Page 2 - 1913-42
P. 2

Pag. 612.                                  C O S I N Z E A N A                                 N r .   4 2 .

                                                                                      ...Cheruvimii  şi  Serafimii  din  jur,
                                                                                   în  extazul  lor  ceresc  par  tot  atâtea
                                                                                   slove  vii  din  cartea  dumnezeirii.
                                                                                   Neclintirea  lor  e  mai  grăitoare  decât
                                                                                   cea  mai  binerăsunătoare  chimvală.
                                                                                   Stâlpi  ai  adevărului  ei  topesc  ori­
                                                                                   ce  îndoieli  din  suflete.  Şi  parcă
                                                                                   zic  şi  dânşii  îngânduratului  proroc
                                                                                   Ieremie:
                                                                                       „Cine  e  mare  ca  Dumnezeul  nos­
                                                                                   tru?  Cine  e  înfricoşat  ca  Dumne-
                                                                                   zeu-Savaot?!  Nime  ca  Dumnezeul
                                                                                   nostru“!
                                                                                                   *
                                                                                       La  poală  de  stânci,  în  pragul
                                                                                   peşterii  sărace  din  Viflaim,  s’a  în­
                                                                                   tâmplat  marea  minune:  Cuvântul
                                                                                   trup  s’a  făcut  şi  s’a  sălăşluit  între
                                                                                   oameni,  în  chip  de  copilaş  grâsuţ.
                                                                                   Maica-fecioară  îl  ţine  la  sân,  în
                                                                                   scutece  cu  alesături  frumoase.  Ală­
                                                                                   turi  sf.  Iosif,  cu  faţa  dulce,  duioasă,
                                                                                   se  sfieşte  de  atâta  lumină  şi  stră­
                                                                                   lucire.  Magi  din  depărtate  ţări  se
                                                                                   închină  cu  daruri  bogate.  Şi  ciobani
                                                                                   cuprinşi de frică şi de mirare.
                                                                                       „O,  dar  iată,  magii  sunt  crai  cu
                                                                                   straie  de  voevozi.  în  chivărele  lor
                                                                                   parcă  lucesc  pietri  din  bogăţia
                                                                                   munţilor  naţiei  noastre.  Craiul  cu
                                                                                   barbă  lungă,  ninsă,  e  Mircea,  bătrâ­
                                                                                   nul.  Şi,  dincolo,  se  profilează  mus­
                                                                                   taţa  hotărâtă  a  lui  Ştefan  cel  sfânt,
                                                                                   moldoveanul.
                                                                                       Ciobanii  au  glugă  şi  pumnişori
                                                                                   ardeleneşti  la  cămăşi.  Ei  sunt  în­
                                                                                   chinătorii  cucernici  ai  naţiei  noas­
            Octavian  Smigelschi:  Strana.  O  grandioasă  creaţie,  înaintea  căreia  vizitatorii  expo­
            ziţiei  din  Budapesta  se  opreau  uimiţi,  deşi  aproape  pentru  toţi  eră  un  colţ  de  lume   tre româneşti...
                                                                                              y
            necunoscută.  Recunoaştem  numai  decât  dulcea  strană  din  bisericile  noastre  ardele­  Melchior-Mircea  cinsteşte  pe  cu-
            neşti.  —  Tabloul  e  proprietatea  P.  Sf.  Sale  episcpului  Vasilc  Hossu  dela  Gherla,   conul-Dumnezeu  cu  darurile  ţării
                             căruia răposatul pictor i-a fost bun prietin.
                                                                                   sale  şi  se  roagă  pentru  mărirea
                                                                                    moşiei  lui  basarabeşti.  întocmai  ca
           tronând  pe  jilţ  bogat,  cu  mâna  înăl­  raţi,  nici  vă  temeţi.  „Eu  sunt  lumina   si Ştefan, ziditorul de biserici.
