Page 2 - 1913-31

Pag. 442. C O S I N Z E A N A Nr. 31.

Trei mii de picioare — de lemn de voie la soldaţii duşi în Bosnia-
Herţegovina, de-un an acum aproa­
pe, şi l-am rugat să-mi povestească
caută o ţară din Balcani, care tra de pe stradă, în padimen- câteceva despre traiul lor de pe-acolo.
se războieşte de un an de zile. tul din odaie, în parchetul din
Şi dânsul a oftat odată şi-a ’nceput
A publicat pentru ele concurs cafenea, pretutindeni şi în con­
cu glasul domol, obosit parcă:
în „Frankfurter Zeitung" şi cere tinuu, evocându-ţi mereu zeci
oferte dela fabrici, cari sunt în de mii de morţi scumpi şi sfinţi, „Nu vă ’nchipuiţi, ce vieaţă du­
stare, ca să le lifereze în cel cari se odihnesc fără cruce la cem noi acolo, căci o astfel de
mai scurt timp posibil, toate creştet, pe pământ strein, în vieaţă nu se poate ’nchipuî. Suntem
deodată... groapă comună. Trei mii de în aceste provincii cucerite ale Mo­
T r e i m i i d e p i c i o a r e picioare de lemn, cari îţi evocă narhiei treisute de mii de soldaţi,
dintre cari vreo sută de mii chemaţi,
d e l e m n , menite ca să înlo­ mereu rudeniile, ale căror mor­ ca rezervişti sub arme, tot oameni,
cuiască t r e i m i i de picioare mânt nu-1 cunoşti, ca să le a - cari şi-au făcut armata şi şi-au vă­
de c a r n e , pe cari le-au rupt prinzi la creştet o luminare în zut apoi de rostul vieţii acasă, au
din rădăcină şrapnele vrăjmaşe, ziua morţilor şi să le anini o ocupat slujbe, s’au căsătorit şi-au
ghiulele de tunuri ori gloanţe floare pe mormântul părăjinit pus bază unei vieţi casnice. Aceştia
de Manlicher. Pentru ca să e- şi plin de ciuline. Trei mii de sunt mai năcăjiţi şi de-aceştia-ţi
voci grozăveniile războiului nu picioare de lemn, cari îţi tre­ vorbesc mai întâi. Cei mai mulţi
mai e nevoe ca să priveşti pi­ zesc zeci de ani de-aci înainte serviciul îl fac de silă numai şi
ramida de cranii cu corbii plu­ încă mizeriile unui an de răz­ obosiţi de vieaţa aceasta chinuită
titori de-asupra, alui Vereşa- boiu, foametea şi boalele în­ şi chinuiţi de dorul celor de-acasă,
ghin... căci îţi poţi face idee grozitoare, nopţile de prive- ei îşi blastămă zilele şi doresc răz­
despre ele şi numai închipu- ghiere şi de jale — cu aceste boiul din inimă, ca să moară mai
indu-ţi trei mii de picioare de trei mii de picioare de lemn bine, decât să trăiască aşa. Zi de
lemn... E cel mai izbitor tablou eternizează acum guvernul ţării zi capătă scrisori de-acasă, în cari
de războiu acesta dintre toate, din Balcani, amintirea acestui nevestele se plâng, că o duc rău şi
cel mai izbitor şi cel mai du­ războiu şi răsplăteşte pe cei copiii rabdă foame, alţii, că părinţii
reros. Până când tunul urlă, rămaşi în vieaţă... rămaşi fără ajutor au ajuns pe mila
puştile troznesc şi spăzile scli­ Trei mii de picioare — de altora şi că aşa n-o mai pot duce.
pesc în bătaia de soare, iar lemn, o, de n’aţi călca voi zeci Să vezi atunci pe soldaţii aceştia
din depărtări vin gemete înă­ de ani de-ac) înainte mereu pe dârji, cum încep să verse lacrimi şi
buşite şi vaete sfâşietoare — dinaintea celor vii şi întregi, ei să plângă, ca nişte copii. Ei iasă
până atunci grozăveniile şi chi­ ar uită poate mai încurând, că la raport cu sutele şi cer concediu,
nurile războiului nu-s înţelese anul 1913 a fost menit ca să dar nu li se dă, decât la foarte pu­
de suflet. Numai când amuţesc samene numai jale şi numai ţini, cari au protecţie-şi-aici merge
toate: şi gurile de tun şi ţevile moarte! S. B. cu protecţie-şi numai pe câteva
de puşcă şi comenzile scurte zile. Cei mai mulţi sunt ţinuţi cu ,
ale ofiţerilor şi trece pe dinain­ vorba, că se mai aştepte câteva
tea ta convoiul a trei mii de PRIN ViGiUNILE HERŢEGOVINEI...
săptămâni, căci se va ordonă de­
ostaşi cu piciorul de lemn, lo­ în una din zilele trecute am în­ mobilizarea şi atunci vor merge cu
vind scurt, zgomotos şi ener­ tâlnit un cunoscut, care venise din toţii acasă. Şi aşa sperează mereu
vant în lespedea de piatră, nu­ Herţegovina pe 21 de zile în con­ bieţii oameni de luni de zile, spe­
mai atunci ochii ţi se scaldă cediu, ca să-şi reguleze neşte afa­ rează şi porunca de demobilizare
în lacrămi şi sufletul ţi se um­ ceri. Dupăce ne-am aşezat la o mă­ nu mai soseşte. Acum ne-a dat dru­
ple de revoltă. Pricepi atunci suţă în cafenea, dânsul a privit în mul pe 21 de zile la 400 de inşi,
şi vezi că războiul nu e decât jur la lumea ce se distrăgeâ jucând cu aceea, că dacă se va ordonă
un masacru îngrozitor, un mă­ biliard, şac, cărţi, ori discutând şi s’a demobilizarea vom fi înştiinţaţi te­
cel nemilos, în care se ucide întors apoi spre mine, zicându-mi: legrafice, ca să nu ne mai reîn­
tinereţa, se cioantă puterea de „Boieri, bre, voi sunteţi boieri toarcem. La caz însă, că nu vom
muncă şi se curmă avântul în­ pe-aici. Aş vrea însă să vă văd primi niciun ordin, peste 13 zile
spre ori ce frumos şi nobil... barem vreo două săptămâni prin avem să plecăm iarăş. Peste 13
T r e i m i i de picioare de munţii Herţegovinei, ca să mai slă­ zile, căci în concediul de 21 de zile
lemn, legate cu şuruburi de fer biţi niţel, că prea sunteţi puhavi şi se socoteşte şi timpul, ce-1 petre­
pe pulpa tăiată din rădăcină, trândavi..." cem venind şi mergând înapoi. Iar
lovind scurt şi enervant în pea- M-am gândit atunci îndată fără acesta face 8 zile, căci mergem cu