Page 5 - 1913-25
P. 5

pământ  brazii  pădurilor,  ca  simbrieşi  ai  societăţilor
                                                      străine.
                                                            In  plimbarea  noastră  de  dimineaţă  ajungem  la
                                                      o  bae  cu  apă  călduţă,  de  cari  sunt  mai  multe  în  a-
                                                      ceastă  Topliţă,  sat  al  apelor  calde,  cum  spune  numele
                                                      de  origină  slavă.  (Toplos  =  cald).  Limpezimea  apei  ne
                                                      ispiteşte.  Şi  ne  oţelim  trupurile  cu  o  minunată  scaldă
                                                      de  dimineaţă.  Cristal  topit,  în  stropi  de  strălucitoare
                                                      mărgăritare.
                                                           La  biserica  unită  din  deal  trage  clopotul  de
                                                      liturghie.  Şi  urcăm  voioşi  să  ne  închinăm  şi  noi  lui
                                                      Dumnezeu,  pentru  frumseţă  zilii  şi  pentru  sufletele
                                                      noastre.  Din  pragul  bisericii  ni  se  lărgeşte  câmpul
                                                      vederii.  La  apus  se  ridică  muntele  Tarniţa,  ca  o  uriaşă
                                                      povară  pe  spatele  unui  cal.  Spre  miazăzi-apus   Căl­
                                                      darea,  alături,  la  sud,  Bătrâna  şi  Făncelul  mai  încolo.
                                                      Coaste înalte, înpădurite, cu umerii goi, arşi de soare.
                                                           Jos,  în  vale,  printre  verdele  arborilor,  se  resfiră
                                                      casele  satului,  cu  frumoasa  biserică  românească  gr.-
                                                      ort.  deoparte.  Un  râu  limpede  curge  prin  mijlocul
                                                      comunei,  pe  sub  poduri  de  brad  şi  pe  lângă  mori
                                                      mici,  ale  căror  roţi  gem  învârtindu-se.  Pe  malul  Mu-
                                                      răşului  din  faţă  o  mulţime  de  brazi  despoiaţi  de  coajă,
                                                      uscaţi,  aşteaptă  dinţii  ferestrăului  necruţător,  ori  va-
                                                      goale  trenului,  să  plece  în  jos  spre  câmpiile  lacome
     Vedere din Topliţa: Biserica românească gr.-ort.  ale tării.
                                                          y
                                                           Ne facem cruce si întrăm în bisericuţa bătrână
  iin  margine  se  desprinde  o  pânză  subţire  de  negură,               y                   y
  :a  aburii  din  gura  unei  fiinţi  nevăzute.  In  sus,  spre   de  bârne.  Deoparte,  pe-un  părete,  vedem  însemnat
                                                      anul  1777,  al  ridicării  poate.  Pe  cupolă  şi  pe  pereţi,
  :ulme,  lumina  soarelui  ţese  văl  de  aur  peste  creşte­  zugrăvitură  bună,  din  vremea  veche.  Anul  zugră­
  re  ascuţite  ale  brazilor.  Şi  de  tot  sus,  peste  o  muche
                                                      virii 1791.
  ie  munte  pleşuv,  râde  soarele  tânăr,  un  râs  potolit,
  :ald, dumezeesc.                                          Sfânta  slujbă  se  urmează  cu  evlavie  şi  cu  adâncă
                                                      simţire  creştinească.  Credincioşi  mulţi,  cu  feţe  fru­
      In  jur,  de  toate  părţile,  se  înlănţue  munţi  mari,
                                                      moase,  luminate.  Multe  bărbi,  cari  dau  atâta  demni­
  :u  frunţile  descoperite,  cu  stânci  strălucitoare  în  lu-   tate  aleasă  moşnegilor.  O  bunică  firavă,  cu  legătură
  nină.  Un  sfat  de  uriaş  cucernici,  cari  îşi  fac  ruga   albă,  se  închină  adânc,  făcând  mătănii.  La  strană  un
  :ilei,  în  faptul  dimineţii.  Ceaţa  fumurie  care  le  aco­  cântăreţ  cu  glas  dulce,  trăgănând  lin.  Părintele   Sbărcea,
  peră  creştetele,  pare  mireazma  de  cuvioşie,  care  se
                                                      însuş  un  moşneag,  ceteşte  duios  evanghelia,  având
  nalţă  spre  porţile  cerului,  la  picioarele  atotputerni-
                                                      accente  de  apostol  în  grai.  Femei  cuvioase  îngenunche
  :ului Ziditor.
                                                      sub epatrafir şi toată mulţimea e cu frunţile plecate.
      Totul  e  lumină  şi  viaţă,  care  se  trezeşte.  O  splen-   Un  aer  de  caldă  pietate  stăpâneşte,  cum  nu
  loare şi o frumseţă neînchipuită !                  se  prea  întâlneşte  jos,  la  ţară,  în  zoala  mai  tulbure
      Cu  acestea  icoane  în  suflete,  ne  îmbrăcăm  repede   a vieţii.
                                                           y
  , \   coborîm  în  stradă.  O  luăm  prin  târg  şi  ne  dau   In  biserica  cu  două  turnuri  de  jos,  e  lume  mai
  >ineţe  trecătorii.  Români  cu  portul  alb  şi  cu  pălării   multă.  Sub  boitele  încăpătoare  mulţimea  norodului  îţi
  nărunte.  Femei  cu  cojocele  şi  cu  fota  roşie  prinsă   dă  o  icoană  mai  impunătoare,  mai  pitorească.  In  stra­
  gingaş  la  brâu,  cu  poalele  albe,  cari  se  aleg  cu  o   nele  largi  vezi  chipuri  mai  hrănite,  spre  altar  domni,
  işoară  cochetărie  de  sub  fota  de  lână.  Printre  căru-   în  tindă  femei  şi  fete  de  tot  multe.  Slujba  e  mai  cu
  ele  cu  legumi  ale  Saşilor  şi  ale  Ungurilor,  întâlnim   fast,  cântăreţii  mai  mulţi,  iar  fumul  de  tămâie  stăruie
  eţe  bălane  cu  ochi  albaştri,  în  port  maramurăşan,   mai îndelung în jurul catapitesmei bogate.
  ari  ridică  pălăria  la  vederea  părintelui  cu  barbă  fru-   înfăţişarea  toată  te  face  să  crezi,  că  eşti,  cu
  uoasă  dintre  noi,  dar  nu  ne  înţeleg  limba,  decât  rău,   foarte  mici  deosebiri,  în  o  biserică  de  mărgineni  din
  ăci  sunt  „braţe  rutenski“,  ne  spune  un  privitor.  Multe   Poiana-Sibiiului,  ori  din  Avrigul  de  pe  Olt.  Aceleaşi
  ătrii  de  pâne,  pe  care  o  vând  evrei  bărboşi,  ori  ju-   trăsuri  în  feţe,  şi  la  bărbaţi  şi  la  femei,  şi,  în  tonurile
  lânese  grase.  Ici  colo,  câte  un  mărginean  din  părţile   generale,  aceleaşi  linii  la  îmbrăcăminte.  Bărbaţii  mai
  iăliştei,  îmbie  pănură  ori  untură.  Un  amestec  de  tot   ales,  sunt  înalţi  şi  mândri,  de-o  rară  frumseţă.  Femeile
  elul  de  oameni  şi  de  limbi,  cari  împopulează  feres-   subţirele  şi  gingaşe,  atrăgătoare,  în  îmbrăcămintea  lor
  raele  de  scânduri  din  văile  de  aproape,  ori  culcă  la  de-o minunată simplicitate şi frumseţă.
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10