Page 7 - Bunul_Econom_1906_35-36

Nr. 35-^36 B U N U L ECONOM Pag- 7

Şi închinându-mă ca la o statuă iască de pe spatele lui, ci în schimb putea căpăta atâta moşie, — după care
sfântă a însufleţirii, ara ridicat de pe trebue să dee şi el poporului din în­ lucrând din greu să poată trăi bine.
pământ o sfărmâturâ din vechiul şi ne- văţătura lui, şi prin aceasta să-l ridice In loc de-o casă vor trebui făcute
peritorul pod. Am sărutat-o cu evlavie la o stare materială şi morală cât mai 5 — 6. Şi apoi pământul rămâne acelaşi,
şi am adus-o cu mine acasă. Am aşe- înfloritoare. Căci scris este: «Ajută-te el nu creşte şi nu să înmulţeşte, pe
zat-o în fruntea mesei mele de scris. şi D-zeu îţi va ajuta«. Cel cu carte să când un părinte are câte 5 — 6 prunci
Şi de câte ori îmi îndrept privirile spre nu-şi uite de opincă, căci ea este talpa şi mai mulţi. Trebue să cugete ori-care
ia, simţesc o cutremurare delicioasă în ţării, să nu-şi uite de meseriaşi şi ne­ părinte cuminte, sănătos, cum să-şi asi­
tot corpul meu, care mă întăreşte să guţători căci fără ei nu am putea trăi. gure un traiu fericit pentru toţi fiii săi.
dau pept cu nenumăratele pedeci ale Cu drag dară am venit în mijlo­ Şi aceasta nu o poate face un econom
vieţii, căci sunt Român şi Românul în cul acestei adunări, ca să stăm de vorbă într’alt mod, ci numai aşa dacă-şi va
veci nu piere. câteva minute despre lucruri, cu cari aplica din fiii săi şi la măestrie şi negoţ.
însufleţire scumpul meu neam şi credem că vom aduce ceva folos. D- Sunt mulţi oameni, fie din popor,
vei avea şi Teatru Naţional! voastră şi neamului nostru românesc. fie din inteliginţă, cari zic: «cum să-mi
Am onoare a deschide adunarea Şi pe când unii dintre fraţii de faţă dau copilul la măestrie, că nu a fost
generală. v’au vorbit despre alte lucruri frumoase neam de neamul meu maistor!« Vezi
şi vrednice de ştiut, eu de astă-dată Doamne! tălpar nu e bine, că iarna
îmbrăţişarea meseriilor şi a negoţului. Vă voiu vorbi despre: «îmbrăţişarea trebue să lucri şi zama de argăsealâ
măestriilor şi a negoţului*. miroasă greu. Ciobotarul trebue să stee
Este lucru ştiut că la noi Românii, toată ziua plecat şi închis în casă.
Conferinţă cetită la 14129 Iulie a. c. ( în adu­
măestriile şi negoţul nu sunt destul de Şi aşa mai departe la fiecare mă­
narea despărt. X\ Brad, ţinută în Halmagiu.
îmbrăţişate. Poporul nostru încă tot să estrie află câte un cusur. Atari oameni
„O bună meserie face ca şi o moşie*1. mai fereşte a-şi da copiii la măestrii şi mai bucuros îşi lasă pruncii să trăiască
Proverb român.
negoţ, şi aceasta o face din neştiinţă, în sărăcia la coarnele plugului, ori ca
Onorată adunare I
iară cel inteligent, ori jplugarul cu stare servitor la unul şi la altul, ori apoi
Sunt rari ocaziunile, când noi oa- bună, nu-şi dau pruncii la măestrii, de­ îşi mâncă averea cu ei pe la şcoli, ca
* menii cu carte suntem fericiţi a veni cât în cazul extrem, şi siliţi de împre­ în urmă să ajungă nişte «perdevară*
‘ în mijlocul poporului, în număr mai în­ jurări. Şi nu este bine aşa. Este spre prin cele cancelării. Astorfel de oameni
semnat; deşi aceste întâlniri ar fi de răul nostru a rămânea în starea aceasta. la cari le-am putea zice: «fală goală,
un mare folos, şi multe lucruri bune Trebue să fim în curat cu adevărul că: traistă uşoară«, trebue să le amintim,
s’ar putea pune la cale. De o parte «un popor fără clasa de mijloc — fără că: «meşteşugul la om e brăţară de
noi oamenii eu carte ne-am putea câş­ mâestri şi neguţători — este sclavul aur«. Şi «cine are o măestrie îsi are
tiga încrederea D-Voastrâ, iar’ D-Voas- altor popoară*. Trebue să punem la o asigurat un codru de pâne«.
