Page 4 - Bunul_Econom_1906_09
P. 4

Pag.  4                                            B U N U L  E C O N O M                                             Nr.  9

      suit  a  ajunge  la limanul  unei sorţi  mai  bune,   Floarea  soarelui.                     Prepararea,  terenului  şi semănatu­
      la fericirea  culturală şi  naţională,  să desvăleşte       i                          lui.  —   Terenul  destinat  pentru  cultura
      cheia  ce  săvîrşeşte  cele  mai  măreţe  lucrări:                                     acestei  plante  să  ară  din  toamnă  la  o
       »voieşte  şi.  vei  putea*  el  ne-a  învăţat  »să   Floarea  soarelui  e  o  plantă  origi­  adâncime  de  20— 25  cm.,  şi  să  lasă
      voim  şi  ori-cât  vom  putea,  va  fi  câştig,  iar’   nară  din  Peru  şi  Mexico;  la  noi  nu  să   peste  iarnă  în  brazdă  crudă,  spre  a  fi
                                                  cultivă  decât  ca  plantă  ornamentală  în
      de  nu  vom  putea  nimic,  nimic  nu  perdem*.                                        expus tuturor intemperiilor.  In primăvară,
                                                  grădinile  mărginaşe  dela  oraşe,  şi  mai
      El  ne-a  mai  lăsat  învăţătura,  care  trebue  să                                    cam  în  a  2-a  jumătate  a  lunei  lui  A-
                                                  în  toate  grădinile,  dela  sate.
      o  avem  înaintea  ochilor  ca  rugăciunile  de                                        prilie  să  ară  de  nou  la  adâncime  de
      toate  zilele:  cinstea  înaintaşilor,  Iată  cum  ne   Ea,  ca  plantă  anuală,  merită  a  fi   5^-8  cm.,  când  să şi seamănă seminţele
      povăţueşte  el:  »Aş  dori  a  vă  spune  multe în   primită  printre  plantele  de cultură,  căci   de  floarea  soarelui,  în  cuiburi  ca  şi po­
      clipele  despărţirii:  să  fi-ţi  rîvnitori  legii,  să   ne  oferă  foloase  destul  de  mari.  rumbul,  punându-se  câte  două  seminţe
      daţi  sufletele  voastre  pentru  legătura  părinţi­  1)  Florile  ei  ofcră  albinelor o hrană   în  cuib,  distanţa  între  cuiburi  fiind  cam
      lor  voştri; aduceţi-vă  aminte  de lucrările,  cari   foarte  bună  şi  tocmai  când  câmpiile  au   de  40— 50  cm
      le-au  făcut  întru  urmaşii lor,  cari  suntem  noi,   perdut  cea  mai  mare  parte  din  flo­  Să  poate  sămăna  şi  prin  împrăş-
      şi  ve-ţi  lua  mărire  mare  şi  nume  vecinie*.   rile  lor.                         tiere,  dar  e  mai  avantagios  sămănatul
      Aşa  ne povăţueşte el,  la  cinste  şi  recunoştinţă   2)  Seminţele ne  dau un uleiu foarte   în  cuiburi  dispuse  în  rânduri.
      cătră  înaintaşi  şi  cei  rămaşi  după  el,  cu  su­  bun,  gustos  la  mâncare  şi  uşor  digesti-   Seminţele  să  îngroapă  la  adâncime
      flete  obidite  de  perderea  povăţuitorului  jelit   bil;  pe  lângă  aceasta  ele  să  mai  pot   de  5— 8  cm.,  căci  ele  au  destulă  forţă
      de  un  neam  întreg,  l’au  cinstit  cu  numele de   întrebuinţa  şi  pentru  îngrăşat  pasările.  1pentru  a  străpunge  scoarţa  pământului
      .Marele  Şaguna*.
                                                       3)  Foile  le  putem  utiliza  ca  hrană  .   de  la  această  adâncime.
