Page 6 - 1913-25

Splendida perdea, care s’a făcut în „Atelierul de ţesături şi cusături din Orăştie", pe seama reginei
din România. La perdea au lucrat patru fete timp de 3 luni şi a costat 600 coroane.

Din astfel de ţărani ai Topliţei, se trage frumo­ La mănăstirea Topliţei.
sul episcop al Caransebeşului, Prea Sfinţia Sa Miron în Topliţa am avut prilegiul să facem câteva
E. Cristea.
cunoştinţi preţioase, între cari nu vom uita pe dl
In vremea când luăm dejunul, lungi căruţe de doctor Tilea, care ne-a călăuzit toată vremea în a-
povară aduc Saşi dela Reghin, cari merg la Borsec, ceastă localitate. Prin dsa am cunoscut pe dl Trifu,
în excursie. Sunt mulţi şi strâmtoraţi pe băncile de care ne duce cu trăsura sa la mănăstirea Topliţa.
lemn ale căruţelor, dar veseli şi gălăgioşi. Multe Să- Sus, pe-o vale, care se chiamă „Valea Doamnei",
soici frumoase şi chiar copiliţe mai răsărite. Intre în umbra alor câţiva arbori bătrâni, stă, tăcută şi pă­
dânşii câţiva Români, înţelegători şi ei de frumseţile
răsită, o biserică veche de lemn. Pare întristată si
ce ţi le oferă o zi de vară, pe drum la munte.
străină, pe coasta de deal pârlită de soare. Ferestrile
Vedem dragostea de fire ce palpită într’înşii, dar mici i s’au întunecat de vechime, la uşă câţiva paian-
mai ales priceperea cu care ştiu căuta darurile bine­ gini îşi ţes neturburaţi pânza lor de mătasă subţire.
cuvântate ale naturii şi uşurinţa cu care se întovă­ Vre-un gândac, ori vre-o muscă rătăcită, dacă mai
răşesc la lucruri plăcute tuturor. Şi o durere ne cu­ turbură liniştea de cimitir din jur, sbârnăind din aripi
prinde: Unde putem face şi noi Românii lucruri ca în jurul păreţilor. Toată clădirea pare un mormânl
acestea? Peste tot facem noi excursii? Avem în tot uitat, deasupra căruia se tânguie poate, în serile
Ardealul, această Elveţie a Carpaţilor, o singură înso­ târzii, vântul.
ţire de turişti, închinători ai naturii dumnezeeşti? Noi, Pe bârnele de brad, şi de tei, din cari e alcă­
Românii orăşeni, la drum suntem mofturoşi, cu multe tuită biserica, se văd ici-colo urme de slove . cir.le
pretenţii, prea domnoşi, cum s’ar zice pe ardeleneşte. cari nu se mai pot ceti însă. Coperişul de draniţe
La munţi ne avântăm rar, dar şi atunci răzleţi, fără bătute cu cuie de lemn, e înoit pe unele locuri. Se
plan si fără statornicie. Dureros poate, dar adevărat. văd altfel în multe părţi ale clădirii urme de repara­
în vremece noi, doi drumeţi pribegi, ne isprăvim turi, şi mai vechi şi mai proaspete.
dejunul, privind zările cu melancolie, cele vre-o şase Un unchiaş dela o casă de aproape vine să ne
căruţe cu Saşi pornesc la drum, în duruit pătrunză­ deschidă. Aduce o cheie primitivă de lemn, cum se
tor. Sună clopoţelele dela cai, şi, pe drumul neted, poate întâlni la multe biserici vechi.
se înfiripă un cântec de veselie şi de sănătate, în „Nicodim a fost domn aici întâi", zice moşul
frumos amestec de glasuri femeieşti, subţiri, şi de Apoi ne spune domol, cu adâncă convingere îr
basul profund al bărbaţilor. Iar munţii din jur tresar glas, o poveste veche despre începuturile, acestu
în cale de limba cu sunete străine, care le turbură sfânt lăcaş.
y
pacea bătrânească... „Ci-că a fost codru mare aici, în vremile vechi

342