Page 8 - 1922-03

Pag. 48. - - - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - Nr. 3.

de expresii vioaie şi clare, şi de-o că autorul subliniază morala de zece
Igjft technică dusă la perfecţie, care des- ori. Nu mă mir dacă elevul simţeşte
Eu» ii voaltă natural şi fără de nici o lacună instinctiv aceasta şi — aleargă să
o acţiune bogată, încheind’o la timp citească altceva, pe sub ascuns. Am
şi dându-i un desnodământ dintre cetit însă odată elevilor mei o schiţă
„Robirea sufletului“, cele mai fireşti. de Brătescu Voineşti. Câteva pagini,
povestiri de Ion Agârbiceanu. dar ce pagini! Povestea unei prive-
„Robirea sufletului“ este o carte
O nouă carte a marelui prozator pe care am dori s’o punem în mâna ghetori care moare, după ce înghi­
ardelean Ion Agârbiceanu, este tot­ fiecărui Român şi de aceea nu putem ţise din greşală nada unei undiţe.
deauna un prilej de apreciere a unui încheia această scurtă dare de seamă Simplu, fără de zorzoane de stil —
talent de-o rară fecunditate. De fără un călduros îndemn, ca ea să dar simţit de un artist, de un scriitor
peste cincisprezece ani în literatură fie cumpărată de către toţi câţi adevărat, binecuvântat de Dzeu! Cu
şi la al nu ştiu câtelea volum, Ion citesc aceste şire. * S B. câtă bucurie sufletească n’au ascultat
Agârbiceanu de câte ori scoate o elevii şi cât am fost şi eu de pătruns
carte nouă, cucereşte totdeuna şi O revistă pentru copiii şi de frumuseţia operei. Când am ter­
este mereu nou. Condeiul lui aşterne tineretul nostru. minat, ne erau la toţi ochii înlăcră-
pe hârtie totdeuna alte şi alte su­ Un pedagog, institutor român din maţi — da, da, şi mie, nu mi-e ru­
biecte, în toate însă tratează de Ardeal, îmi povestea odată despre şine să o spun. Domnise în clasă
predilecţie acelaş suflet omenesc, marea lipsă ce o ducem în privinţa spiritul unui om, care te nobilează,
care este la fiecare om aitul. Cunos­ Iecturei potrivite pentru tinerime. care vrea să ţi insufle o milă sfântă
cător profund al acestui suflet, când faţă de ce este gingaş, îndemnân-
acesta apucă sub condeiul lui Ion „Ceeace ne trebue“, zicea peda­ du-te să iubeşti frumosul“...
Agârbiceanu, el prinde viaţă, trăeşte gogul, „este o literatură, care să aibă Gândurile acestea ne-au venit în
şi se desvăleşte, ori cât ar fi de tai­ calităţi literare, pe lângă cele peda­ minte răsfoind numărul întâi al re­
nic, până în cele mai tăinuite cute gogice. Nu este de ajuns ca să ai vistei „Lumea Copiilor“, apărut de
ale lui. Şi cum nimic nu-i mai atră­ dragoste faţă de cetitorii tăi cei mici, sărbătorile Crăciunului. O revistă
gător de cât studiile de psihologie, nu te poţi da împăcat cu gândul: cum n’am avut alta, ca execuţie tipo­
şi povestirile lui Ion Agârbiceanu tendinţa din opera cetită este bună; grafică şi ca material literar. Aici
sunt atrăgătoare, şi cetitorul prins este vorba ca bunătatea aceasta să planează spiritul schiţei lui Brătescu
odată de vraja unei povestiri, nu mai fie învieşmântată într’o formă accep­ Voineşti — scriitori de seamă şi-au dat
lasă cartea din mână până nu trece tabilă, pentru ca astfel să ajungă în întâlnire cu desenatori artişti şi vreau
vistieria sufletului unui copil. — In
peste toate filele ei, până nu cerce­ să oferă tineretului material ales. Să
tează şi nu adânceşte povestea fiecă­ loc de teorie am să-ţi povestesc un nu fie familie românească, în care
rui suflet, zugrăvit cu atâta măestrie, caz concret: de câte zeci şi sute de să nu se citească din partea tinerimei
cu atâta claritate şi cu atâta artă! ori n’am cetit noi, institutorii, po­ „Lumea Copiilor“.
vestiri morale copiilor în şcoală?!
Sub acest raport, ultima carte a Tonalitatea „Rozei de Tanenburg“ Apare săptămânal, la Bucureşti.
marelui nostru prozator, este parecă sau a „Ouălor de Paşti“ din colec­ Adm.: Str. Câmpineanu, 40., abo­
mai închiegată şi mai fermecătoare ţia Râureanu. Să mă ierte Dzeu — namentul 100 lei la an. H. P. P.
decât ori care alta. Din fiecare po­ dar prea se vede cale de o poştă ----------- o □ o------------
vestire cuprinsă în „Robirea sufletu­
lui“ se degajează în mod firesc şi
cu o claritate uimitoare şi câte-o
învăţătură, şi creerul, după lectura
fiecărei piese, se simte mânat în chip
forţat să adâncească şi să mediteze
puternic asupra celor cetite. Este
imposibil de pildă a nu face reflecţii
de natură socială, după ce ai termi­
nat de cetit „Vanitas“, „Făcătorul
de minuni“ ori „Flaşneta“, dhpăcum
imposibil este a nu gândi la tăria,
caritatea şi curăţenia inimii, termi­
nând de cetit „Diadema“, „Robirea
sufletului“ ori „Floarea de vară“.
Sub această privire, povestirile
lui Ion Agârbiceanu sunt profund
tendenţioase şi-ţi fac impresia că,
zmulse din vârtejul vieţii, ele au fost
aşternute pe hârtie cu îndoitul scop:
de-a instrui şi de-a biciui în aceeaş
vreme. Şi, cu toate acestea, aceste
povestiri sunt cea mai curată artă
şi nici un cuvânt nu lasă să zăreşti Serul doctorului Puţureanu, despre care se afirmă, că vindecă tubercu­
vre-o tendinţă oarecare a scriitorului. loza, a stârnit o vâlvă nemai pomenită în opinia publică şi printre ceia-
lalţi doctori ai tării. Unii îl combat, iar alţii îl susţin cu înverşunare.
In tot cursul lecturii, sufletul este Noi arătăm aci sanatorul său delà Oiâneşti, unde doctorul Puţureanu
legănat de o frază dulce şi rotundă, probează serul şi primeşte bolnavii.