Page 10 - 1922-03

Fag, 50. - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - Nr. 3.

Cu cât treceau săptămânile, lu­ i-aş spune, dacă ai rămânea fără câiu şi-o lăsâ singură. De vorbă
nile, patima o lega tot mai tare, mai pedeapsă. cu Marina mai stăteâ numai când
ales că se ferea ca de foc, să nu — Să-i spui numai, că al cui! aceasta o luâ cu răul. Atunci se
afle soacră-sa nimic din cărările ei. Du-te, aleargă şi spune-i!“ Şi, aiep- certă cu patimă, c’un fel de plăcere,
In restimpuri depărtate o mai zgu­ tată de Stana, bătrâna se lovi de-un bătându-şi joc de soacră-sa.
duia un fior de groază: dacă s’ar dulap, de pe care căzu o sticlă cu Aşa trăise Stana de-un an în­
întoarce Andrei! Dar cum lunile oţet şi se sparse pe podele. cheiat. In vremea din urmă Andrei
treceau fără nici o ştire dela bărbat, — O să pomeneşti tu asta! zise nu-i mai veniâ în minte decât rar,
Stana nu mai dădu atâta preţ pe soacra cu scârbă, aplecându-se, cre­ ca o amintire spălăcită, ca un nume
măsurile ce ie luă înainte pentru zând că mai poate scoate ceva din gol. De pe partea ei, gospodăria lui
ca soacră-sa să nu afle nimic. De hârburile acele. Andrei s’ar fi putut risipi în cele
altfel se încredinţă în grabă, că se De-atunci aproape nu eră zi fără patru vânturi. Dar bunica şi Ionică
ferise de-a geaba: bătrâna simţi din sfadă între soacră şi noru-sa. Bă­ veghiau şi se străduiau a o ţinea
bună vreme. Din privirile ei, din trâna Marina, mama lui Andrei, ar în bună rânduială. Aproape toate
vorbe cu înţeles aruncate în fiecare fi dorit din toată inima, s-o oprească lucrările în legătură cu economia
zi, din grija ce-o avea bătrâna s’o pe femee din calea pierzării. Ştiâ lor, le puneau la cale bunica şi ne­
acopere înaintea copilului, când lip­ că Andrei trăise destul de bine cu potul, care, din zi în zi, se simţeâ
sea mai mult de-acasă, Stana înţe­ ea, şi că pentru el ar fi o adevă­ tot mai bărbat, văzând de cât razim
lese, că soacră-sa îi ştia potecile rată nenorocire să-şi afle casa stri­ este la casă. *
şi că-i poartă sâmbetele. cată, când se va întoarce din răz-
Stana lipseâ tot mai mult de-a­
La vr’o patru luni după-ce se boiu. Se gândea mai ales la copil, casă şi ajunsese în urmă să nu se
încurcă cu Filăru, Stana, ne mai pu­ care nu ştiâ şi nu trebuia să ştie mai ruşineze înaintea oamenilor de
tând suferi înţepăturile veninoase nimic. Căzută odată, bătrâna credea legăturile sale cu Filăru.
ale bătrânii, într’o seară, când bă­ că va putea-o mântui, va putea-o ho­ Astăzi chiar, după bătaia aceea
iatul încă nu venise cu vacile, o tărî să-l lase pe ticălosul acela de cu Vuţa Surdului, ea trecu printre
luă de piept, o zgudui, şi începu jandarm, care se plimba prin satul pâlcurile de femei care vorbeau des­
să ţipe: pustiu de bărbaţi, ca un împărat pre ea, şi în văzul tuturor, se duse
şi-şi băteâ joc de casele oamenilor.
— De ce nu-mi dai pace? Ce la Filăru. Nu eşi dela el până când
De aceea Marina o luă şi cu răul
ai dumneata cu cărările mele? Iţi acesta nu-i făgădui că ori-unde
şi cu buna. Cerca s’o încredinţeze
mănânc averea? N’aveţi cu ce vă o va întâlni pe Vuţa Surdului, îi va
că de-şi va vedea iar de cinstea
îmbrăcă? N’ai ce mânca? Ce-ţi stric trage două palme.
casei, Andrei nu va şti nimic; dar
eu să mă dujmăneşti aşa? Şi după ruşinea ce-o păţi peste
să se oprească din drumul pierzării
Bătrâna îi răspunse scurt, credea zi, să se trezească acum, ca din senin,
până nu-i prea târziu, până nu va-
că răspunzându-i aşa, îi va tăia cu scrisoarea lui Andrei! Şi câtă în­
ajunge pe gura satului.
Stanei pofta de ceartă. Zise: — Pe drăzneală i-a dat această scrisoare
Când o lua cu buna, Stana tăcea
mine mă poţi luă de piept, la mine înbufnată, aruncându*i printre gene bătrânei! Cum a sărit cu gura la
poţi strig^. Dar va fi cine să te ia ea, îndată ce Ionică ieşise în curte!
priviri întunecate. Simţea că bătrâna
şi pe tine de piept, numai de-ar veni Nu mai erau rugăminţi, nu mai erau
avea dreptate, dar ştiâ că nu se mai
odată acasă!“ sfaturi, erâ o ameninţare hotărâtă:
poate desface de legăturile păca­
Dar Stana, aducându-şi aminte „Să se întoarcă numai Andrei şi
tului, tot mai tari, din zi în zi. Şi
de păruiala ce i-a tras’o Andrei ştie ea bine că nu le va mai face
la gândul tot mai stăruitor, tot mai y
atunci, de mult, când o aflase hâr- casa de ruşine“.
uşurător, că Andrei nu se va mai
hăindu-se, aprinsă ca o flacără, întoarce din războiu, ea se simţeâ Nici vorbă nu mai puteâ fi că
cu neşte flăcăi, şi simţind din nou mai mângâiată, mai desvinovăţită soacră sa va tăinui faptele sale!
umilirea de atunci, — bărbatul o de ceeace făceâ. Cum ? Să-şi treacă (Va urma).
îmblătise înaintea bătrânei, — se ea tinereţele, zilele cele mai fru­
învineţi de mănie.
moase, într’o zadarnică aşteptare?
— Ştiu că dumneata ai fi gata Nu erâ adevărat ce spuneau femeile
să-i spui tot, zise ea cu furie. „De acelea cu care ea se întâlneâ, că
mult mă dujmăneşti dumneata!“ trebue să ne bucurăm de viaţă, că
— Eu? De loc! Dar e datoria nu noi am făcut războiul?
mea să-i spun. Datoria ta eră şi Dela o vreme Stana nu mai puteâ
este, să nu-i batjocureşti casa, să răbdâ sfaturile bătrânei când o luă
nu ajungi în rând cu zdrenţele sa­ cu buna ; cât ce-şi deschideâ soa­
tului. M’ar bate Dumnezeu dacă nu cră-sa gura, se învârteâ într’un căl-