Page 9 - 1913-25
P. 9

Ramsay,  că:  „în  vieaţă  residă  isvorul   Celea  trei  comedii:  „Liniştea  ca­  atâtor  sforţări  dureroase,  pe  cari  le
  tuturor  formaţiunilor  materiei  şi  vii­  sei",  „Furtuna  casnică"  şi  „Cererea   facem  în  fiecare  zi,  până  la  cea  din
  torul  splendid  al  lor“.  Trecând  peste   în  căsătorie",  au  entusiasmat  publi­  urmă  în  care  sufletul  nostru  scapă
  celealalte  articole,  tot  atât  de  inte­
  resante,  („Vibraţiile",  „Lumea  sensu­  cul. Dna Bârsan a fost splendidă.  din  legăturile  acestea  materiale.  Şi
  rilor  noastre",  „Spaţiul  şi  timpul",   Artiştii  noştri  au  adus  cu  sine   mângăerea  noastră  trebue  s’o  căutăm
  „Radio  telegrafia  şi  fenomenele  tele­  de  data  asta  pe  dl  Toneanu,  o  foarte   în  necurmata  dorinţă  cătră  veşnicul
  patice"),  remarcăm  îndeosebi  „Vieaţa   norocoasă  achisiţie.  Numele  d-sale   şi negrăitul ideal al Divinităţii.
  celulei şi vieaţa organismului", în care   va  rămâneâ  la  noi,  şi,  într’un  viitor   „Săturâ-mă-voiu  Doamne  când
  materialiştii,  cei  de  bună  credinţă,  —
  de  uşureii  băieţandri  cu  mutre  de-o   turneu,  dl  Bârsan  nu  va  puteâ  să   mi se va arătă mărirea ta!"
  gravitate  ridicolă,  cari  cred  că-şi  do­  vină  fără  dl  Toneanu,  căci  publicul   Da,  într’adevăr  a  face  astrono­
  vedesc modernismul prin gesturile de   nu s’ar împăcâ cu lipsa d-sale.  mie  ori  fiziologie  ori  altceva  la  fel,
  savantlic  ieftin,  nu  poate  fi  vorba  —   Public  a  fost  puţin  în  seara  de   nu  e  lucru  urât.  Dar  de-o  mie  de
  vor  avea  material  de  serioase  medi­  miercuri;  jurul  n’a  venit,  ceea  ce  e
  taţii.  Celula  organismului  nostru,  cu                              ori  e  mai  frumos  a  căută  să  înţele­
  vieaţa  ei  inteligentă,  cu  înoirea  ei,   explicabil.  Pe  sâmbătă  e  nădejde   gem  acest  graiu  sublim  care  se  des­
  sare  totuş  are  un  capăt,  cu  păstra­  de-o  aglomeraţie  mai  mare.  Jurul  nu   prinde  în  tăcere  din  întreaga  natură
  rea  conştiinţei  şi  a  memoriei  indivi­  va lipsi de data asta, credem.  prin  complexitatea  şi  simplicitatea
  duale  din  partea  complexului  de  ce-   Asupra  reprezintaţiilor  vom  re­  ei,  prin  legile  ei  neschimbate,  prin
  iuli,  chiar  când  acestea  se  înoiesc,   veni în nrul viitor.
  sunt  tot  atâtea  fenomene,  cari  re­                                toate  formele  şi  culorile  şi  prin  toate
  clamă serioase adânciri.                         □ □ □                 tainele ei.
    Scrisul  dlui  Todica  e  totdeauna   In faptul serii                   Ei  bine!  După  o  zi  sub  razele
  atrăgător  chiar  şi  prin  stilul  d-sale                             arzătoare  ale  soarelui,  după  o  zi  de
  jşor,  nesilit,  adeseori  de-un  umor     Pământul  se  mişcă  în  jurul  axei   muncă  obositoare  pentru  câştigarea
                                       0
  ootrivit  şi  înviorător.  E  citit  cu  drag,   sale  şi  după  cum  este  el  faţă  de   pânii  cea  de  toate  zilele  întru  su­
  fără  oboseală.  Cei  cari  vreau  să  se
  £ină  în  curent  cu  înaintările  ştiinţei   părintele  lui  soarele,  avem  şi  noi   doarea  frunţii  noastre,  vine  un  timp
  iu se pot lipsi de cărţile dlui Todica.  ziuă  şi  noapte.  Intr’o  jumătate  de   în  care  sufletul  nostru  poate  să-şi
     Ca  parte  morală,  dl  Todica  poate   rotaţie  ne  poartă  sub  razele  arză­  mai  uite  grijile  vieţii  pământeşti  şi
  fi  mulţămit.  Bună  luptă  poartă.  E   toare  ale  soarelui  iar  în  ceealaltă   să  se  înalţe  plin  de  dor  mai  presus
  de  datoria  noastră,  a  cetitorilor,  să-i   jumătate  ne  poartă  sub  razele  blânde   de  această  materie  imperfectă.  Un
  sprijinim  şi  noi  nisuinţele,  în  folosul   ale  lumii.  Şi  avem  astfel  o  zi  astro­  timp  în  care  sufletul  poate  să  audă
  aostru  şi  în  potriva  pagubei  sale   nomică  din  care  o  jumătate  o  chel­  mai  bine  ca  oricând  cuvintele  adânci
  materiale.  Şi  pentru  una  şi  pentru
  alta, hotărât merită.    ^ i in    tuim  în  munca  pentru  pânea  cea  de   ale  acestui  graiu  divin.  E  seară,  e
                                     toate  zilele,  iar  o  jumătate  o  folosim   preludiul  plin  de  poezie,  plin  de
                unu
                                     pentru  repararea  maşinei  noastre   frumuseţe,  plin  de  farmec  al  nopţii.
