Page 6 - 1913-30
P. 6
Pag. 430. C O S I N Z E A N A N r . 3 0 .
Rodica Maniu, Bucureşti: „Se prilejul acesta de vieaţa plină de nişte fantome de lumină fixând asu
cere". lipsuri a marelui pictor olandez, iar pra noastră ochii lor întrebători?
Alexandru Satmary, Bucureşti: în cercurile artistice luminoasa figură Cine a putut uitâ vreodată, într’a-
„Interior de biserică". a artistului a fost din nou la ordi devăr, lumea nouă şi misterioasă a
Constantin Brăncuş, Paris: „Cap nea zilei. Şi în presa noastră din lui Rembrandt, revelându-se deodată
de copil", bronz. Ardeal a ajuns un ecou al acestor în mijlocul realităţilor celor mai fa
interesante preocupări. Ocupându-ne miliare şi vulgare ale vieţii?
T. Severin, Paris: „Cap de băiat",
bronz. în acest articol de Rembrandt, re Căci creaţiunile lui nu sunt nişte
loan Steriadi, Bucureşti: „Hamali vista noastră nu va face aşadar, de fiinţe supraumane şi exotice, nici zei
din portul Brăila", premiat cu me cât să rămână într’o notă de actua mitologici, ci oameni pe cari îi în
dalia II. şi reprodus şi în colecţiu- litate culturală. tâlnim pe stradă, în fiecare zi. Inte-
nea catalogului de expoziţie. Tabloul în ziua de 15 Iulie 1606 soţia riorurile lui sunt: o cameră aproape
„Portul Brăila" e asemenea dinstins morarului Harmen Gerritz din Leyde, lipsită de mobile, o pivniţă, o bucă
cu medalia II. născu un al cincilea fiu. Cine ar fi tărie, un prag de uşă ori colţul unui
Gheorghe Mirea, Bucureşti: Două putut şti atunci că pruncul acesta va târg. Cele ce reprezintă Rembrandt
portrete, premiate ambele cu meda fi mai târziu cel mai faimos repre sunt lucruri pe cari le-am văzut de
lia I. Unul reprezintă pe un arhiereu zentant al Olandei ? Cum ar fi pu O sută de ori pe străzile oraşelor
din Ţară, în plin ornat. tut să prevadă însuş Rembrandt că sau satelor. Cu toate acestea, ele
Alexandru Simonidi, Paris: „Por în anul de graţie 1906, când o ca ne revelează o poezie, o profunzime,
tret", (Dl Tache lonescu). tastrofă fără de nume nimici un oraş şi o splendoare pe cari nu le-am fi
Ştefan Popescu, Răduceşti: „Pei de 400.000 de suflete, una din cele bănuit fără el.
saj de munte", „Ulmi", „înainte de dintâi veşti care ocoli lumea civili Se pare că în cutare odăiţă a
furtună", în ulei toate trei şi distinse zată va fi perderea uneia din pân intrat un magician care, ca regele
cu medalia II. zele lui, perdere considerată ca o Midas, preschimbă în aur tot ce a-
Ştefan Luchian, Bucureşti: „Por nenorocire mondială? Chiar dacă tinge; într’un aur lichid, arzător, în
r
tretul propriu", „Flori", ambele cu l’ar fi anunţat un îng er — unul din tr’un aur de toate nuanţele. Raza
medalia II. îngerii cari iluminează câte odată de soare pe care o plimbă paleta
umbra tablourilor lui — de această lui Rembrandt peste chipuri şi o-
C. Petrescu, Bucureşti: „Portret". soartă curioasă, de această reîntoar biecte încălzeşte, ^însufleţeşte, trans
Chimon Loghi, Bucureşti: „A cere la glorie, el încă nu l’ar fi
fost odată". crezut. figurează totul. In această lumină
rară bastonul cerşetorului devine un
Ioan Iordanescu, Bucureşti: „Ma Şi poate că această viziune a sceptru, mantaua sa e o purpură
ma cu copil", marmoră. viitorului nici nu l’ar fi impresionat iar găurile veştmintelor lui par pietre