           Iar’  noi  cei  de  acuma  nu  vom  putea  fi
                                                  pentru  oi  şi  capre,  iar cocenii  înlocuesc  i   Floarea  soarelui  să  mai  poate  cul­
      fii  mai  vrednici  şi  urmaşi  mai  de  laudă,  de­
                                                  lemnele  de  foc,  dându ne  o  cenuşă  feo-  ;   tiva  şi  ca  plantă  de  protecţiune  a  la­
      cât  avînd  pildă  vie  pe  Marele  Archiereu:  să
                                                  gată  în  salpetru  şi  potasă,  bună  pentru   nurilor  precum  şi  în  cartofi  şi  în sfecle;
      ne  iubim  cu  căldură  neamul  să  fim  tari  şi
                                                  îngrăşarea  pământului;  măduva să poate   aci  însă  să  pune  un  fir  între  2  cuburi
      neclintiţi  în  credinţa  strămoşească  să  ne  iu­
                                                  întrebuinţa  la  fabricarea x hârtiei.”    când  să  samănă  în  cartofi  şi  un  fir  la
      bim  ţara  şi  biserica  precum  el  ne a  iubit.
                                                       4)  Afară  de  acestea,  cultivată  în   8  sfecle  când  să  seamănă  în  sfecle.  A -
      Să  jertfim  din  cât avem  cu dragă  inimă  pen­
                                                  locurile  bâltoase,  ea  serveşte  la  însănăr   ceastă  cultură  e  avantagioasă  din punc­
      tru  aşezămintele  noastre  culturale  şi  pentru                                      tul  de  vedere  economic,  căci  odată  cu
                                                  toşirea  Jor.
      binele  obstesc  precum  el  a  jertfit  tot  ce  a
                                                                                             prăşitul  cartofilor  şi  al  sfeclelor,  prăşim
      agonisit,  pentru  fii  săi.                     Pământul  de  cultură.  —-  Floarea   şi  floarea  soarelui,  iar  cheltuelile  de cul­
           Aşa  făcând,  vom  merge  înainte  pe  că­  soarelui  nu  e  o plantă prea pretenţioasă
                                                                                             tură  să  reduc  foarte  mult.
      rările  ce  el  ni-lea  brăzdat,  duchul  lui,  ce  ve-   în  alegerea  climei  şi  a  pământului,  şi
                                                                                                  Cantitatea  de  sămânţă  ce  să  dă
      ghiază  asupra  noastră  va  găsi  mângâiere  la   nici  nu  recere  o  îngrijire  prea  mare;
                                                                                             la  un  hectar  e  de  12— 18  kilograme.
      fii  recunoscători,  iar’  noi  ne  vom  lumina  şi   totuşi  îi  trebue,  pentru  o  dezvoltare
      ferici,  Vom  face  tare  cetatea  vieţii  noastre   sigură,  un  pământ  humos,  bogat în sub­  Lucrările  de  întreţinere.  —   Floa­
      româneşti,  încât  zidurile  ei  nu  vor  putea  fi   stanţe  organice ,  dar’  reuşeşte  binişor şi   rea  soarelui  să  prăşeşte  de  2  ori,  ca şi
      dărlmate  şi  vrăşmaşii,  cari  cearcă  peirea noa­  în  pământurile uşoare: nisipoase, văroase   porumbul,  să  muşuroeşte  şi  să  răreşte.
      stră  să  vor  depărta  ruşinaţi  de  hărnicia  noa­  sau  calcaroase,  precum  şi  în  ori-ce  fel   Pueţii să tae, lăsându-se numai 5— 6
      stră  şi  noi  vom  trăi  în  vecii...      de  pământuri, 'numai  dacă  are  căldură   flori  pe  cotorul  principal,  ca  ele  să  se
                                P. Moru.şcă.      şi  lumină  îndestulătoare.                poată  dezvolta  mai  bine.
      facă  şi  noauă  dreptate  pe  lume...  Şi-acuma   Cred  dragii  moşului  că  alţi  priceput  a-   Nu  trece  mult  după  ce-i  murise
      auzi  vorbă  de  om  gospodar,  să  mâ-’nveţe  să   cum  ce  vă  spuneam  adinioarea  şi  veţi  ţinea   nevasta  şi  eacă  îi  se  îmbolnăveşte  o
      spui  şi  ijninciuni:  că-i  frumos,  când el parcă-’i   minte  dela  minş,  că  femeea*necertată  e  moa­  vacă  ce  avea,  o  vacă  bună,  lăptoasă,
      spaima  pădurei;  ba  m’ar  crede  nebună  cine   ra  nefereiată.       r.  Vârtălaş.  de  îşi  ţinea  casa  cu  ea,  şi  după  ce  se
      m’ar  auzi.
