Page 6 - Bunul_Econom_1906_35-36
P. 6

Pag-  6_________________________________>          BUNUL     ECONOM                                               Nr.  35—36

       dent  a  fost  ales  Hodoş,  secretar  eu. Şi   comitetul  mi  a  adresat  rugarea  să-l  re­  deşteptarea  s’a  din  întuneric  şi  la  pro­
       convocarăm  adunarea  constituitoare  la    prezint  la  viitoarea  adunare  generală,   păşirea  lui  spre  lumină ?
       Deva,  care  s’a  şi  ţinut  acolo  sub  pre­  care  avea  să  se  ţină  la  Braşov.  M’am   Noi  românii  suntem  un  neam  care
       zidiul  lui  Hodoş,  în  mijlocul  unei  mari   supus.  In  adunare  s’a  primit  renunciarea   a  moştenit  virtuţi  cari  glorifică  un  po­
       însufleţiri,  care  par’că  vedea  începutul   fostului  comitet,  sediul  s’a  mutat  la Bra­  por.  Şi  dacă  examinăm  harta  etnogra­
       unei  ere  noui.                            şov  şi  s’a  ales  un  nou  comitet  făcân-   fică  ce  ocupă  elementul  nostru,  vedem
            De  atunci  a  început  şirul  adunări­  du-mi-se  onoarea  d’ami  oferi  postul  de   cu  însufleţire  câ  oamenii  noştri de  naltă
       lor  generale.  Am  ţinut  câteva şi la  mar­  preşedinte.                             menire  nu  s’au  înfăţişat  numai  intr’un
       ginea  extremă  a  elementului  românesc.        Am  primit,  căci  mă  credeam  da­   colţ,  ci  au;  răsărit  în  toate  părţile.
       Mi-aduc  aminte  că  într’un  oraş  numai   tor  să  fac  aceasta  ca  cel  ce  am  stat    Dela  noi  cei  de  dincoace  de  Car-
       trei  domni  au  ştiut  româneşte.  Dar’  în   dela  leagănul  Societăţii  în  serviciul  ei.   paţi  s’au  ivit  Şincai,  Maior  şi  Clain  cari
       toate  s’a  dat  câte  un  bal  românesc,  de   Am  primit,  căci  speram  progres;  colegii   au  deschis  istoriografia  română;  de aici
       care  nici  pân’atunqi,  nici  de  aturicia  n’a   mei  din  comitet  făceau  parte  din  elita   a  trecut  Car păţii  marele  das  ăl  Lazar
       mai  fost  acolo.                           clasei  noastre  inteligente  mai  tinere din   care  a  întemeiat  acolo  învăţământul ro­
            Preşedinţii  de  atuncia  ai  comite­  Braşov.                                    mânesc ;  dela  noi  a  răsărit Cipariu  care
       tului  nu  pfea  puteau  să  asiste  la  adu­    Şi  am  început  să  lucrăm.  Am  ru­  a  fondat  etimologia  română;  tot  aici  a
       nări  şi astfel erau substituiţi  de  alţi mem­  gat  pe  mai  mulţi  în  diferite  părţi,  să   apărut  George  Bariţiu,  care  a deşteptat
       bri,  mai  de  multe  ori  prin  fruntaşi  din   ne fie bărbaţi de  încredere  cari  să  adune   neamul  său  prin  primul  ziar  şi  tot  de
       partea  locului.                            membri  noui,  Am  înfiinţat  burse pentru   aici  a  trecut  în  Bucovina vestitul  Pum­
                                                   elevi  şi  am  anunţat  premii pentru piese.   nul  care  a  fondat  acolo  şcoala  română.
