Page 10 - 1913-30

N E C U N O S C U T A trundem dincolo de firea noastră, unde sunt date deo­
parte ori ce cercetări, ori ce contraziceri, ori ce pre­
ION DRAGOSLAV mise şi chiar logica.
Despărţindu-se pentru totdeauna religia de ştiinţă
Mă duc la biserică, de o bucată de vreme mă în felul de mai sus, noi nu vom mai avea nici zbu­
duc numai Ia aceeaş biserică. Mă duc pentru că cred ciume şi tot felul de gânduri şi contraziceri, şi având
în Dumnezeu, în sf. Treime, în sfinţi, îngeri, icoane, ca tip pe Comte şi pe Darwin, numai aşa vom în­
însfârşit în tot fundamentul religiunei şi credinţei noa­ deplini echilibrul sufletesc, dând vorba Mântuitorului:
stre. Şi sunt fericit că Dzeu mi-a dat darul ăsta de a „Ce e al Cesarului, dă-i Cezarului (materia ştiinţei), şi
crede, şi fericirea mea n’o împart decât cu acei cari ce e al lui Dumnezeu, lui Dumnezeu" (sufletul, par­
sunt de o credinţă cu mine şi cu cari credinţa mă tea imaterială — religiei). Şi, odată întărit acest echi­
înfrăţeşte şi mă sfinţeşte sufleteşte. Şi de credinţa mea libru, noi vom izbuti să ne ajutăm cu amândouă nu
n’am să dau socoteală nimărui; nu mă descos cu ni­ numai în ajungerea scopurilor noastre dar şi a con-
menea şi nu primesc dela nimenea nici o părere, nici veţui în pace şi cinste între oameni.
o contrazicere: fiecare face ce vrea şi crede aşa cum
Aşa fac şi eu : ştiinţificeşte nu cred decât acele
poate şi până unde îi e puterea şi-l ajunge mintea. ce văd, ce se pot socoti şi măsură şi tot ce s’a cal­
Eu unul ştiu, că frăţia şi iubirea n’o poate s’o samene culat cu succes şi aflat spre mândria neamului ome­
decât credinţa şi religia creştină. însfârşit ideile mari, nesc. îndată ce am depăşit de aceste legi, eu nu mai
ideile nobile n’au izvorît decât din credinţă şi ea le-a
văd nimic, dar simt în mine o putere care socoteşte
consfinţit şi le-a făcut să trăiască din tată în fiiu, din şi acest ascuns şi mă întăreşte. O putere cu glas de
neam în neam; a domolit firile aspre şi a stors deo­ om, care îmi spune lucrurile care-s bune şi rele, care
sebirea dela om la om, de neam şi de treaptă chiar; mă opreşte şi mă îndeamnă de a face cutare şi cu­
a amestecat naţiile şi a făcut să iasă alte naţii mult
tare lucru, şi de care glas mă vor socoti de nebun
mai agere şi mai tinere.
şi copilăros.
Şi, iată, că prin credinţă sufletul meu tresaltă de Nu sunt nici naiv nici nebun.
nădejde, de un simţământ că vorbele: „Iubeşte pe
Dumnezeu" şi „Credinţa ta te va mântui" scrise până Voiu lăsă deoparte origina pământului ca şi pe
şi pe pereţii sfintelor locaşuri, îmi stau înfipte în minte aceea a speciilor şi zic că ori cum credinţa în ceva
înalt, în ceva stăpân peste puterile noastre îşi are
şi îmi dau suflet că îmi vor aduce odată o zi mai
stăpânirea ei, unde nu are ce căută ştiinţa, şi precum
bună si mai senină.
J
Părinţii mei m’au învăţat să cred şi bine au făcut. în aceea a ştiinţei cu pretenţiile ei, nu are ce căută
religia, pe care nu trebue s’o cântăreşti cu ştiinţa.
Dar nu toate sufletele vor crede ce spun eu; mai Marele positivist, August Comte, afirmă că noi nu pu­
ales oamenii de ştiinţă exactă şi semidocţii nu Hotărâ­ tem crede decât ceea ce putem vedeâ şi calculă cu
toare pentru mine însă e tot biblia şi religia creştină. certitudine, iar dincolo de aceste, în domeniul religiei,
Ştiinţa e partea absolut speculativă şi pretenţioasă şi nu are ce căută; iar Darwin lucră la „Origina spe­
care se reduce la o sumă de cercetări pe cât se poate ciilor" şi dumineca se duceâ la biserică ca ori ce
de amănunţite şi de pozitive, pe când religia se re­ bun creştin. Poate de nu făceâ asta, nu aveâ curajul
duce la intuiţia trasascedentală a individului si teoriei părerilor lui, precum cred că n’a avut convingerea
(răsplata: binele, răul) şi care nu se pot calculă, ve­ celor scrise. Şi asupra cărora noi nu avem putinţa
dea, decât pricepe, adeseori instinctiv, ca şi cum am de a hotărî cu temeinicie nimic, ci rămâne încă pe
avea în noi al treilea „eu" şi care ne ajută să pă­ seama generaţiilor viitoare să mai controleze şi să-şi