Page 9 - 1922-03

PAGINI UT

avut noroc că i-a prins mâna re­ uliţa plină de femei, a strâns satul
ţieioFul de lemn. pede. în jurul ei.

Stana scuipă cu greaţă în laturi, Eră un an încheiat de când Stana
ION AGÂRBICEANU - 2 - ca un bărbat. călca cu stângul. Eră ea cam lu-
I. „Că i-am mâncat fericirea şi meaţă din firea ei, dar Andrei, pănă
partea ei de bine! Auzi dumneata! fusese acasă, o supraveghiâ de a-
După cearta cu soacră-sa, Stana Dar i-am luat bărbatul, pe netefle- proape, după-ce, chiar dela început,
trecu în casa dinainte, aprinsă ca tele cela ce se ’mpleteşte din pi­ îi trase câteva părueli să le pome­
o flacără. Ce viperă bătrâna asta!
cioarele lui de cocostârc? Filăru nească cât va trăi, şi nu pentru nu
Cum i-a secătuit viata de-un an în­
e bărbatul ei, a Vuţii Surdului? ştiu ce lucru, numai fiindcă o aflase
coace! Vecinie pe urmele sale, veci­
Doar poate ea crede că omul acesta glumind, aprinsă ca focul, cu neşte
nie ştiind despre toate faptele sale!
tinăr, care e domn şi în slujba îm­ flăcăi. Dar Andrei eră de credinţă
De unde a şi putut afla că se cer­ păratului, să iubească pe-aşa o po­ că paza bună trece primejdia rea;
tase cu Vuţa Surdului, că s’au luat citanie, care nu-i destul că-i slută, îi cunoscu firea, dar ştiu că, cu bună
de păr şi s’au pălmuit? Toate a- dar mai miroasă de-o poştă a să­ chibzuială, şi-o poate păstră femee
cesta abia s’au petrecut de trei cea­
răcie ?“. cinstită.
suri, în casă la Anica Lungului, unde
Nu, Stana nu i-a furat nimic! Aşa că Filăru cercă în zadar să
se adună, de obiceiu, la poveşti se apropie de Stana, câtă vremea
câteva pretine bune. Cine să-i fi Adevărul e cu totul altul. Adevărul
e că Filăru umblase după Stana de la cinstea casei străjuia Andrei.
spus bătrânei?
mult, de când venise în sat, doi ani Dar umblă zadarnic după femee
Şi, de odată, Stana se opri cu chiar şi în anul cel dintâi de răz­
gândul la ticăloasa aceea de Vuţa înainte de războiu, dar ea nu l-a
luat în samă, n’a cutezat să-i as­ boi. Stana îşi zicea că, în orice zi,
Surdului. Cum a scos’o azi din fire, îi poate sosi bărbatul. Dar în vre­
spălâtura ! Cine a adus-o la Anica? culte vorbele. Filăru numai pe ea
a iubit’o decând a venit în sat, —
A mai văzut’o cineva vr’odată acolo? mea asta, dacă nu-1 ascultă pe Fi­
Nime! „O roade la inimă că i-am de câte-ori nu i-a spus de-un an lăru, se împretini cu neşte femei
încoace? A mai vorbit din când în mai zburdalnice, mai setoase de
luat pe filăm“, zise ea cu glas tare.
când cu vr’o femee, aşa din trecere viaţă, ai căror bărbaţi erau duşi în
Dar îşi aduse aminte că vipera-i
de vreme, şi ele, nebunele, au cre­ război. Eră sătoasă şi ea de viaţă,
dincolo, asemenea şi copilul, şi se şi femeile acelea îi’ajutară, zi de
zut. Cobea asta de Vuţa, a crezut şi
sili să se gândească încet, deşi îi zi, să se obicinuiască pe cărările lor.
venia mereu să izbucnească.’ ea ! Şi uite că umblă să se răzbune! Ceata aceea de trei patru femei
„De când i l-am luat, de-un an, Şi pe cine? Tocmai pe ea, pe Stana, la început, se mări mereu şi ajunse
— îşi zise ea, umblă ca o căţea care o poate sorbi într’o lingură cuib de stricăciune pentru sat. îşi
de apă!
kămesită pe uliţă şi mă latră la tot aduceau beutură şi-şi petreceau,
satul. Mă latră şi mă pândeşte să Nevasta trântită în păcel, în în- cântând şi urlând adeseori. Eră to­
mă muşte. Ştiu eu! De când mă tunerecul odăii, se frământă şi nu vărăşia aceea de femei, pe care le
pândeşte! Dar’ o s’o fac să-şi adune putea să se liniştească. Se simţea puteai afla aproape pretutindenea
măselele. Scândura! Că-i numai cât grozav de ruşinată că, între prete- în vremea războiului, şi despre cari,
o scândură, şi tot spune că eu i-am nele ei, Vuţa asta i-a sărit la cap pe sate, ieşise cântecul:
luat pe filăru! Dar ce să-i fi plăcut şi-a despletit’o, pănă când ea abia — Vie badea ori nu vie
în ea? Oase goale? Să-i fie ruşine avu vreme să-şi ridice braţul. Numai plata să se ştie
Plata din câncelărie.
că, aşa cum e, mai umblă după dra­ Adevărat că pe urmă a snopit’o
In tovărăşia acestor femei a-
goste. Să sară la om! Auzi, să sară rău şi a zdrobit’o în uliţă, dar ce
lese drumul care o duse, de un an,
ca o sălbătăciune ! Dar numai în folos, pretenele ei au fost martore în braţele Filârului. Cum nu mai
ghiare mai are putere“. Staija îşi la scărmăneală, iar ticăloasa aceea căpătă nici o ştire dela Andrei, în­
duse iarăş mâna şi-şi pipăi obrazul după ce a eşit în drum, a început cepu să nu se mai simtă suprave-
stâng. Aici a vrut s’o ghiare, dar a să ţipe, şi cum eră Duminecă, şi ghiată, şi căderea îi fu mai uşoară.