Page 3 - 1913-25
P. 3

Dar  ce  folos  de  opera  lui,  oricât  de  genială  ar
 EDITORII ŞI SCRIITORII                               fi  fost  ea,  dacă  nu  erâ  nimeni,  ca  să  i-o  dea  în  tipar.
  >ETRONIUS                                           Pe  atunci  cheltuielile  erau  aşa  de  mari  şi  publicul
                                                      cetitor  erâ  aşa  de  puţin.  Scriitorul  se  cobora  atunci
      0  foaie  umoristică,  din  prilejul  congresului  edito-   de  pe  întraripatul  Pegas  şi  scriâ  cea  dintâi  pagină,
  ilor  ce  s’a  ţinut  în  Pesta  zilele  trecute,  aduce  o  cari-   încă  odată,  cu  litere  mari,  cu  iniţiale  pline  de  podoabe.
  :atură  reuşită,  înfăţişând,  pe  două  pagini,  pe  editori   Alegea  un  mecenat  cu  parale,  căruia  îi  dedica  opera,
  ii pe scriitori.                                    cu  multe  şi  măgulitoare  cuvinte  de  admiraţie,  şi  mece­
      Editorii  se  prezintă  în  condiţiile  cele  mai  favora-   natul,  atins  plăcut  de  această  atenţie,  scotea  o  pungă
  )ile:  graşi,  rumeni,  zimbitori,  tot  atâtea  criterii  ale   plină  cu  auri,  întinzându-i-o  „scrib“-ului,  cu  un  gest
  >elşugului  material  în  cari  înoată  aceşti  fericiţi  muri-   grandios  de  protector.  Cartea  apăreâ  în  tipar,  după  un
  ori;  iar  scriitorii  -  nemuritoriil  -  se  înghesuesc  unul   interval  îndelungat,  căci  literele  erau  de  lemn,  paginile
  ntr’altul, palizi, perpeliţi şi prăpădiţi ca vai de capul lor.  se  legau  cu  sfoară  şi  maşina  cu  roată  mare  se  în-
      E  o  exagerare,  fără  îndoială,  ca  orice  caricatură.   vârteâ  cu  greu,  scârţâind  din  încheieturi,  la  fiecare
  Editorii  sunt,  de  sigur,  mai  graşi  şi  mai  rumeni,  căci   învârtitură.
  iu  simţul  practic  al  economisirei,  de  care  scriitorii,  ori   Autorul  porniâ  apoi  cu  cartea  în  lume,  abătân-
  :ât  de  talentaţi  ar  fi  ei,  nici  habar  nu  au.  De  aceea   du-se  pe  la  prieteni  şi  pe  la  prietenii  prietenilor,  apoi
  editorii  adună  averi,  muncind  din  greu,  iar  scriitori  nu   pe  la  necunoscuţii  cu  dare  de  mână,  oferindu-şi  cartea,
  adună nimic, oricât de frecunzi ar fi în scrisul lor.  cum  oferi  azi  un  săpun  „Schicht",  sau  un  loz  dela
      Aceasta în general numai!                       loteria de clasă.
                                                                                *
      Căci  nu  toţi  scriitorii  sunt  lipsiţi  de  simţul  real              * *
  al  agonisirei,  deşi  cei  mai  mulţi  îşi  risipesc  aurul   Dar  nu  e  de  lipsă,  a  recurge  chiar  la  vremurile
  ninţii  lor,  fără  să-şi  dea  seama  de  darul  cu  care   vechi,  ci  putem  reveni  până  aproape  încoace,  să  zicem
  jrsitoarele îl înzestraseră încă în leagăn.         până  la  începutul  deceniului  trecut,  ca  să  ne  dăm
      Talentul  e  o  scânteie,  pe  care  trebue  să  o  ali­  seamă,  de  progresul  ce  s’a  realizat  şi  în  literatura  şi
  mentezi  necontenit  ca  să  se  aprindă  cu  flăcări...  dar,   presa  noastră,  care  nici  azi  nu  se  poate  mândri  cu  o
  în  aceeaş  vreme,  e  o  scânteie  dumnezeiască,  ce  nu   situaţie  nici  măcar  mijlociu  —  favorabilă.  Aveam  pe
  se  poate  adopta  decât  foarte  arare,  cerinţelor  reduse   atunci  o  singură  revistă  literară  „Familia",  unde  nu
  ale vieţii materiale de toate zilele!               se  pomeniâ  să  reflecteze  vr’un  colaborator  şi  la  onorar.
                          *                           Erâ  o  mare  atenţie,  dacă  după  doi-trei  ani  de  colabo­
                         * *
                                                      rare  destul  de  regulată,  primiai  revista  gratuit  şi  câte
      Caricatura  de  care  amintim,  cu  toată  doza  de
  umor sănătos, are şi o bună doză de — maliţie.      un  şir  de  încurajare  din  partea  directorului  -  protector.
                                                      La  jurnalele  —  două-trei  —  câte  aveam,  lucrau  câte
      Editorii  şi  scriitorii  azi  nu  mai  sunt  şi  nu  mai  tre­
                                                      doi-trei  oameni,  cari  scriiau  foaia  întreagă,  începând
  bue  să  fie  două  elemente  ce  se  privesc  cu  ochi  duş­
                                                      cu  articolul  de  fond,  entrefileuri,  cronici,  reviste  -  până
  mănoşi,  ci  doi  prieteni,  doi  tovarăşi  buni,  ce  poartă
                                                      la  reclamele,  ce  se  tipăreau  pe  pagina  din  urmă,  dupăce
  împreună  facla  luminii  şi  a  culturii,  deasupra  întune-   redactorii le traduceau din nemţeşte sau ungureşte.
 recului, în care massele dorm tihnite şi inconştiente...
                                                            Azi,  după  zece-cincisprezece  ani  de  evoluţie  cul­
      Să ne gândim la editorii şi scriitorii vremurilor vechi.  turală,  redactorii  ziarelor  noastre  sunt  retribuiţi  mai
      Scriitorul,  oricât  de  talentat  ar  fi  fost  el,  îşi  scria   omeneşte  şi  s’a  pomenit  în  vremea  din  urmă  şi  pu­
 frumos  şi  caligrafic  lucrarea  până  în  sfârşit,  pe  urmă   blicul  nostru,  să  înfiinţeze  un  fond  pentru  ajutorarea
 scria, cu pana lui de gâscă: „Finis rei, gloria Dei“.  jurnaliştilor  români,  cari  muncesc  din  greu  şi  îşi  chel-

                                                                                                           339
   1   2   3   4   5   6   7   8