            Dintre  membrii  comitetului  şi<-au
                                                   Rezultatul  să  poate  critica.  Dar’  şi  co­  La  noi  s’au  ivit  în  lume  şi  strălucesc
       câştigat  merite  deosebite:  fostul  jude
       de  curie  dl  Ioan  cav.  de  Puşcariu  în   mitetul  să  poate  scuza.   ,           ca  nişte  stele  în  istoria  culturei  româ­
       calitate  de  cassar  şi  reposatul prezident    Scopul  ce  ne-am  fixat  nu  este  atât   neşti :  Samuil  Vulcan  fundatorul  gimna­
       al Curţii  de  compturi  losif  Hosszu  care   de  mic,  săi putem  atinge  atât  de  repede,   ziului  românesc  din  Beiuş,  care  a  dat
       mulţi  ani  a  îndeplinit  şi  funcţiunea  de   ci  ne  trebuie  timp  şi  sprijin  moral  şi   lumină  şi  viaţă  românească  în  părţile
       cassar,  pe  urmă  aceea  de  prezident  al   material  cşre  pân’acum  s’a  manifestat   cele  mai  întunecate;  Andrei  bar.  de
       comitetului.  Mai  trebue  să  amintesc  pe   într’un  fel  foarte  restrîns şi  lipsit  de sta­  Şaguna,  care  a  înviat  biserica  sa,  cre­
       veteranul Vincenţiu  Babeş, care  de  multe   tornicie.                                ând  autonomia  bisericească  gr.-or.  rom.
       ori  a  suplinit  pe  prezidenţi  la  condu­     Noi  Românii  avem  un  defect,  că   de  care  numai  este  nici  în  România ;
       cerea  adunărilor  generale,  şi  pe  răposa­  ne  cam  lipseşte  însufleţirea.        Emanuel  Gojdu  care  cu  fundaţiunile ce
       tul  profesor  universitar  Alexandru  Ro­       însufleţire!  Iată  cuvântul  dătător   a  lăsat,  s’a  făcut  un  adevărat  sfânt,  la
       man,  care  asemenea  înlocuia  pe  preşe­  de  viaţă  şi  de  putere  pentru  toţi  aceia   a  cărui  memorie  toţi  trebuie  să  ne  în­
       dinţii  comitetului  la  adunările  generale.  cari  întreprind  jin  scop  înalt.  însufleţire,   chinăm  cu  evlavie.
            Intr’acestea  împuţinându-Se  numă­    iată  ce  ne  trebue  nouă  Românilor  în       De  aici  a  răsunat  în  lumea  româ­
       rul  Românilor  locuitori  în  Budapesta,   stăruinţa  noastră  pentru  ridicarea  cul-   nească  »Deşteaptă-te  Române«  a  lui
       comitetul  abea  să  putea  compune,  iar’   turei  naţionale.                         Andrei  Murăşanm;
       adunările  generale  vre o  doi  ani  din di­    Şi  cum  Să  nu  fim  inspiraţi  de  în­   De  aici  sunt cei  mai mari doi  poeţi
       verse  cauze  nu  să  ţinură.  Eu  mutân-   sufleţire  ştiind  că  avem  toate  elemen­  ce-i  are  azi  literatura  română;  George
       du-mă  din  Budapesta  la  Oradea-mare,     tele  cari  îndreptăţesc  pe  un  popor  la  Coşbuc  care  a  tunat;  »Noi  vrem  pă­
                                                                                              mânt«  şi  Octavian  Goga,  care  a  jelit
                                                                                              lumii  cum  este  »La  noi!«.
       de  dihănii  ce  să  zvârcoleau  şt  al  cărei  văl   —  De  aceea  am  venit  noi  aicea,  ca  să
       fâlfăia  luminos  în  amurgul  serii,  eu  am  tă­  vedem  şerpi!                            Am  moştenit  dar’  şi  noi  Românii
       cut  o  mi ie  de  ani,  pentru-ca  să  mă  pot  în­  —■  Să  plecăm!  să  plecăm!  strigă  Ovi­  din  acestea  părţi  însuşiri  mari  ca  alte
       tâlni  în  rai  cu  cei  şepte  copilaşi  ai  meii  diu,  care  de  groază  îşi  uită  de  prietinul  cel   crengi  ale  neamului.  Toţi  am  avut  o
             Şi  zbură  în  luntre.                mic.  Dar’  când  să  deslipi  de  ţărm,  îşi  acţuse   mamă.  Roma  a  fost  leagănul  tuturora.
             Şi  eul  zise  Colubra  încet  de  tot.  aminte  şi  strigă  tare:               Suntem  strănepoţii  celei  mai  renumite
             —  Tu ?  întrebă Ovidiu  trist.  Atunci  tre­  —  Colubra!  mica  şi  credincioasa  mea   ginte  din  lume.