tră ne-aţi putea descoperi toate lipsele, parte ori-ce prejudeţe. A fi prea conservativi sau cu alte
■ ce aveţi, şi V’ati convinge că noi dor Strămoşii noştri — vechii Romani cuvinte a ţinea prea mult la ocupaţiile
şi zel avem pentru înaintarea poporului —- stăpânitorii lumii, înbuibaţi din ave­ părinţilor, când acele nu ne mai asi­
' românesc în toate privinţele. rile popoarelor subjugate numiau măes­ gură traiul vieţii este cea mai mare ne­
Noi inteligenţa prin întâlnirile cât triile şi negoţul: «ocupaţiuni murdare«. bunie şi prin aceasta să dă dovadă de
mai dese cu poporul, am putea mai Ei o puteau face aceasta, fiind-câ mii prevedere în viitor.
bine să vă luminăm, şi din cunoştinţele de sclavi aveau, cari să se ocupe cu împrejurările vieţii astăzi sunt cu
ce am câştigat fie din cărţi, fie din ex- măestriile şi negoţfil. Dar’ noi, poporul totul altele ca înainte cu 30— 40 ani.
perinţă, împărtâşindu-vă, să ne ridicăm român de azi din Ungaria, ce avem ? A face din copiii noştri »domni« nu­
împreună bunăstarea noastră materială Câte un petec de pământ — în cele mai preoţi, învăţători, advocaţi ori ce
şi morală. mai multe părţi ale ţării — frământat mai ştiu eu, înseamnă a nu mai ţinea
Comitetul central al »Asociaţiuriei în sângele străbun, şi udat cu sudorile cont de progresul continuu la popoa­
pentru literatura română şi cultura po­ noastre de sânge. Ne-a rămas credinţa rele cu cari trăim, precum şi de tre­
porului român« a avut o fericită idee, în D-zeu, ce ne zice: «ori cât timp Ro­ buinţele noastre zilnice.
când a hotărât ca: prin satele noastre mân vei fi, nu te teme câ-’i peri«. Ne-a Un popor, care produce din sinul
româneşti să se ţină prelegeri publice mai dat D-zeu braţe vânjoase de lucru, său numai eonsumenţi, iar’ producenţi
poporului, fie din economia câmpului, minte ageră şi luminată, cari nu le nu — îndeajuns — devine o păpuşe
grădinărit, fie despre creşterea vitelor schimbăm cu nici un popor din lume. numai în mânile poporuluj, care s’a în­
ori despre alte lucruri folositoare po­ Şi azi zicem cu fală: «Suntem Români!* grijit pentru ridicarea unui capital pro­
porului. Aceste prelegeri cu drag le-am Timpurile însă s’au schimbat, şi să ductiv. Să luăm exemplu dela poporul
luat asupră-ne inteligenţa care să inte­ schimbă. Din gloria străbună nu putem boem, care prin meseriaşii săi, prin in­
resează de popor. Alte popoară au fă­ trăi. A ne mai provoca la trecutul de dustria sa, şi-a câştigat un loc de frunte
cut de mult lucrul acesta. Noi am în­ odinioară, a despreţul şi noi meseriile între popoarele din monarchia austro-
văţat din păţania lor, şi abia începem şi negoţul ar însemna a ne sinucide ungară.
acum. de bună voe. Să mai provoacă unii la rolul mo­
A sosit timpul ca toţi, cei eşiţi Adese-ori auzim pe mulţi din po­ dest ce au meseriaşii noştri în socie­
din popor şi crescuţi pe la şcoli, să porul nostru zicând: «cum a itrăit ta­ tate, şi din acest motiv să reţin a-şi
ne întoarcem în sinul poporului şi îm­ tăl meu şi moşul meu, voiu trăi şi eu, da copiii la măestrii. Au nu vedem, că
preună cu preoţii şi învăţătorii, umăr la vor trăi şi pruncii mei?« Da! ce e încă şi azi sunt unii din clasa aşa nu­
umăr să lucrăm pentru înaintarea po­ drept. Voiu trăi eu, vor trăi şi pruncii mită »cultă«, cari nu prea bucuroşi cer­
porului nostru pe toate terenele. mei. Dar’ e deosebire între traiu şi cetează Convenirile sociale ale măestri-
Advocatul, medicul, profesorul, şi traiu. A trăit tatăl meu şi voiu trăi şi lor şi nu să prea simt bine în mijlo­
ori-ce inteligent este chemat ca şi el eu cu moşioara mea şi încă poate-că cul lor.
să lucre după putinţă pentru popor,, bine. Dar’ când de pe această moşioară Faţă de aceste excepţiuni trebue
căci nu să cuvine ca cel cu carte să vor trăi 5— 6 fraţi, cum vor putea trăi? să constatăm curentul sănătos ce să
primească numai dela popor, şi să tră­ Moşia va fi parcelată. Un frate nu va propagă în cercuri tot mai largi în viaţa