cruţate  în  averea  neamului ; stăruinţă
        în  partea  opusă  în  aceeaşi  depărtare   căci  nici  macar  clin  ce  săvirşi  slujbele  dum-
                                                                                               de  fer  în  toate  şi  nici-odată  desnădăjduire,
        dela  pom.                                  nezeeşti  nu  aveam.  El  dintr’al  lui  făcu  tipo­  toate  aceste  izvorîte  din  nemărginita dragoste
                                                    grafie,  în  care  sub  ochiul  lui  a  toate  văzător
             La  1— 2  ani  să  lasă  numai  un                                                de  popor,—   iată  cuvintele  din  cari  să  ţesu
                                                    să  tipăriră  cele  mai  bune  cărţi  bisericeşti  şi
        par,  aşezându-1  în  partea de  câtră vânt,                                           întreaga  viaţă  a  bunului  părinte,  ia  care  tot­
                                                   şcolare,  sub  îngrijirea  lui  să  tipări  biblia,  dă-
        mai aproape.  Lângă drumuri,  pe toloace                                               deauna  găsia  cel  nâcâj t  sprijin  şi  mângăere.
                                                   tătoarea  de vecînică  hrană  sufletească şi mân­
        să  fac  coşărci  împregiurul  pomilor  şi  să                                         Munca  slăbeşte  puterile  şi  slăbiră  fără  de
                                                   gâiere  în  năcazuri.
        pun  încă  3  pari.  ce  să  împreună  cu                                              vreme  puterile  trupeşti  ale  archereului  pe  la
        laţuri.                                         Insghebarea  tuturor  acestora  ne  cerea   anii  1870.  Insă  suferinţele  trupeşti  nu-i  erau
                                                   mult  din  ce aveam  mai  puţin,  ne cerea  sume
                                                                                               de-ajuns,  ele  au  fost  mărite  prin  mâchnirea
                                                   de  bani  pe  cari  în  sărăhia  noastră  s’ar fi  pă­  şi  supărarea  ce  i-o  adusă  cauza  naţională,
            ANDREIU          ŞACUNA.               rut,  că  nici  chiar  dacă  ne  vindeam  pe  noi   când  în  potriva  dorinţei  sale  apucă pe  povîr-
                                                   înşine  nu  le  putem  câştiga,  iasă  mintea  lu­  ni ;ul  prăpăstios  al  nefericitei  passivităţi,  din
                                  (Urmare  şi  fine).  ■
                                                   minată,  dragostea  de  neam,  înţelepciunea  şi
                                                                                               care  abia  acum  din  mila  lui  D-zeu  ne  putu­
             Prin  şcoli  să  îngriji  Şaguna  de  hrana   jertfirea  de  sine  a  bunului  archiereu  scoasă
                                                                                               răm  ridica  iarăşi  la  liman.
       sufletească  a vlăstarelor  tinere;  legea firii Încă   apă  din  peatră.  Unde  să  înfăţişa  înaintea po­  /Viaţa  lui  vrednică  de  cuvintele  » luptă
       ne  spune  că  omul  e  dator  şi  e  silit  chiar  să   porului  făcea  colecte  şi. aduna  puţin  peste   buna  am  luptat,  curgerea  am  plinit*,  după 3
       înveţe  mereu  de  când  să  naşte  si  până  co­  puţin,  căci  aşa  să  face  grămadă  mare;  unde   ani  plecă  spre mormânt.  Pământul în  pământ
       boară  în  mormânt,  iar*  ochiul  cuminte  al  ar-   să  găsiau  mai  mulţi  fii  ai  bisericii  nu  lipsea   să  întoarsă,  sufletul  la  D-zeu,  iar’  duhul  lui
       chiereului  văzu  trebjinţa  învăţăturii  şi  la  cei   colecta,  căci  Şaguna  ştia  să  dndemne  şi  po­  nemuritor  rămasă  paznic  vecinie  peste  viaţa
       crescuţi.  La  zidurile  luminii  durate  in  şcoala   porul  îl  asculta  că  pentru  binele  lui  face.   noastră  şi  faptele  iui  izvor  nesăcat  de  pilde
       de  toate  zilele,  pentru  a  fi  trainice  să  cere   Dela  stat  şi  rege  nu  mai  puţin  stoarsă  el  ca   pentru urmaşi,  cari  au  să săvîrşească  mărirea
       toperiş,  să  cere  întregirea  cunoştinţelor  pe   148.000 cor.  odată  pentru  totdeauna,  iar  110   neamului.
