Page 10 - 1913-25

se perde în depărtare de-asupra pătrundă. Erâ pe malul mării în a- Sărmana mea fiinţă stâ plină de
pădurii dela orizont. In arborii gră­ ceastă seară. Vremea liniştită, marea durere la fereastră cu ochii aţintiţi
dinii frunzele şopotesc lin în frea­ paşnică se leagănă în talazuri leneşe. în zarea nemărginirii şi, pe când
mătul lor la adierea vântului de seară Deasupra ei stelele scânteiau stră­ din ochii ei se revărsau pe obraji
şi par’că din zbuciumul tăcut al lor lucitor şi se oglindeau în profunzi­ câteva lacrimi mari şi dureroase,
se înalţă un psalm plin de evlavie mea apelor ei. Linişte, pace, freamăt începeâ par’că să-şi piardă cea mai
şi de admiraţie, un psalm de laudă, de arbori, murmur de ape, muzică scumpă avuţie omenească: speranţa.
un psalm de preamărire care începe dumnezeiască. Şi atunci auzii lămurit graiul Marelui
uşor, uşor şi creşte încetul cu înce­ — O, Doamne, arată-mi-te să te Preot al lumii: „O ! muritorule, ia
tul şi e dus până departe pe aripile văd! Unde eşti, unde te ascunzi ?“ seama unde te găseşti!“ G. B.
vântului ca să-l audă toată făptura Şi a întrebat marea fericitul Au­
şi auzindu-1 să-şi împreuneze mânile gustin, dacă-i poate spune ceva des­
la piept cu evlavie şi cu credinţă. pre Divinitate. Scrisori dela Redacţie
Pârâiaşul din vale acompaniază „Quaere super nos!“ — i-a răs­
acest psalm cu murmurul lui rugător puns murmurul tăcut al ei. A între­ MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ
şi ’n undele-i line îi duce până de­ bat stelele cerului şi acestea i-au O. Negrea. Versurile dvoastră nu sunt
publicabile.
parte în vale cuvintele lui melo­ răspuns la fel prin sclipirile lor tăcute:
dioase. „Ouaere super nos!“ G. V. în traducerile trimise nu aflăm
nimic drăguţ, ca să le putem da şi ceti­
Una câte una încep a se aprinde Şi atunci un înger se pogorî din
torilor noştri.
luminile pe bolta nopţii. Una câte ceruri pe malul mării şi începu a
D. V. Schiţa dvoastră nu-i destul de
una încep a se aprinde făcliile în luâ apă din mare cu o amforă. rotunzită nici ca formă şi nici ca stil. Oca­
marele templu al eternităţii. O, — Ce vrei să faci ? — îl întrebă zional ne mai puteţi trimite totuş ceva,
Newton, Kepler, cari pe lângă toate fericitul Augustin. ca să vedem cum vă desvoltaţi în viitor.
celelalte aţi văzut şi aţi admirat şi — Vreau să golesc marea de
poezia dumnezeiască a acestor astre apa ei.
pururea arzând şi luminând; cari aţi — E cu neputinţă acest lucru — c u p r i n s u l :
văzut cu mintea voastră pătrunză­ zise iarăş fericitul Augustin. Petronius: Editorii şi scriitorii, articol.
toare şi aţi simţit cu inima voastră — Dacă aceasta e cu neputinţă A. Lupeanu: Zile de vară, impresii.
nobilă măreţia şi frumseţea divină apoi cu cât mai mult cu neputinţă Radu Mărgean: Taină..., poezie.
a universului şi aţi cântat şi voi este omului de a pătrunde tainele
psalmi de preamărire Divinităţii! lui Dumnezeu! Liviu Marian: Iertare, nuvelă.
Nichifor Crainic: Idilă, poezie.
Una câte una se aprind făcliile In templul eternităţii în care a
tainice în acest templu nemărginit. putut intră sufletul meu într’o seară D. M.: Cronică documentară: Cum
Şi par’că aud glasul Marelui Preot plină de poezie, am auzit graiul Di­ se îmblânzesc fiarele.
al lumii: „O! muritorule, ia seama vinităţii desprinzându-se în tăcere G. Vlădescu-Albeşti: Cu drag şi dor,
unde te găseşti! Mă cutremur şi-mi din nesfârşita lume de astre şi de poezie.
îndrept auzul sufletului meu cu cea atomi, din întreaga viaţă universală Lâzdr-Ciura: Floarea Betuliei, roman.
mai mare grijă la cuvintele acestui cu miile ei de forme şi sufletul meu
FLORI DE-O ZI:
glas. „Ia seama unde te găseşti!“ a căutat să înţeleagă acest graiu.
Red.: Cu numărul viitor...
O da, mă găsesc în marele templu Erâ vorba de sfânta lege a iubirii,
M. Lin.: Ştiinţă popularizată.
al eternităţii. Unde este însă Marele de eternitate, nemărginire, atotpu­
Preot, unde este Psalmistul ? Pretu­ ternicie, atotştiinţă, nemărginită în­ * * * Soţii Bârsan în Orăştie.
tindeni şi nicăiri. Sufletul meu rătă­ ţelepciune, adevăr absolut, bine su­ G. B.: In faptul serii.
ceşte prin acest templu măreţ şi nu prem, frumseţe absolută, creaţiune, SCRISORI DELA REDACŢIE
găseşte ceeace caută. Aude un glas providenţă divină. Dar dacă sărma­
ILUSTRAŢII
tainic care-1 chiamă necontenit şi-I nul meu suflet a putut înţelege un
farmecă, dar nu ştie de unde vine crâmpeiu din graiul acesta dumne- □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ O
□ □
acel glas, căci vine de pretutindeni zeesc, apoi fiinţa aceea dela care □ 0 g u v e r n a n t ă g
şi de nicăiri. „Spiritul suflă unde vo- a pornit glasul ce l-am ascultat, n’a
eşte; glasul lui li-i auzi, dar de unde putut-o găsi. Unde este ea ? Pre­ □ care vorbeşte perfect ro- □
vine şi încotro merge nu ştii \“ O, tutindeni şi nicăiri! Şi după o rătă­ □ mâneşte şi nemţeşte află □
imperfecţiune omenească! Ce ne­ cire lungă şi obositoare printre mi­ n aplicare pe lunile Iulie şi □
sfârşită şi nepătrunsă este Divi­ lioanele de astre din templul ne­ □ August, pe lângă condiţii □
nitatea ! mărginirii, s’a întors iarăşi la casa □ ==■ favorabile. --------- □
Intr’una din cele mai frumoase lui de lut strigând cu durere: „nepă­ n Adresa o dă admin. „Cosinzenii". D
□ □
seri, fericitul Augustin a cercat s’o trunse îţi sunt, Doamne, căile tale!“ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □
EDITURA: „LIBRĂRIEI NAŢIONALE" S. B0RNEM1SA „TIPOGRAFIA NOUĂ" I. MOŢA, ORAŞTIE
Preţul unui ecsemplar 24 bani.
352 — Pentru străinătate 40 bani. — ^