  Sofii Bârsan în Orăştie.           complicate   şi   pentru   recâştigarea   Atunci  mă  aşez  la  fereastra  mea  din
                                     forţelor  perdute.  Dar  ce  fac  eu  ?   grădină,  îmi  reazăm  coastele  pe  ea
     Simpaticul  apostol  al  Thaliei  ro­  astronomie  şi  fiziologie  ?  Nu-i  ne-   şi  sufletul  meu  îşi  ia  zborul  în  de­
  mâne  ardelene,  dl  Zaharie  Bârsan,   voe  !  Pe  noi  ne  interesează  mai  în­  părtare,  se  perde,  aleargă,  zboară
  n  al  IX-lea  turneu  artistic  al  său  pe   tâi  de  toate  esenţa  şi  poezia  lucru­  până  ce  obosit  se  întoarce  iarăş  în
  a  noi,  oraşului  nostru  i-a  dedicat   rilor,  căci  acestea  le  cere  sufletul   casa lui de lut.
  iouă  seri,  ziua  de  Miercuri  18  1.  c.   nostru  fără  încetare  în  toată  vremea.   Ce  plăcere  dulce  şi  curată  simte
  ji  cea  de  Sâmbătă,  21  Iunie  nou.   Atâtea  şi  atâtea  probleme  mari  ale   inima  mea  în  răcoarea  serii  şi  în
  "ireşte,  ca  atâţia  ani  dearândul,  ve-   vieţii!  Atâtea  şi  atâtea  întrebări  la   pacea  sfântă  a  ei.  De  jos  din  gră­
  îirea  Soţilor  B â r s a n   în  mijlocul   cari  nici  un  muritor  nu  poate  să   dină  se  înalţă  în  aer  parfumul  curat
  îostru,  înseamnă  un  adevărat  eveni-   răspundă.  Şi  cu  toate  acestea  cât   al  florilor  de  liliac,  mă  mângăe  şi
  nent  artistic.  Publicul  ardelenesc  se   de  frumoasă  şi  cât  de  măreaţă  e   se  perde  până  departe  ca  o  jertfă
  iimte  legat,  cu  puternice  fire  sufle-   lumea  asta  întreagă  pe  care  o  vedem   de  mirodenii  pentru  fiinţa  acea  in­
   eşti,  de  aceşti  fruntaşi  artişti  ai   în  noi  şi  în  jurul  nostru  pierzându-   finită  al  cărei  glas  îl  ascult.  Sub
  Teatrului Naţional.
                                      se  în  atotputernicia  şi  eternitatea   streşină  în  cuibul  de  rândunele  pace.
     „Artiştii  noştri",  se  spune  prin   infinitului.  Totul  e  numai  frumseţe,   Doar  din  când  în  când,  ■  arareori  se
  )răşelele  noastre,  ori  de  câteori  vine   totul  e  vesel,  totul  e  bine,  totul  e   aude  câte  un  ţiuit  somnoros  care
  forba  de  Soţii  Bârsan.  Şi  au  un   plăcut,  totul  ne  vorbeşte  un  graiu   împlineşte  totuş  o  rimă  drăgălaşă
   nţeles  adânc  acestea  vorbe.  Hotărât:   nespus  de  dulce  pe  care  căutăm  să-l   în  această  poezie  a  nopţii  ca  o  apo-
  :i sunt ai noştri sub multe raporturi.  deslegăm.                       giatură  uşoară  pe  struna  cea  sub­
     Seara  de  miercuri,  ca  prestaţie   Numai  imperfecţiunea  noastră  ne   ţire  a  vioarei  lui  Paganini  din  Nopţi
   irtistică  a  fost  la  înălţime.  Asupra   amăgeşte  adeseori,  numai  în  ea  tre-   florentine.
   icestei împrejurări, nu mai e nevoie  bue  să  căutăm  ceeace  numim  rău,   Câte-un  liliac  îmi  întretae  zarea
     stăruim. Singur numele Bârsan,   durere,  suferinţă,  mâhnire.  Numai   din  când  în  când  cu  zborul  lui  şue-
   i o dreaptă garanţă.               imperfecţiunea  noastră  este  cauza  rător  şi  în  rotocoale  mari  şi  repezi
   4   5   6   7   8   9   10