Page 4 - 1913-41

Pag. 596. C O S I N Z E A N A Nr. 41.

titluri pompoase, dintre cari
unul, angajat în slujba unei idei
greşite, cum a fost, căci nu
mai este, cea a comitetelor fi­
liale, ori cum s’au mai numit,
astăzi e silit să steâ cu mânile
în sân, iar altul e îndrumat să-şi
prăpădească bunătate de vân­
jos talent scoţând o revistă tea­
trală şi ţinând conferenţe — tea­
trale; ca şi când prin un astfel
de didacticism sec s’ar puteâ
urni din loc carul Thaliei ar­
delene.
Nu, e un păcat să continuăm
cu acest spirit de tergiversare.
Ar fi păcat şi într’o chestiune
de alt ordin, necum într’una ca
Vieaţă românească în Bihor. Grupa de diletanţi din comuna Hosusâul-Bihorului, instruată de
dl Eugen Sibiian, cassar la fii. „Bihoreana“ din Ţinea. La stăruinţa dsale trupa de diletanţi a aceasta, care cere acţiune re­
învăţat 2 piese teatrale, pe care le-a jucat în vară, iar flăcăii au învăţat „Căluşerul“ şi au aranjat pede şi vieaţă delà om la om,
frumoase producţii şi petreceri poporale, trezitoare la iubire de limbă şi viaţa românească.
Teatrul prin însaş raţiunea lui
una nule, din creiţarii pe cari îi lectual, cimentător al unităţii noastre de a fi, este doar un colţ de mişcare
asvârle zilnic teatrelor streine, se culturale, dar s’ar da şi pecetea con­ umană. Vom puteâ oare să facem
desface categoric nevoia teatrului tinuităţii năzuinţelor noastre teatrale, noi din el un instrument de som­
nostru. Şi ce sunt apoi acele săr­ creându-se o tradiţie. nolenţă? !...
bători cari încunjoară ori ce apari­ Fireşte, scepticii zimbesc în faţa Cel mai potrivit prilej pentru gră­
ţie a neobosiţilor soţi Bârsan, decât acestor planuri, albastre, zic ei. Dar birea înfiinţării teatrului ardelean ar
tot nişte pledoarii elocvente pentru aceşti sceptici, cu scepticismul lor, fi intrarea scriitorilor noştri, cei de
înfiinţarea cât mai repede a teatru­ nu ne vor da nici când teatrul no­ talent pe câţi îi avem, în comitetul
lui nostru, care, se vede din toate stru. Ei nu ne vor da decât cârpo- de conducere al Societăţii pentru
semnele, e o necesitate reală. E o celi şi injecţiuni de cari, mărturisind fond de teatru. Unindu-se în chipul
altă chestiune, în ori ce caz una de cinstit, suntem demult sătui. Aceşti acesta spiritul de iniţiativă entuziastă
ordin secundar, organizarea trupei, sceptici nu ne-au dat decât — şi a- cu chibzuiala de buni administratori
care dă atâta bătaie de cap bunilor ceasta se spune fără intenţia de a a actualilor membri, s’ar puteâ porni
noştri conducători ai Societăţii pen­ jigni nişte oameni respectabili — nu o activitate de fapt şi norocoasă,
tru fond de teatru. După cum a a- ne-au dat decât doi funcţionari cu s’ar puteâ naşte însfârşit adevăratul
rătat şi dl Mărcuş, şase luni de zile
ar puteâ să existe din propriul câş­
tig, fără nici o subvenţiune, o trupă
constătătoare din zece actori. După
aceste şase luni, trupa nu ar avea
nici o lipsă să se disolve, pentruca
în ănul viitor să se creeze noui greu­
tăţi cu recrutarea ei, ci ar puteâ
foarte bine să treacă graniţa în Ro­
mânia, unde cu siguranţă publicul
mare ar primi-o pretutindeni cu în­
sufleţire, văzând în ea un sol al Ro­
mânilor ardeleni. Toate înlesnirile i
s’ar face în primitorul nostru Regat,
încât, după două-trei luni de turneu,
s’ar puteâ întoarce şi cu câştig pe
care să-l folosească acasă, unde îm­
prejurările sunt mai vitrege. In chi­
pul acesta s’ar stabili nu numai un In apostolie culturală: Conferenţiarul econ. al „Asociaţiunii“, dl Cosciuc,
la prelegerea economică din Ghireş (Bihor), ţinută în vară, în firul altor
adânc simţit raport de schimb inte­ multe ţinute în felurile centre Fomânaşti.