Page 4 - 1913-31
P. 4

Pag. 444.                                  C  O  S I N  Z E A  N  A                            Nr. 31.

                                                                                    noastre  de  oameni  înstrăinaţi.  Spre
                                                                                    seară  flăcăii  noştri  se  ’nfundau  în
                                                                                    cele  crişme  murdare  şi  chefuiau  fe­
                                                                                    ciorii  cu  rachiu,  pe  care  iau  2  co­
                                                                                    roane  pentru  litru  crâşmarii  murdari
                                                                                    turci şi bosnieci...
                                                                                       Aşa  petrec  ostaşii  noştri  acolo
                                                                                    de-un  an  de  zile  acum.  Bântuie
                                                                                    printre  ei  un  morb  de  stomac  şi
                                                                                    mulţi  se  prăpădesc  din  pricina  a-
                                                                                    ceasta.  Aproape  zi  de  zi  înmor­
                                                                                    mântăm  pe  câte  unul.  Sunt  apoi  un
                                                                                    fel  de  musculiţe  mici,  cari  te  pişcă
                                                                                    noaptea  şi  te  ’nveninează,  că-fi  perzi
                Medalia istorică, de care am amintit în numărul trecut al revistei noastre. Această   conştiinţa  câte  2—3  zile.  Noroc,  că
               medalie s’a bătut din prilejul redobândirii Silistriei, care acu-s 500 de ani aparţinea
                             lui Mircea cel Mare, voevodul Ungro-Vlahiei.           primejdioase  nu  sunt  de  altfel  şi
                                                                                    dupăce  te-au  pişcat  de  vreo  două
               Ţi-am  spus  de  căsărmi,  dar  să   apoi  pe  jos.  Noaptea  când  veniâ   ori şi ai suferit, nu mai reagează cor­
            nu  crezi,  că  locuim  în  căsărmi.  La  vreo  ploaie  —  şi  atunci  mă  gân­  pul la veninul lor...“
            început  am  locuit  şi  dormeam  90  deam  la  Ardeal  întotdeauna  —  cur-   Atâta  mi-a  povestit  cunoscutul  şi
            de  feciori  într’o  odaie,  în  care  pe   geâ  apa  povoi,  dâ  peste  aşternut   am  ţinut  să  comunic  acestea  şi
            timp  de  pace  nu  locuiesc  decât  şi  nu  mai  erâ  modru  să  durmim.   cetitorilor   revistei   „Cosinzeana",
            26—30  de  inşi.  Erâ  ceva  îngrozitor  Vegheam  toată  noaptea,  ne  sculam   ca  să-şi  aducă  aminte  de  nenoro­
            să  vezi  dormitoarele  acestea.  Dor­  şi bălălăiam prin apă până ’n glezne.  ciţii, cari aproape de-un an de zile
            mea  fecior  lângă  fecior  pe  strajacele
            goale,  aşternute  pe  podele.  într’o  zi
            am  avut  inspecţie,  a  venit  medicul
            —  aici  el  e  cel  mai  mare  domn  —
            şi  când  a  văzut  claia  de  strajace  a
            izbucnit  în  înjurături.  A  dat  apoi
            poruncă  şi  a  doua  zi  am  fost  scoşi
            în  liber  sub  corturi.  Paturile  au  ră-
            mas în casarmă şi aici dormeam

















                                                 Maest. Sa Regele Carol studiind harta cadrilaterului împreună cu statul său major.

                                                O,  ce  îngrozitoare  erau  aceste  nopţi  îşi  petrec  vieaţa  prin  văgăunile  Her-
                                                şi ce obositoare...                 ţegovinei,  expuşi  la  boale  şi  tot  fe­
                                                   Dela  exerciţii  ne  rentorceam  cam   lul  de  primejdii,  iar  acasă  familiile
                                                pe  la  10  ore  şi  atunci  căpătăm  rast   dânşilor  rabdă şi luptă cu greul vieţii,
                                                ziua  întreagă.  Ne  culcam  pe  spate   fără  nici  un  ajutor  din  partea  statu­
                                                şi  ne  dam  pradă  visurilor  apoi  ziua   lui,  care  le-a  dus  ocrotitorii  de  zece
                                                întreagă.  Clipele  acestea  erau  şi  mai   luni  de  zile,  lăsându-le  în  cea  mai
                                                chinuitoare.  Cum  nu  eram  ocupaţi,  neagră mizerie.
             Dl  Tache  Ionescu,  ministrul  de interne   ne  gândiam  la  cei  de-acasă  şi  a-
             al României şi delegat la conf. de pace.  tunci   simţeam   îndoit   năcazurile
   1   2   3   4   5   6   7   8   9