           ţată  spre  binecuvântare...  în  ochii   lumei“.  Care  după  cum  s’a  purtat,
            mari  şi  limpezi  ai  acestui  mare   aşa  îşi  va  luă  răsplata.  Aici  nu  este   „Doamne,  iată  venim  şi  noi  dea-
            Stăpân,  vezi  oglindindu-se  bunăta­  vicleşug, nici mituire. Cei buni cu  cuma  singuri,  noi  de  noi,  în  faţa
            tea  părintească,  alături  de  asprimea   bine, cei răi cu rău. Pace vouă...   strălucirii  Tale.  Ne  rugăm  pe  limba
           judecătorului  fărâ  prihană.  Dumne-                *                   noastră,  ca  să  ne  înţelegi  mai  bine.
            zeu-împărat,  părinte  şi  judecător...   Colo,  la  dreapta,  Ieremia  Proro-   Şi-ţi  aducem  jertfă  miei  din  văile
            „Lumina  lumei“!  Liniile  largi,  în   cul.  Moşneag  albit  de  ani  şi  de   Carpaţilor  şi  pâine  de  pe  Olt  şi  de
            cari  e  ţinut  chipul,  revărsarea  bo­  pustnice  frământări,  s’a  răzimat  de   pe  Murăş.  Şi  aur,  Doamne.  Să  ştii
            gată  a  hainelor,  te  fascinează  şi  te   stânca  stearpă  a  pustiurilor  Iudeii   că  suntem  şi  noi  neam  de  capul
            predispun spre adâncă cucernicie.   şi  plânge  păcatele  poporului  ales,   nostru  pe  lumea  Sfinţiei  Tale.  Te
               „Pace  Vouă“,  zice  Nazarineanul,   păcatele  lumii.  Alături,  îngerul  Dom­  rugăm  pentru  neamul  şi  legea  noas­
                                                                                    tră.  Le  apără  şi  le  păzeşte,  Doamne,
            şi  neclintirea  lui  te  fură  pe-o  clipă   nului  mângâie  inima  omului  tângui­  în  veci  de  veci.  Milueşte-ne,  Isuse
            şi  pe  tine  parcă,  în  cuprinsurile   tor,  întărindu-1  cu  făgăduielile  mân­  Hristoase, Fiul lui Dumnezeu“.
            eternităţii nemişcate.              tuitoare ale cărţii sfinte.
                                                                                       ...Păstorii-ciobani  lăcrimează  şi
                                                   „Nu  te  da  ’  plânsului,  Ieremia
               „Eu sunt cel ce sunt“!           moşnege,  Domnul  a  plecat  urechea   se  închină,  sprijiniţi  pe  toiagele  lor
               „Eu sunt lumina lumei“.          sa  spre  glasul  tău,  Cuvântul  va  co­  închindisite.  Iar  Maica  Domnului  îi
               Simţi  că  eşti  în  valea  Iosafatu-   borî  în  lume  şi  va  spălă  fărădele­  cuprinde  în  lumina  dulce  a  ochilor
            lui,  la  marele  sfat  al  judecăţii  din   gile  ei.  Pasă  Ieremie,  Domnul  e   ei duiosi. y
            urmă.  Noroadele  stau  cucernic  şi   milostiv  şi  nu  va  pierde  zidirea  sa.   Fiiul  zimbeşte  drăgălaş,  cu  mâ­
            fricoase,  iar  El,  Hristos,  împăratul   Fii tare, părinte Ieremie...  nuţa ridicată.
            vieţii  şi  al  morţii,  s’a  ridicat  în   „Iată  mărturia  nemincinoasă  a            *
            scaun şi deschide înfricoşatul judeţ.  Scripturii,  bătrâne  mag.  Domnul  e   în  altă  sală:  îngerul  morţii  co­
               „Pace  Vouă“.  Nu  vă  mai  turbu­  cu tine“!                        boară lin prin geamul violet şi să-
   1   2   3   4   5   6   7