Page 9 - 1913-41
P. 9
PAGINI LITERARE
0! vrăjitul cântec şi plin de vigoare
P R O L O G De brădet, mirezme şi de flori de tei,
Ni-aţi trimis printrânsul. Plătivăvom oare
de George Ranetli, Cel puţin dobânda?.. Când? Cum, fraţii mei?
nchinat on. public ardelenesc şi zis de dl V. Antonescu.
...Răsfoind registrul, datorii mărunte,
Trupele române în Balcani făcură, Ca şi mari, o sumă găsim necurmat...
Spre uimirea lumii, un marş triumfal. Şoimul pentru care nu-i ’nalt nici-un munte,
Iată că acuma, dup’aşa bravură, Vlaicu... tot Ardealul... tot voi ni l-aţi dat!...
0 »trupă“ română întră şi ’n Ardeal!
Şi pe Goga, care ne cântă p'o harfă,
Făcu, pân’ să între, zău, pe dracu ’n patru! Când cu d'oţel strune, când de ibrişim,
Dar să n’aveţi frică/... Trupa ce-a sosit Ah, desigur Goga nu est« o marfă
Nu-i trupă cu tunuri, ci trupă... de teatru, Ce am fi în stare să vi-o răsplătim!
Săbiile noastre-s de carton vopsit!
Din scumpa şi mândra noastră Românie Şi d’a a, acuma, în încurcătură,
Nu cu gând războinic printre voi venim, Grea încurcătură, mă vedeţi aici:
Ci cu cuget pacinic: vrem o datorie, Creditorul oare n'o să facă gură?
Cam veche şi mare, azi s’o răfuim. N’o să ne alunge cu sfârcuri de bici?
Mult împrumutarăm noi, bată-ne vina, N’o să ne primească c’ocară şi ceartă,
Delà voi. Ş’acuma. timpu-i oportun Când o datorie veche ş’aşa grea,
Să ’ncheiem bilanţul... Iertemă »Albina«: Drept ori ce monetâ c’o ţâră de Artă,
Eu n’oiu fi contabil tocmai-tocmai bun. 0 trupă de teatru cearc’a achita?!
0 să uit eu poate ’n catastif a trece Smeriţi, deci, vă cerem o fraţi „moratorul“
Multe ce ne dară ţi; însă ’n primul rând Măcar pân’la anul!.. Şi, încet-încet,
Nu voiu uita una, ce face ca zece, Vom plăti!... Să n’aibă grijă „Creditorul« ,
Datorie care vecinie ne stă ’n gând: Ale noastre inimi lăsăm amanet!
Vă datorim vouă p’Andrei Murăşanu,
Ce cu glas d’arhangel şi de Serafim,
Trezi ’n miez de noapte pe Peneş Curcanii,
Datoria asta cum să v’o plătim? L A MARGINI DE DRUM...
Şi când limba noastră, de străini sluţită, - AMINTIRI DIN TABĂRĂ —
Bâlbăiâ ’n neştire un corcit jargon, G. VLĂDESCU-ALBEŞTI
Tot de voi sărmana a fost mântuită,
Tot voi dărâmarăţi Turnul Vavilon!
Se ivesc zorile. 0 geană roşiatică, subţire, se în
doaie pe coama dealurilor, împletind cu pulberea ei
Voi ni-aţi dat pe Pumnul, jichindeal, Ciparul,
Pe Lazăr, pe Şincai... (şi câţi nu uitai/) de aur, stâncile coljoroase, ce se ivesc prin luminişuri
Ne împrumutarăţi Catedra, Tiparul; de pădure.
Ne reînvăţarăţi strămoşescul grai!.. Picăturile de rouă, înşirate ca mărgelele pe firi
şoare de iarbă, tremur în scânteieri strălucitoare, şi
Mai târziu, când mândra horă a Unirei
Voioşi o jucarăm sub umbră de nuc, dispar furate, de razele soarelui.
Ca să ne desfete cu „Nunta Zamfirei«, Se aud şuerături la corturile ofiţerilor. în câleva
Ardealul ne dete pe Gheorghe Coşbuc! clipe, compania îi complect echipată şi gata de drum...
