Page 10 - 1913-43

Pag. 634. COSINZEANA Nr. 43.

Eu şi sorioara, grămădiţi pe păcelul de după „Nu, să nu mă duci la oraş...“
uşă, priviam cu ochii mari, curioşi, cu degetul în gură,
Astăzi, cum îmi evoc pe-o clipă în minte pulbe­
gesturile Nenii, iar din când în când tresăriam şi gura ne
rea aceasta frumoasă din vieaţă, retrăită zilele trecute,
lăsă apă, văzând pe tata, cum înghite câte-un păhărel...
mă cuprinde aşa o înduioşare; îmi evoc tovarăşii de
Pe urmă am văzut pe tata drept în lumina de
năzdrăvănii: pe dascălu Crăciun... şi toate, toate; si­
lampă cum a scos din şerpar două hârtii de câte zece
lueta de-odinioară alui Niculiţă, Nenea nostru, se
şi le-a întins lui Nenea:
desface, ca de pe-un sul parcă, strângându-se apoi
„Ce zici, Niculiţă, destul ţi-o ti?“
repede — şi prin dreptul ochilor îmi scânteiază, ca
Nenea a răspuns ceva, şi mama nu ştiu ce-a zis,
un vis, încântătorul trecut, din care azi, îmi par o
că, am văzut numai, că tata mai scoate o hârtie la
icoană fugară, clipele petrecute în cele două seri
fel cu cele două si i-o întinde lui Nenea. de Octomvrie...“
Eu nici nu clipiam în locşorul meu, când deo­ Şi Ghiţă tăcu privind pâlpâirea flăcărilor vesele
dată am simţit o atingere uşoară, ca o aripă de pasere
de pe tavanul alb... Un semi-întunerec dulce plutiâ
— şi sorioara plecată pe umărul meu, mi-a şoptit în
în odaie; s’auziau afară ţipete înăbuşite de vifor —
taină, la ureche, c’o frică parcă:
şi în depărtări afunde, două plesne de sânge se fă­
„Ăia-s bani, vezi ăia-s bani!“
ceau tot mai palide...
— Şi unde se duce Nenea, Mamiţă? Unde?“
Şi eu iar am simţit atingerea aceea plăpândă:
„La popie, se face po-o-pă...“
Dimineaţa, eu şi sorioara, ne-am trezit în durui-
tura căruţii noastre, pe care sluga nostru Ionică, a (Chemările prioiahelorii
scos-o din şură, cu Puica înhămată, întorcând-o în
dreptul uşii... Ca muşcaţi am sărit — şi-am alergat
Coboară luna n codrul strâvechiu şi neumblat.
pe pragul pridvorului.. Trezind noian de umbre pe-adâncu-i fermecat;
Ionică avea mustaţa răsucită şi unsă, ţanţoş în- Cu znopi de raze mbracâ tot frasinul cel drept,
tinzând hăţurile pe capră.. Şi iarăş mă găseşte în cale-ţi să te-aştept...
Şi parcă văd şi-acum pe Nenea şi pe tata, cum
Tăcerea fără margini, din lozii, de pe culmi,
se aşezară din dărăt, în căruţă; sluga nostru Ionică,
S’adună să vrăjească sub bolţile de ulmi
cum atinse cu sfârcul biciului pe Puica — şi căruţa Ca 'n templuri părăsite; şi numai rare ori
smâncindu-se porni hodorogindu-şi roatele uscate pe Zvâcneşte ceva n arbori şi dragostea ntre flori...
uliţa gronţuroasă...
Pături de neguri arginţii pluteau peste împreju­ O şoaptă nu tresare, pe ramuri, prin dudău.
în negrele tufişuri din preajma de pârău,
rimi în dimineaţa aceea, ca acum...
Un glas prelung, sălbatec, pornit dintre stihii,
Căruţa ajunsă odată la cotitură, nu s’a mai văzut, îşi spune desperarea, poenelor pustii...
numai glasul i se mai auziâ, — dar noi şi mama tot
mai stăm sub armindenul dela poartă, privind pe Chemările-i cumplite prin suflet mă pătrund;
Le plânge fiunza n paltini, şi apele pe prund.
urma ei...
Când am privit spre mama, boabe mari de la­ G. TUTOVEANU - C. L.
crimi, 6a nişte mărgele de argint, i se rostogoliau pe
faţa uscată —şi ea şi-le svântâ cu cornul de năframă...
Sara, tata a vorbit mai mult cu mama... Avea CRONICA DIN BUCUREŞTI
chef şi printre vorbe, am băgat de seamă, cum mă
fixau din când în când amândoi... Am văzut pe tata Octomvrie 1913.
cum a făcut ceva socoteli pe degete şi nu s’a scăr­
— O CARTE DE SEAMĂ: JOHN RUSKIN: „COMORI Şl GRÂ-
pinat la ceafă... Pe urmă m-o chemat la masă: D1N. - O REVISTĂ GERMANĂ DESPRE ROMÂNI - COMU­
U
„Ghiţă, vino la tata; spune, vrei să te faci domn? NICAREA DLU1 NIC. 10RGA LA ACADEMIE - TEATRELE:
— Vreau. TRUPA DE OPERETĂ BĂRCĂNESCU DELA TEATRUL LEON
— Apoi, dacă vrei, te duce tata la oraş şi pe POPESCU; RELUAREA LUI „VLAICU VODĂ“ DE AL. DAV1LA
LA TEATRUL NAŢIONAL -
tine, numai să fii bun si să înveţi“.
Ce mi-o fi trecut însă prin fantazia mea de co­ E ciudat ce puţin se vorbeşte la noi despre căr­
pil, în clipele acelea, nu ştiu, dar ţin bine în minte, ţile alese. Iată, în „Biblioteca pentru toţi“ dl C. An-
că mi-am pironit ochii ’n pământ — şi în clipa din- toniade, meritosul traducător al lui Carlyle din engle­
tâiu n’am răspuns nimic, în cea de-a doua însă, poate zeşte (în cursive, căci la noi obiceiul de a se traduce
de dragul hoinăriilor, pe cari, am simţit, ca prin o autori germani, englezi, norvegieni din franţuzeşte e
putere instinctivă, că am să le pierd — am privit dezastruos de răspândit), publică o admirabilă tradu­
rugător spre tata: cere din autorul atât de cunoscut în apus, John Ruskin