                                                   Colubra!                                                       *
       bue  să  mă  despart  de  tine!       ,
                                                        Atunci  îi  răsună  la  ureche  un  râs  în­  Când  am  văzut rămăşiţele  sfinte ale
             Colubra  să  uită  la  poet  şi  pe  urmă  la
                                                   cet,  încet de  tot,  de  gâtul  lui  să încolăci  ceva   celebrului  pod  dela  Turnu-Severin  m’am
       luntre:     v
                                                   neted  şi  rece,  şi  doi  ochi  să  uitară  lung  la   i  cutremurat  de  emoţiune,  m’a  pătruns
             —  Dacă  aş  putea  rămânea  fată  cum
                                                   el,  la  lumina  cea  limpede  a  lunei.   o  simţire  par’eă  inspirată  din  cer,  ca­
       sunt,  nu  te-aşi  iubi  decât  pe  tine  şi  numai
                                                        Vâslaşii  Credeau  că  poetul  a  nebunit   re-mi  şoptea  cu  voce  de  titan  o  însu­
       a  ta  aş  fi I
                                                   de  tot,  şi  nu  mai  vorbia  de  loc;  doar  din   fleţire, ce  m’a  ridicat  în  raiul  fericirii.
             O  Colubra:  Taci,  nu  minţi.
                                                   când  în  când  şoptia:
             De  abia  spusese  vorbele  acestea,  şi                                               Această  voce  par’că  îmi  zicea :
                                                      ,  —  O  miie  de  ani...  pentru  mine!
       Colubra  să  făcu  şerpe  mic,  cum  fusese  mai                                             Români,  priviţi  la  mine!  Eu  sunt
                                                        Şi mângâia  ceva  strălucitor  pe gât,  care
       înainte.                                                                                simbolul  trăiniciei  voastre.  In  cursul  su­
                                                   ei  credeau  că  e  vre-o  podoabă.
             Luntrea  lui  Caron  plecă  dela  ţărm.  A-                                       telor  de  ani,  mii  de  valuri  au  prăbuşit
                                                        Dar’  iarăşi  râzând  încet, Colubra  îi  şopti
        tunci  pomii  să  rupseră.  florile  să  făcură  pul­                                  asupra  mea,  să  mă  nimicească  să spele
                                                   la  ureche:
        bere,  iarba  să  uscă,  şi  în  lumina  lunei  să                                     şi  urma  existenţei  mele.  Dar’ eu  având
                                                        —  Nu  te  crede  prea  mult,  dragul  meu
        zărea  din  ce  în  ce  mai  departe,  tot  mai  de­                                  încredere  în  puterea  de  viaţă  a  celor
                                                   prieten;  n am  căzut  numai  pentru  tine  în
        parte  barba  albă  a  lui  Caron  şi  vălul  alb  al                                  ce  m’au  clădit  aici,  puterea  pe  care  am
                                                   minciună.  Mi-am  găsit  iubitul  tot  în  chip  de
        femeii  care  nu  minţise  o.miie  de  ani;  şi  pe                                    moştenit-o  şi  eu  dela  ei,  m’am  simţit
                                                   şerpe,  şi  trebuind  să  rămână  tot  şerpe,  şi  eu
        nisip şi prin  stufurile  de  spini  să zvârcoleau şi                                  inspirat  de  însufleţire  ca  să  fiu  vrednic
                                                   vreau  să  fiu  tot  ca iubitul  meu,  până-ce  vom
        să târau  trupurile de  şerpi  netede  şi lucitoare.                                   de  cei-ce  m’au  creeat  şi  cum  ei  au cu­
                                                   putea  să  fim  unul  al  altuia.
             Ovidiu  să cutremută  de  groază;  să  duse                                       cerit  Dacia,  astfel  şi  eu  să  susţin  pe
                                                        De  atunci  inzula  şerpilor  a  mai  fost
        cât putu  mai repede  la luntrea  cu  care venise;                                    Vecie  stindardul  de  neperire  al  sămân-
                                                   odată  frumoasă, dar’  n’a  văzut-o  nirtieni  doar’
        deşteptă  pe  vâslaşi  strigând  la  ei  «ŞerpiiL                                      ţiei  care  m’a  aşezat  drept  sentinelă  în
                                                   cine  va  trăi  în  anul  două  mii  şi  o  fi  poet!
        Ei  să  frecară  la, ochi n^mulţămiţi  şi îngânară.                                    locul  acesta.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11