Dumitru Pac iu re a, Bucureşti: prea tare, căci Rembrandt nu era nestimate. Ori cine intră în pânzele
„Sfinx", ghips. un ambiţios. El nu pictâ pentru bani, magice ale Iui Rembrandt iese trans
Afară de aceştia s’au mai expus nici pentru glorie, ci numai de dra figurat. Ovreiul, vagabondul, solda
trei tablouri frumoase de marele ar gul de a evocă pentru sine însuş tul devin misterioşi, biblici, presti
tist decedat N. Grigorescu: „întoar fantomele radioase ale imaginaţiei gioşi. Bolnavii şi clienţii ospiciilor
de săraci se transformă în apariţiuni
lor. In timpul vieţii lui, pânzele lui
cerea dela câmp", „Capul unui nu interesau pe nimeni; puţin câte de Evanghelie, iluminate fiind de ne-
ovreu" şi Flori". Păcat, că plasarea puţin însă, după moartea sa, ele au peritoarea sa rază. Muribunzii devin
lor într’un colţ mai întunecos nu le atras pe artiştii şi pe amatorii tutu nemuritori. Din realităţile vieţii fiul
scoate îndestul la iveală. ror ţărilor. Mulţimea a venit la el, morarului din Leyde distilează sub
care n’a căutat niciodată aprobarea tila hrană a sufletului care se nu
Publicul vizitator e număros şi mulţimei. Solitarul din Amsterdam meşte: ideal.
foarte internaţional. Faptul că Ro este singurul pictor care-şi repre Iată dar ce ne-a adus Rembrandt:
mânii sunt reprezentaţi aşa de bine, zintă complect patria şi neamul în o vizuine nouă pe pământ. Şi vizui-
atrage atenţiunea streinilor asupra faţa omenimei. nea aceasta a scos’o din cele mai
culturei noastre, ceeace e de nepre Care să fie cauza că operile Iui umile realităţi. Singurile' opere cari
ţuită valoare într’un stat unde grosul Rembrandt au rămas aşa de popu se desfac din mulţimea operelor si
lare şi că niciodată n’au fost atinse milare sunt acelea cari ne descoperă
publicului nici idee nu are despre de fluctuaţiunile modei? Este acea un aspect necunoscut al vieţei. Şi
popoarele şi cultura ce există spre sta numai pentru calităţile lor teh pentru ca impresiunea aceasta să
răsărit dela Viena şi le consideră nice ? De sigur că nu. Au mai fost dureze printre noi, trebue ca ea să
ca aflătoare „dahinten in der Tiir- artişti în lume cari au pictat tot aşa fie universală, adecă să iasă din
kei“. — Expoziţia e deschisă până de bine ca Rembrandt. Ei au repro- vieaţa noastră de toate zilele. Acesta
dus poate mai fidel natura. Noi pri este secretul geniului, şi mai ales
la 31 Octomvrie a. c.
E VarKU vim cu plăcere această imitare a firii, al geniului lui Rembrandt, cel mai
□ □ □ dar le uităm cu vremea, ori le con mare printre cei mari.
Pictorul umililor. fundăm cu alte imitaţiuni datorite al
tor penele. In momentul când a apărut Rem
Cel din urmă eveniment artistic Dar cine a uitat vreodată un ta brandt nici unul din marii artişti nu
din Apus a fost vânzarea prin lici blou de Rembrandt? Cine a con bănuiau măreţia şi frumseţea vieţei
taţie publică a tabloului Bethsabea fundat vreodată miile de pânze de populare. Fiul morarului din Leyde
de Rembrandt pe preţul de un mi prin muzee cu una din acele apariţi- a fost cel dintâi din istorie care pă
lion. Presa europeană a pomenit cu uni fantastice cari ies din noapte, ca răsi regiunile mitologice pentru a-şi
