Page 6 - 1913-42

Pag. 616. C O S I N Z E A N A Nr. 42.

Artiştii bucureşteni, trupa An-
tonescu, ne-a lăsat la Orăştie, cele
mai impunătoare impresii. Am văzut
joc de artişti desăvîrşiţi, ca cel al
dlui B r e z e a n u cînd face pe ne­
norocitul om osândit nevinovat şi
nebunit în nefericirea lui, din „Nă­
pasta“... Trebuesăfii un psicholog
genial ca să te poţi transpune în
chip atît de desăvîrşit în rolul ne­
norocitului condamnat, în mişcările
lui speriate, tremurate, în aiurările lui
şi în umilita şi sfiita lui cerşire de
pâne, căci e istovit de foame... Ca-
ragiale însuş nu şi-a putut închipui
pe acest nefericit, jertfă a unei gro­
zave rătăciri a tribunalului, — aşa de
zguduitor cum îl face dl Brezeanu!
La fel de desăvârşită, în felul seu, Dela marele Conduct poporal din Orăştie: Capul banderiului de călăreţi, care
este dna Ciucurescu, minunata „mă­ a mers în fruntea Conductului, iese din piaţă înaintând spre Promenadă, de-a-
tuşă“, giugiulitoarea nepoţelei sale supra căreia eră locul de arangiare a producţiei poporale. (Conducătorul bande­
riului e pe 20—30 paşi nainte; vezi-1 în chipul de jos).
„crude“ (în „Poama crudă“)! Artistă
ce apropie desăvârşirea e dna An-
tonescu în rolele de fată naivă sau
de nevastă tineră şi nebunatică, şi
zguduitoare în părţile dramatice ale
rolei sale. Asemenea distins, sigur
şi leger e jocul d-lui Antonescu,
directorul trupei. — Şi ceialalţi
membri ai trupei sunt neescepţio-
nabile puteri pentru teatre de ran­
gul prim, — doar că în piesele
ce s’au jucat aici, nu li-s’a oferit
prilegiu a-şi arăta deplinătatea ta­
lentelor. Atârnă altfel mult şi dela
piesele înseşi, unele ajută şi ele pe
artist a-şi desvălui deplin talentul,
altele îi fac mari greutăţi. Şi, în pri­
vinţa asta, dacă artiştii Bucureşteni
nu ţineau a da un colorit de pie­
tate literară naţională turneului lor,
luînd în program d o u ă piese de
Caragiale, deşi d. e. „Noaptea furtu­
noasă“ e azi mai mult o relicvie, de­
cât o „piesă de moravuri“ cum a Dl Nicolau Branga, funcţionar la „Ardeleana“, conducătorul banderiului
fost, şi care de aceea e tot mai puţin de Călăreţi şi organizatorul conductului.
înţeleasă şi cu tot mai puţin înţeles
jucată, — ci aveau piese de efect
şi cu vădit fond educativ ca „Poama
crudă“, lumea rămânea şi mai ră­
pită de vrednicii oaspeţi ce ne vin
în numele artei române. Şi aşa sun­
tem deplin mulţumiţi, dar suntem
siguri că la anul, ajutaţi de piese
una ca alta de fericit alese, — se
vor lipi şi mai tare de inimile
noastre.
*
Nebunii iubirii de cărţi. Ceti-
tul face cu timpul pe om să îndră­
gească cartea aşa de mult, că să-i
pară casa goală dacă îi lipseşte din
ea cartea cutare, foarte iubită de el.
Ca şi cum i-ar lipsi un copil ori un
alt membru al familiei. La mulţi oa­
meni iubirea pentru cărţile lor s’a
prefăcut în patimă — o patimă însă
nobilă/, — încât istoria culturii a a- Altă grupă de Călăreţi din banderiul puparal, — fotografaţi când treceau
vut de însemnat întâmplări zgudui- pe sub poarta de triumf.