Page 3 - 1913-42
P. 3

N r .   4 2 .   - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   C O S I N Z E A N A   - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -   Pag. 613.

    rută  în  frunte  pe  bietul  muritor.  în
    jur  e  semi-întunerec;  umbră  grea
    prin  colţuri.  Şi-i  linişte  în  acest
    locaş  al  nemerniciei  omeneşti.  Bol­
    navul  nu  se  mai  văietă,  glasul  i-a
    stătut,  pleoapele  i-s’au  închis.  Nici
    luminiţa  nu  mai  pâlpâie.  Simte  şi
    ea  greutatea  clipei.  Aerul  stătut  e  de
    plumb, apasă greu, grozav de greu.
       O clipă numai.
       Apoi  un  susur  uşor,  un  fâşăit  de
    haină  moale,  mătăsoasă.  O  umbră
    se  apropie.  Bolnavul  nu  tresare:  o
    cunoaşte  şi  o  aşteaptă.  Se  lumi­
    nează  chiar.  Ar  zimbi,  dacă  boala
    nu  i-ar  fi  ofilit  buzele.  Ar  suride,
    binecuvântând umbra mântuitoare.
       De  fruntea  bolnavului  se  atinge
    o  schinteie  potolită:  o  gură  de  în­
    ger milos, izbăvitor.
       Un  fior  mai  trece  prin  trupul
    istovit apoi: pace, nemişcare.
       Eternitatea  mai  primeşte  un  pi­
    cur în undele ei nesfârşite.
                    *
       Strana.  Dumineca,  într’un  sat  de
    pe  Târnave.  De  liturghie  a  tocat
    de  mult.  în  altar  preotul  rosteşte
    ecteniile  cu  glas  înălţat.  Din  strana
    cu  cărţi  bătrâne,  răspunde  tânărul
    diac:
       „Doamne ’ndură-te spre noi!“
       Moşneagul  din  dreapta  desface
    înţelesul  câzaniei,  mişcându-şi  bu­
    zele firave în şopot surd.
       Un  fost  căprar  la  cătănie,  fecior
    scuturat  si  cu  stiintă  de  slove,  se
    găteşte  şi  el  de-o  priceasnă.  Răs­
    foieşte  ceaslovul,  încercând  în  gând
    melodia:  „La  râul  Vavilonului“.  Cu­
    metrii  şi  cuscrii  de  alături  cunosc   Octavian Smigelschi: Lina, cu mărgelele. Un chip de-o drăgâlăşie cuceritoare. O
    gândul  lui  Gligoraş-cătana  şi  aş­    leliţă din jurul Sibiiului dă să-şi anine mărgelele Ia gât, dar în vremea asta gândul
                                                     îi colindă cine ştie unde şi se uită aşa cu ochii duşi departe...
    teaptă  cu  dor  să  zică  preotul:  „Să
    luăm  aminte,  sfintele  sfinţilor“!  Iar                              care  mijloc  le  e  destul  de  bun  ca
    până  atunci  prind  şi  ei  o  slovă  din   Legionarii.
    ceaslovul  lui  Grigoraş,  un  şir  de                                 să  stârnească  urile  populare.  în  mo­
    tropar, ori de rugăciune.              Ori  cât  s’ar  căuta  a  se  ascunde   mentul  de  faţă  ei  duc  o  campanie
       Păretele  e  afumat,  aerul  e  plin   faptul,  rivalitatea  franco-germană  e   pe  cât  de  aprigă  pe  atât  de  ne­
    de  mirezmele  tămâiei.  Sfânta  slujbă   aceea  care,  prin  izbucnirea  ei  vio­  dreaptă,  împotriva  „Legiunei  streine“
    din  satul  românesc  o  auzi  şi  o   lentă,  va  zgudui  mai  curând  sau   pe  care  o  ţine  Franţa  în  Africa  de
    simţi  şi  tu,  privitor  de  departe.
    Cântarea  diecelului  te  pătrunde  şi   mai  târziu  temeliile  politice  ale  bă­  nord.  Certurile  de  presă  franco-ger­
    pe tine şi te închini cucernic:    trânului  nostru  continent.  Graţie  spi­  mane  se  înveninează  pe  zi  ce  frece
       „Doame,  primeşte  sfintele  rugă­  ritului  paşnic  al  oamenilor  de  stat   în  jurul  acestei  chestiuni.  Credem
    ciuni si nemilueste! Isuse Hristoase!  francezi  şi  —  de  ce  să  nu  o  recu­  interesant să vorbim cetitorilor noştri
         ’ ' *
                                       noaştem?  —  a  lui  Wilhelm  II.  cu   de curioasa instituţiune a acestei Le­
       Alte  chţpuri.  Iată  Lina.  îşi  leagă
    mărgelele.  în  vremea  asta  gândul  îi   toate  notele  burzuluite  ale  discur­  giuni,  ale  cărei  condiţiuni  speciale  o
    colindă  departe  şi  rămâne  dusă.  E   surilor  lui,  recentul  război  balcanic   fac  extrem  de  singulară  astăzi,  când
   vie.  Lumina  din  ochii  ei  te  dogo­  n’a  avut  urmările  de  catastrofă  ge­  serviciul  militar  obligăfor  există  la
    reşte.  Uiţi  unde  eşti  şi  te  pomeneşti   nerală  la  cari  ne  aşteptam  cu  toţii.   majoritatea neamurilor pământului.
   zicându-i:                          Un  conflict  iranco-german  se  va  ivi
       „Lino,  hăi,  mai  repede  cu  măr­                                    „Legiunea  streină“  nu  este  în  rea­
   gelele şi vino, hora e în toi“!     însă totuş când-va.                 litate  un  corp  national  francez,  ci
                       Leniţa Negrea.     Pangermaniştii  nu  încetează  un   e  formată  din  membrii  de  naţiona­
                 □ □ □                 singur  moment  de  a-1  pregăti.  Ori­  lităţile cele mai diverse. Ori-cine
   1   2   3   4   5   6   7   8