Page 10 - 1913-25
P. 10

se  perde  în  depărtare  de-asupra   pătrundă.  Erâ  pe  malul  mării  în  a-   Sărmana  mea  fiinţă  stâ  plină  de
            pădurii  dela  orizont.  In  arborii  gră­  ceastă  seară.  Vremea  liniştită,  marea   durere  la  fereastră  cu  ochii  aţintiţi
            dinii  frunzele  şopotesc  lin  în  frea­  paşnică  se  leagănă  în  talazuri  leneşe.   în  zarea  nemărginirii  şi,  pe  când
            mătul  lor  la adierea  vântului  de  seară   Deasupra  ei  stelele  scânteiau  stră­  din  ochii  ei  se  revărsau  pe  obraji
            şi  par’că  din  zbuciumul  tăcut  al  lor   lucitor  şi  se  oglindeau  în  profunzi­  câteva  lacrimi  mari  şi  dureroase,
            se  înalţă  un  psalm  plin  de  evlavie   mea  apelor  ei.  Linişte,  pace,  freamăt   începeâ  par’că  să-şi  piardă  cea  mai
            şi  de  admiraţie,  un  psalm  de  laudă,   de  arbori,  murmur  de  ape,  muzică   scumpă  avuţie  omenească:  speranţa.
            un  psalm  de  preamărire  care  începe   dumnezeiască.                 Şi  atunci  auzii  lămurit  graiul  Marelui
            uşor,  uşor  şi  creşte  încetul  cu  înce­  —  O,  Doamne,  arată-mi-te  să  te   Preot  al  lumii:  „O  !  muritorule,  ia
            tul  şi  e  dus  până  departe  pe  aripile   văd!  Unde  eşti,  unde  te  ascunzi  ?“   seama unde te găseşti!“ G. B.
            vântului  ca  să-l  audă  toată  făptura   Şi  a  întrebat  marea  fericitul  Au­
            şi  auzindu-1  să-şi  împreuneze  mânile   gustin,  dacă-i  poate  spune  ceva  des­
            la piept cu evlavie şi cu credinţă.  pre Divinitate.                    Scrisori dela Redacţie
               Pârâiaşul  din  vale  acompaniază   „Quaere  super  nos!“  —  i-a  răs­
            acest  psalm  cu  murmurul  lui  rugător   puns  murmurul  tăcut  al  ei.  A  între­  MANUSCRISELE NU SE ÎNAPOIAZĂ
            şi  ’n  undele-i  line  îi  duce  până  de­  bat  stelele  cerului  şi  acestea  i-au   O. Negrea. Versurile dvoastră nu sunt
                                                                                    publicabile.
            parte  în  vale  cuvintele  lui  melo­  răspuns la fel prin sclipirile lor tăcute:
            dioase.                                „Ouaere super nos!“                 G.  V.  în  traducerile  trimise  nu  aflăm
                                                                                    nimic  drăguţ,  ca  să  le  putem  da  şi  ceti­
               Una  câte  una  încep  a  se  aprinde   Şi  atunci  un  înger  se  pogorî  din
                                                                                    torilor noştri.
            luminile  pe  bolta  nopţii.  Una  câte   ceruri  pe  malul  mării  şi  începu  a
                                                                                       D.  V.  Schiţa  dvoastră  nu-i  destul  de
            una  încep  a  se  aprinde  făcliile  în   luâ apă din mare cu o amforă.  rotunzită nici ca formă şi nici ca stil. Oca­
            marele  templu  al  eternităţii.  O,   —  Ce  vrei  să  faci  ?  —  îl  întrebă   zional  ne  mai  puteţi  trimite  totuş  ceva,
            Newton,  Kepler,  cari  pe  lângă  toate   fericitul Augustin.          ca să vedem cum vă desvoltaţi în viitor.
            celelalte  aţi  văzut  şi  aţi  admirat  şi   —   Vreau  să  golesc  marea  de
            poezia  dumnezeiască  a  acestor  astre   apa ei.
            pururea  arzând  şi  luminând;  cari  aţi   —  E  cu  neputinţă  acest  lucru  —   c  u  p  r  i  n  s  u  l  :
            văzut  cu  mintea  voastră  pătrunză­  zise iarăş fericitul Augustin.   Petronius: Editorii şi scriitorii, articol.
            toare  şi  aţi  simţit  cu  inima  voastră   —  Dacă  aceasta  e  cu  neputinţă   A. Lupeanu: Zile de vară, impresii.
            nobilă  măreţia  şi  frumseţea  divină   apoi  cu  cât  mai  mult  cu  neputinţă   Radu Mărgean: Taină..., poezie.
            a  universului  şi  aţi  cântat  şi  voi   este  omului  de  a  pătrunde  tainele
            psalmi de preamărire Divinităţii!   lui Dumnezeu!                       Liviu Marian: Iertare, nuvelă.
