Page 6 - 1913-31
P. 6
Pag. 446. ----------- C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - Nr. 31.
şi matale, că înstrăinatul te-a pă înapoi scrisoarea pe care o trimi
răsit, te-a uitat; dar nu arare se sese acu-s 17 ani, sub motiv, câ
întâmplă şi din alte motive. El ţi-a dânsul a murit şi nu i se poate
10/VIII 1913. scris, dar scrisoarea dânsului s-a imanuâ. Pe plicul lungureţ erau le
Dragă Li,
rătăcit pe drum şi mata zadarnic gioane de sigile din toate ţările, pe
Vei fi aşteptat şi mata vreodată ai aşteptat-o, că ea n-a mai sosit. unde scrisoarea rătăcise în 17 ani
o scrisorică cu slove mărunte şi Mândria nu te-a lăsat să trimiţi un de zile, până când acum i s-a adus
subţirele, dela cineva, care eră dus răvaş şi se ’ntrebi pe cel dus, că ei iarăş înapoi: Sărmana fiinţă
departe şi de care-ţi eră dor în se de ce nu-ţi scrie, iar dânsul ştiind, când a primit-o şi a văzut, că în
rile de singurătate, cînd stai sin că ţi-a scris şi n-a căpătat răspuns, treg nenorocul ei a fost pornit din
gură la geam şi priveai fără de se simte jicnit să-ţi cerşească pen o greşală, a izbucnit în plâns şi-a
ţintă pe strada pustie. în suflet vei tru a doua oară un semn de viată. început să se vaete şi să zbiere,
y
fi ţesut atunci iluzii poate iluzii şi Şi vezi aşa, din o greşală de care în suflet i se trezise dragostea dintâi
cum nu mai sosiâ scrisoarea, îţi în nu sunteti nici unul vinovat, se înăbuşită aţâţa ani şi dorul îi ru
y 1
chipuiai atâtea lucruri despre cel strică un vis, se surpă o iluzie şi pea sufletul. A început apoi să-l
ce trebuia să ti-o trimită. îti închi- se nimiceşte un viitor plin de poezie... strige pe nume şi să-l cheme la
y >
puiai, că el ţi-a devenit necredin O istorie de aceasta cetesc acum dânsa, dar el murise şi nu-i mai
cios şi ’n lumea streină, pe unde şi mă înduioşează aşa de mult. Cum auzise vorba dulce, iar gândul a-
rătăcea, a dat de alţi ochi, mai a- las cartea din mână, pe dinaintea cesta o durea şi mai mult şi-i fură
demenitori, iar pe-ai matale i-a ui ochilor mei trec vrafurile de scri par-că mintea. După nopţi de zbu
tat şi de-aceea nu-ţi mai scrie. Şi sori pline de dragoste, pe cari ţi- cium şi de durere, şi-a pus şi ea
te-ai gândit atunci la câte toate, la le-am scris matale din depărtare şi sfârşit vieţii, ca să se întâlnească
credinţa nestatornică a omului, la mă gândesc, că, Doamne, ce s-ar pe cealaltă lume cu dânsul, dacă
vorbele dulci, cari au fost minciună fi întâmplat, dacă mata nu vei fi aci nu se mai puteau întâlni...
şi la mângâierile de dragoste, cari primit o scrisoare de-a mea. De Vezi mata, dragă Li, ce puter
n-au fost adevărate. Şi-ai plâns, de sigur vei fi crezut, că am putut să nică e dragostea adevărată şi cât
sigur. Ai plâns şi-n suflet ai sim dau uitării mângâierile matale dulci de trainică e ea? Se stâng în
ţit că ţi se năruie ceva: un vis pe şi pline de iubire şi m-am lăsat cursul anilor patimi şi pasiuni,
care l-ai nutrit cu atâta grije, cu prins în mreajă de altă fiinţă, fără numai iubirea sinceră, adâncă şi
atât dor şi cu atâta iubire. Dar ca să mă mustre conştiinţa măcar. adevărată nu se stânge niciodată
y y
după zile de aşteptare scrisorică a Iar eu, cum mata nu mi-ai fi răs cu desăvârşire. Poate fi şi ea întu
sosit şi mata cetindu-o ascunsă puns, aş fi devenit trist, jicnit şi necată, poate fi înăbuşită şi uitată
după perdea, ori retrasă în vreun m-aş fi perdut prin lumea mare, chiar pe câtăva vreme, dar la anu
colţ tăinuit al odăiţei, ai suspinat ca niciodată să nu mi se mai ştie mite momente răsare totuş iarăş,
din adâncul sufletului, ai sărutat de urmă... mai vie şi mai puternică, decât fu
slovele mărunte si ai cerut în în- O istorie de aceasta cetesc acum, sese. Aşa şi eu, dragă Li, nu te-aş
y
chipuire iertare celui ce-ţi eră drag, dragă Li, şi povestea e aşa de putea uită nicicând, căci nu pot să
că l-ai învinuit pe nedrept... duioasă şi aşa de emoţionantă. Scri uit vreodată privirile matale pline
închipuieţi însă, dragă Li, că soarea, pe care ea o scrisese dân de mângâiere şi de iubire, în cari
scrisorică pe care o aştepţi cu su sului a rătăcit 17 ani de zile prin mi-am pus tot norocul vieţii. De
fletul plin de dor, nu mai soseşte, lume, începând dela 1896 până în aceea chiar de-ar fi să te perd
închipueţi, că trec săptămâni, luni zilele trecute. Vremea aceasta s-a vreodată, în sufletul meu vei trăi
şi chiar ani, trec şi se pierd în veci- scurs încet, greoaie şi plină de du vecinie, căci îmi eşti cu mult mai
nicie, iar scrisorică întârzie mereu, rere. El n-a primit scrisoarea şi s-a dragă, decât mi-e chiar sufletul din
întârzie consecvent. Zadarnic spe- pe.'dut în lumea mare, iar ea de m ne Radu Mărgean.
' —
rezi, că va sosi ca mâne, că fiecare necaz şi' de durere a plâns întâi, a □ □ □
zi trece fără ca ea să sosească şi blăstămat apoi, iar în urmă s-a mă
mata în fiecare zi ce trece suferi ritat după altul, uitându-şi jură Băile dela Ostende...
şi plângi, blastemi şi te zbuciumi mântul, ce i-1 făcuse lui când a por Băi de mare cu hotele strălucite,
şi sperezi totuşi mai departe. Aşa-i, nit în lume după rost. Au trecut locuri de plimbare fermecătoare şi
că-i dureros şi-i tragic şi-ţi vine ani de zile apoi şi ea nu s-a mai alte prilejuri de distracţie de întâia
să plângi şi gândindu-te numai, că gândit la el şi nu i-a mai revocat mână. Ani dearândul au pornit în
aşa ceva s-ar putea întâmpla? Şi în minte imaginea. Uitase, că dân coace bogătanii, snobii şi mişeii din
vezi, de câte ori nu se întâmplă sul a existat vreodată şi că i-a fost toate ţările Europei, cum începeau
lucrul acesta. De cele mai multe mai scump, decât lumina ochilor... razele călduroase să scoată broboade
ori se ’ntâmplă aşa cum îţi închipui Iar acum, în zilele trecute a primit de sudoare pe frunte. Aici erâ ră
