Page 10 - 1913-40

Pag. 588. C O S I N Z E A N A Nr. 40.

post restant. în ajun, Adolphe primise o scrisoare de ginei. Le umplu cu vreo câteva vehemente: „Te ador!*
opt pagini cari păreau cât şaisprezece, căci dna Cher- răsleţite prin puncte de suspensiune.
nuzon aveâ obiceiul să serié mai întâi pe toate fi­ înainte de a întoarce fila, căută o hârtie sug2
lele, apoi de-acurmezişul paginelor deja scrise, ceea ce toare. Nu găsi hârtie sugătoare. Ceru chelnerului.
făceâ lectura lor foarte penibilă pentru un cetitor con- Un mic repaus.
ştiencios. Adolphe luase deprinderea de a nu răspunde După ce întoarse şi ceti pagina cu îngrijire, s
decât pe patru pagini, dar pagínele acestea trebuiau găsi în faţa unei întinderi considerabile de hârtie albe
umplute. Vederea aceasta îi făcu rău, şi se răsturnă pe spe
De preferinţă, scria în Casino, unde găsea hârtie teaza scaunului.
cu firmă, pe care se vedea o plajă plină de copii şi Ce să mai scrie ?
de femei drăguţe, în faţa unui hotel mult mai vast de­ Cum îşi pefreceâ timpul?
cât în natură, şi ’mpodobit cu steaguri. Vigueta aceasta, N’aveâ de povestit decât o plimbare în trăsurc
foarte artistică, ocupa o bună jumătate din pagina întâi. „Eri, am fost cu trăsura până la Baquerville. Lc
După dejun, el se duse aşa dar la Casino, pe calitatea aceasta e foarte drăguţă, şi departe, cam d>
uliţele strimte ale micului oraş normand. Mergea în­ vreo opt kilometri, şi cinci sute de metri. Plimbare:
cetişor, pentruca drumul să-i pară mai puţin scurt. Un a fost cam mohorâtă. Hotărât lucru, nu pot să petre'
câne care răcăiâ pământul, îl interesă. îi fu milă de fără tine“.
o copilă care plângea; căci îi da prilegiurile de a ma­ Nu mai aveâ nimic de spus asupra felului cun
nifestă sentimente frumoase, când aceste sentimente îşi cheltuiâ vremea. Dar ea, cum petrece?
erau facultative. „Dar tu, drăguţa mea, ce mai faci? Petreci bine
Se opri un timp îndelungat în faţa unei cărnă- Ah! orice mi-ai spune, sunt sigur că te amusezi de
ţărîi, ca să privească salamul, friptura de viţel, pasteta parte de mine! Şi lucrul ista mă întristează şi mă fac»
de ficat, şi se îndepărtă numai când cărnăţarul eşî pe să fiu răutăcios“.
prag cu un zimbet primitor. La câţiva paşi încolo, in­ Puse astfel mâna pe o mică scenă de gelozie
spiră speranţe tot aşa de zadarnice unui foarte bătrân pe mustrări cari, scrise cu o peană repede şi voioasă
negustor de jucării, şi în faţa unei alte prăvălii in­ îl duseră până în josul paginei 2.
suflă aceleaşi himere în sufletul până atunci resemnat Ca să înceapă pagina 3, iar îi veni greu. Şi pri
al unei dame chioare, care vindeâ şăpci de pânză albă vind la ce scrisese, îi păru că lăsase rândurile pre<
pentru plajă. dese, cu toate că de fapt erau destul de îndepărtaţi
Ajuns la Casino, se instală pe terasă în faţa unei una de alta.
mări leneşe, căreia îi auzeâ răsuflarea liniştită şi re­ Căută câteva reflecsii suplimentare asupra teme
gulată. Ceru o îngheţată de cafea şi cele de nevoe geloziei. „Vezi tu, ideia că ai puteâ iubi pe un altul
pentru scris. 1 se aduse tot ce aveâ trebuinţă. mă înebuneşte absolut...“ Din nefericire chelnerul, în
trebându-1 dacă mai are nevoe de carafa cu apă în
Aşteptă îngheţata, ca s’o soarbă mai înainte de
a-şi începe scrisoarea. gheţată, îl făcu să piardă şirul acestei dezvoltări.
Depuse peana pe masă şi începu să priveasc!
Dar o îngheţată, chiar şi în tărăgănatele casinuri
marea. Dar marea are altceva de făcut decât să insufli
unde chelnerii abeâ se mişcă, tot sfârşeşte prin a fi
idei oamenilor cari scriu scrisori. Ea e îndeajuns ocu
servită. Şi când o ai dinainte, eşti silit s-o mănânci, pată de ea însaş şi de orele ei de flux şi de reflux
ca să nu se topească. Şi ori cât de puţin ai luă într’o — La urma urmei, gândi Adolphe, n’am nimii
sorbitură, şi ori cât de lungi ar fi restimpurile între de făcut până la cinci. Mă opresc acî. Din când ît
sorbiri, tot sfârşeşti prin a o consumă. Aşa că Adol­ când v'oiu adăogâ, fără a mai obosi, câte-o mică frază
phe se văzu constrâns să ia peana între degete, să
şi astfel voiu reuşi să umplu cele pagini pe nesimţite
deschidă mapa şi să scrie sub hotelul împodobii cu
în momentul acela Charles Tony, apăru la intra
steaguri: „Prea dulce şi scumpă mitifico".
Şi pe urmă? rea casinului cu magnifica sa şapcă de automobilis
pe cap, pe care o puneâ ca să joace biliard.
Să-i spue că e în stăpânirea scrisoarei ei: Adolphe şi Charles jucau biliard în fiecare zi
„Am primit buna ta scrisoare, prea scumpa mea“.
Fiecare dintre ei credeâ că e mai tare decât celalalt
Repetiţiile acestea fac un efect nimerit. Rivalitatea aceasta îi pasionâ, mult mai mult decâ
„Am cetit-o şi recitit-o, am sărutat-o de zece, de jocul de biliard în sine, pe cari nu-1 iubeau.
o sută, de o miie de ori“.
Adolphe văzând că soseşte camaradul său d*
Ar fi putut spune pur şi simplu „de o miie de plajă, regretă amar de a nu-şi fi terminat răvaşul. Ton}
ori“; dar progresiunea eră utilă, şi mai elocventă de se aşeză la masa sa.
altfel. — Ai de scris?
Acum nu mai aveâ nimic de zis relativ la scri­ — Da, spune Adolphe. Dar am vreme. Scrisorii*
soarea primită. Mai aveâ două linii până în josul pa- nu se ridică decât la ceasurile cinci.