                                                                                    Nichifor Crainic: Idilă, poezie.
               Una  câte  una  se  aprind  făcliile   In  templul  eternităţii  în  care  a
            tainice  în  acest  templu  nemărginit.   putut  intră  sufletul  meu  într’o  seară   D. M.: Cronică documentară: Cum
            Şi  par’că  aud  glasul  Marelui  Preot   plină  de  poezie,  am  auzit  graiul  Di­  se îmblânzesc fiarele.
            al  lumii:  „O!  muritorule,  ia  seama   vinităţii  desprinzându-se  în  tăcere   G. Vlădescu-Albeşti: Cu drag şi dor,
            unde  te  găseşti!  Mă  cutremur  şi-mi   din  nesfârşita  lume  de  astre  şi  de   poezie.
            îndrept  auzul  sufletului  meu  cu  cea   atomi,  din  întreaga  viaţă  universală   Lâzdr-Ciura: Floarea Betuliei, roman.
            mai  mare  grijă  la  cuvintele  acestui   cu  miile  ei  de  forme  şi  sufletul  meu
                                                                                       FLORI DE-O ZI:
            glas.  „Ia  seama  unde  te  găseşti!“   a  căutat  să  înţeleagă  acest  graiu.
                                                                                    Red.: Cu numărul viitor...
            O  da,  mă  găsesc  în  marele  templu   Erâ  vorba  de  sfânta  lege  a  iubirii,
                                                                                    M. Lin.: Ştiinţă popularizată.
            al  eternităţii.  Unde  este  însă  Marele   de  eternitate,  nemărginire,  atotpu­
            Preot,  unde  este  Psalmistul  ?  Pretu­  ternicie,  atotştiinţă,  nemărginită  în­  * * * Soţii Bârsan în Orăştie.
            tindeni  şi  nicăiri.  Sufletul  meu  rătă­  ţelepciune,  adevăr  absolut,  bine  su­  G. B.: In faptul serii.
            ceşte  prin  acest  templu  măreţ  şi  nu   prem,  frumseţe  absolută,  creaţiune,   SCRISORI DELA REDACŢIE
            găseşte  ceeace  caută.  Aude  un  glas   providenţă  divină.  Dar  dacă  sărma­
                                                                                       ILUSTRAŢII
            tainic  care-1  chiamă  necontenit  şi-I   nul  meu  suflet  a  putut  înţelege  un
            farmecă,  dar  nu  ştie  de  unde  vine   crâmpeiu  din  graiul  acesta  dumne-   □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ O
                                                                                    □  □
            acel  glas,  căci  vine  de  pretutindeni   zeesc,  apoi  fiinţa  aceea  dela  care   □    0   g u v e r n a n t ă   g
            şi  de  nicăiri.  „Spiritul  suflă  unde  vo-   a  pornit  glasul  ce  l-am  ascultat,  n’a
            eşte;  glasul  lui  li-i  auzi,  dar  de  unde   putut-o  găsi.  Unde  este  ea  ?  Pre­  □  care vorbeşte perfect ro- □
            vine  şi  încotro  merge  nu  ştii  \“  O,   tutindeni  şi  nicăiri!  Şi  după  o  rătă­  □  mâneşte şi nemţeşte află □
            imperfecţiune  omenească!  Ce  ne­  cire  lungă  şi  obositoare  printre  mi­  n  aplicare pe lunile Iulie şi □
            sfârşită  şi  nepătrunsă  este  Divi­  lioanele  de  astre  din  templul  ne­  □  August, pe lângă condiţii □
            nitatea !                           mărginirii,  s’a  întors  iarăşi  la  casa   □   ==■   favorabile. ---------  □
               Intr’una  din  cele  mai  frumoase   lui  de  lut  strigând  cu  durere:  „nepă­  n  Adresa o dă admin. „Cosinzenii".  D
                                                                                    □                              □
            seri,  fericitul  Augustin  a  cercat  s’o  trunse îţi sunt, Doamne, căile tale!“  □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □ □
            EDITURA: „LIBRĂRIEI NAŢIONALE" S. B0RNEM1SA                           „TIPOGRAFIA NOUĂ" I. MOŢA, ORAŞTIE
                                                Preţul unui ecsemplar 24 bani.
       352                                      — Pentru străinătate 40 bani. —         ^
   5   6   7   8   9   10