                                                                                             bolnăveşte  şi  boleşte  ce  boleşte,  moare
           — F.e  şi  aşa  femee,  dar’  pe  cine  crezi   ~    H  A  Z                      si  ea
      tu  să  luăm,  că  doat’  n‘om  lua  ori  ce  golan                                         Ce  vaiete  şi  ce  tânguiri,  gândeşti
      de  pe drumuri.                                  N ’o  să  vezi.  Să  duce  ţiganul    că  a  fost  pe  Român?  . . .   la  toţi  se
           —   Vezi  bine  că  nu:  d’apoi  eu de vre’o   odată  să  se  spovedească  pentru  că   plângea,  şi  la  toţi  o  lăuda  şi  nu  se
      doi  ani  mi-I  tot  ochesc,  căci  ştiam  eu  că   venea  Crăciunul,  şi  când  venea  Cră­  putea  mângaia  de  loc  de  loc,  că  tre­
      trebue  să  ne  iasă  noauă  dreptatea  la lumină;   ciunul  se  mai  spovedea  să  se  mai scape   cuse  o  săptămână  .  .  ,  două  .  .  .  şi
      iacă  pe  flăcăul  Iui  Dinu,  băiat  de  om  gos­  de  alte  păcate  ce  le  făcuse.  el  tot  de  ea  vorbea  şi  după ea  se  văi-
      podar  harnic,  frumoşel,  ţi-’i  mai  mare  dragul   Dar  se  vede  că  de  data  asta  se   eărea  într’una.
      să  stai  de  votb i  cu  el...             trecuse  ţiganul  de  tot  cu  picatele,  că
                                                                                                  Intr’o  zi  îl  ea  popa  satului  de  o
           -—  Hei  nevastă,-  ai  fost  însurată  până   popa  supărat  de  tot,  îi  zise:  parte  şi-i  zice:
      acum,  n’ai  fost  măritată;-tocmai  acum  după   —   Aoleo,  haramino,  tu  n’o  să  vezi   —   Bine,  fiule,  nu  ţi-e  ţie  ruşine,
      amar  de  ani  ’ţi-ai  găsit  leleo  bărbătul.  Uite   faţa  lui  Christos.            îţi  muri  nevasta,  ziseşi  ce  ziseşi  o  zi
      vatra  plină  de  copii.  Băeţilor  le  trebue  că­  —  Ei  păi  că  par’că  el  o  s’o  vază  două  şi  sfârşişi,  şi  ţi-a  fost  tovareşe
      măşi,  fetelor  zestre  şi  tu  te  gândeşti  la  flă­  p’a  mea,  daca  n’oi  vedea-o  io  p’a  lui,   bună  şi  cinstită  o  viaţă  de  ani  aproape;
      căii  oamenilor 1                           îndecl...           *                      şi  acum  când  îţi  muri  vaca  plângi  şi
           Apoi  scoţând  de  sub  suman  un beţişor   Nevasta  şi  vaca.  Ii  moare  unui   te  olicăreşti  de  sunt  două  săptămâni,
      de  corn  numai  ca  degetul  de  gros,  îi  dete o   Român  nevasta  cu  care  trăise  ani  mulţi,   de  se  miră  toţi  sătenii  şi  rîd  de  tine!
      bătae  de-o  pomeni  câte  zile  a  mai  trăit.  Şi   şi  trăise  bine,  că  la  ei  ceartă  ori  ne­  -—  Ce  să  nu  plâng  sfinţia  ta,  şi
      de-atunci  ferneea  noastră  să  dete  la  brasdă;   înţelegere  nu  se  pomenea  nici  când.
                                                                                             să  nu  mă  vait,  că  de  când  mi-a  murit
      bărbatul  nu’i-să  mai  părea  urât  şi  nu  să mai   A   plâns-o  Românul,  o  zi  două,  a
                                                                                             nevasta  vr’o  şeapte  inşi  au  venit  să-mi
      gândea  de  cât  la  gospodăria  casei.     vorbit  cu  unu  cu  altul  de  ea  eacă  aşa
                                                                                             dea  altele,  dar  vacă,  a  venit  vre-unul
           Iar’  omul  nostru  nu  să  mai  arăta  mai   o  zi  două,  şi  după  aia  a  lăsat-o  să  se
                                                                                             gândeşti  să-mi  dea?
      priceput  de-cât  lumea,  ba  învăţă  şi  spunea   odihnească,  şi  şi-a  văzut  de  treburi  ca                  ■    ■   ■
      păţania  lui  la  ori-cine  să  lua  de  vorbă cu el.  omul.
   1   2   3   4   5   6   7   8