Page 4 - 1913-30
P. 4

Pag. 428.                                  C O  S I N  Z E A  N  A                             N  r .   3 0 .

             Aşa l-am cunoscut pe losif, cel     însă ţara nu l-a uitat. în zecile   J ------------ —■-------
          mai scump cântăreţ al visurilor mele de  mii  de  suflete  icoana  lui  losif  I Răvaş de duminecă l
          de  fecioară. Şi simt că  aşa  a fost  trăieşte şi va trăi deapururi. Regi­
          el toată vieaţa: un mare artist sen-  mentele strălucitoare ale Măriei Sale                      3/VIII 1913.
          sitiv, discret, sentimental şi duios,  Carol I. trec Dunărea astăzi în ac­     Dragă Li,
          ca  un  dor  fără  nădejde,  retras  şi  centele divine ale marşului lui losif:   Te-ai cutremurat desigur şi mata
          bun ca un copil candid.             „La arme“... Şi în avântul aceluiaş   când ai citit catastrofa acceleratu­
             Acum cetesc cum, mort în clipa   cântec se vor întoarce biruitori.   lui de  Esbjerg. în taină poate vei
          când scumpa sa ţară îşi trăiâ cli­     Dar mai ales trăieşti la noi, poet  fi vărsat şi o lacrimă duioasă şi-ţi
          pele avântului străbun reînviat, s’a  duios, meştere losif! în inimile atâ­ vei fi împreunat mânuţele plăpânde,
          dus la groapă aproape singur, fără  tor generaţii de cetitoare din Ardeal  ca să te rogi pentru iertarea păca­
          cununi, fără strălucire şi emoţii pre­ se vor sălăşlui melodiile versului tău  telor celor treizeci de morţi. Matale
          făcute, întocmai după cum se stre­  dulce, discret şi sonor!            eşti  doar  aşa  de  bună  şi  de  mi­
          curase şi în vieaţă. Câţiva prietini                    Leniţa Negrea   loasă, asa de simţitoare si de blândă,
          doar’ dacă au umezit sicriul lui cu                                     că cetind nenorocirea aceasta îngro­
                                                           u  n  u
          lacrimi sincere.                                                        zitoare  a  trebuit  să  fii  mişcată  în
                                                                                  adâncul sufletului şi să-ţi potoleşti
                                                                                  durerea  proprie  cu  o  lacrimă.  Eu
                                                                                  nu ştiu dacă este ceva mai nobil
                                                                                      9
                                                                                  în  inima  matale,  dragă  Li,  decât
                                                                                  sentimentul de milă —si nici nu caut
                                                                                                       9
                                                                                  s’o  ştiu  vreodată,  Mie-mi  ajunge,
                                                                                  că te ştiu miloasă şi iertătoare, căci
                                                                                  aceste  două  calităţi  sufleteşti  pe
                                                                                  cari  le  ai  în  abundanţă,  înaintea
                                                                                  mea te pun mai presus decât zeci
                                                                                  de fiinţe mai frumoase, mai inteli­
                                                                                  gente, mai încântătoare, mai bogate,
                                                                                  dar  mai  puţin  bune.  Ţin  să-ţi  fac
                                                                                  mărturisirea aceasta acum, când ce­
                                                                                  tesc şi eu întreagă catastrofa acce­
                                                                                  leratului din Dania şi mă cutremur
                                                                                  şi mi-e milă şi mie, care sunt mai
                                                                                  înăsprit  de  lumea  dură,  cu  care
                                                                                  convin zi de zi... Morţii îngropaţi
                                                                                  pe  sub  vagoanele  greoaie  de  fer
                                                                                  îmi apar mereu înaintea ochilor şi
                                                                                  par’că  le  aud  vaetele  înăbuşite  şi
                                                                                  strigătele desnădăjduite după ajutor.
                                                                                  Prin sufletul meu trece par’câ tot
                                                                                  chinul, ce se zbate în sufletul lor
                                                                                  în clipele acestea grozave, când la
                                                                                  conştiinţă  fiind  încă,  ei  simt  mi-
                                                                                  nută de minută că sunt ursiţi morţii,
                                                                                  care  pune  într’un  moment  sfârşit
                                                                                  întregei  vieţi.  O,  ce  soarte  dure­
                                                                                  roasă, ce chin, să-ţi simţi propriul
                                                                                  sfârşit, să simţi cum te stângi mereu
             Tipuri din armata Bulgară. Această nenorocită armată e azi cu desăvârşire zdrun­  şi fără de nădejdea de-a mai putea
            cinată  şi  incapabilă  de  orice  acţiune  serioasă.  Vitejia  ei  dela  Adrianopol,  Liile-'   renaşte vreodată. Nu ştiu, dragă Li,
            Burgas  şi  alte  lupte  s’a  spulberat,  căci  hărţuelile  de  aproape  un  an  de  zile  au   dacă te-ai gândit mata vreodată la
            ruinat  şi  au  dus  în  mormânt  pe  cei  mai  viteji  oşteni.  Azi  Bulgaria  a  chemat  sub
            arme  şi  pe  bărbaţi  de  60  de  ani,  nelăsând  acasă  decât  pe  femei  şi  copii.  Tine­  moarte şi la clipa aceea scurtă, ful­
            retul  a  fost  nimicit  încă  în  primul  războiu  cu  Turcii  şi  cei  ce-au  mai  rămas  în   gerătoare, când se desprinde pen­
            vieaţă  sunt  soldaţi  de  felul  acestora,  pe  cari  îi  arătăm  noi:  oameni  osteniţi,  bă­  tru totdeauna ceva din trupul nos­
            trâni  gârbovi  de  ani  şi  sleiţi  în  puteri  de  bătrâneţe.  Cu  astfel  de  oameni  sigur,   tru şi rămânem o grămadă de carne
                                că nu se mai pot câştigă lupte!
                                                                                  rece, nesimţitoare, ca oricare po-
   1   2   3   4   5   6   7   8   9