       cari  le-au  primit  în  fragedă  virstă  şi  pentru   mii  cor.  an  de  an.  Asemenea  tot  ce  adusă   Din  viaţa  lui,  care  ja  luminat  ca  o  fă­
       aceasta  înfiinţă  măreaţa  instituţiuue  >Asocia-  cu  Sine  şi  tot  ce  agonisi  în  viaţă  lăsă  moş-'  clie  cărările,  pe  care  poporul  român  s’a  ni-

            —   Mai  aşa  nici  că  să  poate...  Boerii   —   Ei,  da  ce-o  să-ţi  facă ?  O  să  te în­  —   Aşa  este  nevastă,  dar’  alta-’i  cânte-
       ne  cred,  păcatele  noastre,  ca  pe  co- oanele   chidă  pe  un  an  pe  doi,  că  doar’  capul  n’o   cu,  n’am  înţeles  eu  bine  cum  era  vorba.  Le­
       d-lor,  leneşe  şi  g gări te,  că  au  ajuns  că  nici   să  ţi-’l  iee,  că  doar’  a  eşit spânZurătoarea din   gea  care  a  venit,  porunceşte  ca  toată  femeia
       zece  de-al  de  ele  nu  fac  cât  o  ţărancă  de-   ţeara  Moldovei...               să  ţină  doi  bărbaţi.
       ale  noastre...  ba  zău  atâta  mă  doare  pe mine   —   Apoi  nu-’i  aceasta!  ce  ai  să  te  faci   Da  nu  isprăvi să  vorba  şi  biata  femeie,
       capul,  că  ‘ nu  m’ar  durea  in  viaţă,  cât  ştiu   tu  singură?...  cine  are  să  se  ducă  la  pădure,   înebunisă  de  bucurie;  juca,  sărea  ca  copii.
       boerii  să  pună  ţara  la  cale:  beau  şi  mănâncă   cine  şă-’ţi  macine,  ca  să  ai  ce  mânca ?...  —   He,  he,  săracii  boeri,  doar’  nu  pasc
       banii  obştiei  şi  iată  ce  fel  de  legi  pun  pe   —   Oi  mânca  şi  eu  mai  puţinei,  te-oi   ei  bobocii  acolo,  ştiu  ei  ce  ne  doare  pe noi,
       spinarea  noastră...  Ba  ştii  una,  bărbate,  dacă   jeli  pe  tine.?.               nu  degeaba  le-a  dat  Dumnezeu  cinstea şi  pu­
       mă  iubeşti  şi  dacă  ţii  cu  mine,  să  te  duci   —   Fie  femeie,  îmi  pun  capul  pentru   terea  de-a  pune  ţara  la  cale...
       chiar  mâne  la  isprăvnicie  şi  să  spui  boerilor   tine,  dar’  nu  ştiu  zău  dacă  tu  ţi-ai  pune  cel   —   Nu  ştiu  ce  aşi  zice  să  nu  greşesc!
       de-acolo  că  ai  femeie  frumoasă,  harnică  şi   puţin  o  unghie  in  primejdie  pentru  mine...  dar  nici  legea  asta  nu-i  acătării;  cine  a  mai
       gospodină  şi  nu-’ţi  mai  trebue  alta...      A   doaua  zi  des-de-dimineaţă, omul nos­  auzit  şi comedia asta, o  femeie  fi doi bărbaţi...
            —   Ce  spui  femee,  vrei  să  mă  pun  cu   tru  plecă  la  târg  pus  la  cale  de  femee,  să   cum  crezi  şi  tu,  dar’  eu  aşi  zice  să  mergi  şi
       stăpânirea?.,  mai  bine  să  ne  gândim  la  ne­  se  ducă  la  isprăvnicie  să  spue  boerilor  de  a-   tu,  nevastă  dragă,  la  isprăvoicie să spui boeri­
       vasta  ceal’altă,  săi  facem  pat,  să  cumpărăm   colo,  că  el  e  în  contra  stăpânirei  de  dragul   lor  că  ai  bărbat  frumos,  harnic  şl  gospodar
       oale mai mari, că  doar’  n’om ţine-o  flămândă...  nevestei.  El  însă  trecu  numai  dealul,  dejugă   şi  că  nu-’ţi  mai  trebue  altul.
            —   Vai,  săraca  de  mine,  că  mă  duc  în   boii  şi-i  păscu  până  In  seară când să întoarse   —   Elei  bărbate,  ce  ’ţi-a  mai  dat  pin
       toată  lumea şi  te  las  să  ţi-o  aduci  şi  să  faci   acasă  mai  cu  inima  la  el.  gândi  Da  să  poate  oare  să  ne  punem  cu
      pe  voia  stăpânirei.                            Ferneea  văzându-1,  până  n’apucă  să  în­  stăpânirea?  şi  apoi  cum  ai  crede  că  ’mi-aşi
            —   De,  femeie,  ce  vrea  stăpânirea,  â-   tre  bine pe  poartă,  începu  a-i  răful.  face  eu  singură  rău  de  gustul  tău,  când  nu­
      ceea  face;  nu  te  întreabă  dacă  îţi  place;  noi   —    Aşa-i  că  nu  'ţi-a' fâcut nimic... nu-’ţi   mai  eu  ştiu  câte  Miercuri  şi Vineri  am  postit
      nu  putem  să  ne  împotrivim  stăpânirii,  c’apoi   spuneam  eu...  să  asculţi,  bărbate,  şi  din  vor­  şi  câte  liturghii  pe  la  preoţi  am  dat,  numai
      înfundăm  puşcăria.                         bele  femeii  cel  puţin  una  din  zece.   doar  le-a  da  D-zeu  în  gând  boerilor  să  ne
   1   2   3   4   5   6   7   8