Page 9 - Campul_1929_02_03

CÂMPUL 39

ales ne face pagube mari şi problema combaterii acestei
boale e foarte complicată. Trebue făcute studii ample
şi acestea le va face Institutul de cercetări agronomice.
Praşila grâului e introdusă la noi din Franţa şi
Germania. In aceste ţări şi acum 20 de ani se făcea
cultură de grâu prăşit, dar mai în urmă a fost lăsată în
părăsire. Acum a reapărut. In unele părţi se face şi ră-
sădirea grâului cu maşini speciale.
Deşi praşila grâului poate da rezultate mulţumitoare,
ea nu se va întinde de oare ce prin întârzierea coacerei,
măreşte pericolul manei. Tot în aceiaşi ordine de idei
va trebui să avem o grijă deosebită in administrarea
îngrăşămintelor, în special cele cu baza de azot, pentru
a nu întârzia coacerea. Pentru porumb cel mai bun în­
grăşământ e bălegarul; pentru grâu e acidul azotic şi
fosforul. Felul cum trebue administrate e o problemă
pe care o va studia Institutul de cercetări.
întoarcerea miriştilor imediat după seceriş este de o
importanţă foarte mare. E un mijloc minunat de luptă
contra secetei şi a buruienilor rele. Dar ea trebue făcută
imediat, nu după ce seminţele de buruieni s’au desvoltat.
Prin introducerea plantelor leguminoase şi a rapiţei s’ar
distruge pirul şi alte buruieni, care ne-au umplut câm­
purile în perioada de după război. Lucerna ar trebui să
intre în asolament. Este o plantă care curăţă pământul,
îl îmbogăţeşte şi ne dă şi un nutreţ bun pentru vite. Şi
apoi am produce şi sămânţă bună la noi în ţară. In
anul 1925 noi am adus din străinătate 7 vagoane de
sămânţă de Iucernă, pe când Bulgaria în acelaş an, a
adus 60 vagoane. Pentru regiunea dealurilor trifoiul e
mai bun. In Transilvania cultura lui e răspândită şi multă
sămânţă produsă a fost exportată. Trebue selecţionate
soiurile pe care le cultivăm.
Nu ne-am adaptat condiţiunilor economice de azi.
Ţăranul trăeşte tot aşa. Vedem şi azi Munteni cari cu
200 kgr. mere colindă cu carul, având şi un copil cu
dânsul, satele din câmpie făcând schimb de mere cu
mălai sau porumb. Ajuns acasă rămâne tot fără hrană
pentru că tot ce-a căpătat a consumat.