Page 8 - 1922-15

PAG IN I

Piciorul de lemn. pasea ea în zadar, atunci, lângă tru­ plecă Stana în spre seara zilei ur­
Din casă dela Anica Lungului
pul rece al lui Andrei. Iată acum,
ION AGÂRBICEANU. _ 12 - că-i îngropat, poate trăi în sfârşit. mătoare. li veni de-odatâ un gând
Şi nu se putea să nu fie aşa : Nici care o înspăimântă aşa de tare, în­
X. o urmă nu trebuia să rămână după cât, sărind drept în picioare, strigă:
Încă în după amiaza acelei zile Andrei, nimic dinei. Şi ciotul acela „Cizmele !“ şi o clipă privi între­
Stana plecă în sat. Nu se mai îm­ de lemn nu era o parte întregi­ bătoare, mirată, prin casă. In clipa
brăcă de Duminecă, nici prin minte toare a lui Andrei? următoare era în curte. Trebuia să
nu-i trecură cizmele cele nouă. Câtă Ştiuse, simţise ea toate acestea. vadă ce i s’au făcut cizmele. Abea
vreme a desghiocat borumb alături Iată, acum, îngropându-1, s’a liniştit atunci îşi aduse aminte că le lăsase
de soacră-sa aceasta îşi ridica mai deplin. Andrei — ceva ce nu mai lângă portiţă, atunci noaptea când
de multeori mirată ochii la ea, îi este ! Suferinţele ei de până acum, îngropase piciorul lui Andrei.
tot venia s’o întrebe ceva, dar nu un vis urât! Şi cum s’a topit sim­ In curte se opri, se uită lângă
se putea hotărî, nu cuteza. Văzân- ţământul acela prostesc care o ru­ portiţă, şi păru a'dânc mirată că nu
du-o plecând îi venia să i se puie şina înaintea sa însăşi ! Mai ales mai erau acolo. îşi aducea limpede
în drum, să încue uşa, dar îşi aduse acesta ! aminte că se desculţase. Dar le lă­
iar aminte de porunca mortului, şi Stana era încredinţată acum că sase acolo ori le dusese în casă?
nu cuteză s’o oprească. din acest simţământ de ruşinare, Nu-şi mai putea aduce aminte. Tre­
Stana nu se înapoie nici seara, nedesluşit încă, şi care nu era de­ buia să caute.
nici noaptea, fără în spre seara zi­ cât un început de trezire la con­ De nesomn, de destrăbălare si
lei următoare. Bătrâna trebui să-i ştiinţa păcatului său — i se tră­ de spaimă era aşa de perită încât
minţească lui Ionică. Era întâia oară seseră toate suferinţele. Acum sim­ bătrâna când o văzu, rămase cu
când băiatul n’o vedea pe mamă-sa, ţământul aceja se topise. Nu mai gura căscată. Se. întoarse spre pe­
dimineaţa. Şi bunica era destul de avea senzaţia că e aruncată despo­ rete şi-şi făcu cruce. Dar nu-i zise ^
mulţumită că găsise minciuna asta. iată în faţa oamenilor. Era însăşi nimic.
li spusese că Stana s’a dus la târg, ea, Stana cea de demult, tânără, pu­ Stana, vreme de-un ceas răscoli
având să facă nişte cumpărături. ternică, setoasă de viaţă. tot prin tindă, prin casa dinainte,
La târg putea să ’ întârzie şi trei O nemărginită sete de plăcere prin cămară, prin pod. Cizmele nu
zile, cu dusul şi întorsul. Mai ră­ o scoase în uliţă îndată după a- erau nicăiri. O spaimă de moarte o
mâneau şi alţii aşa. Marina, mai miazi. Ştia, simţea că o să-şi pe­ cuprinse tot mai tare : Cinele luase?
târziu, îşi dăduse seama că min­ treacă cum nu-şi petrecuse încă Trebuie să le fi luat cineva ! Dar
ciuna asta nu a fost întâmplătoare nici odată. Din ochii ei de bună cine? Dacă i le-ar fi furat un om
că ea simţise că de data asta Stana seamă se putea citi această faptă l-ar fi îmbrăţişat plângând de feri­
îşi va pierde de tot capul. Deaceea, sălbatică, după ce si bătrâna fu si­ cită. Dar un gând nebun se tot a-
ar fi voit s’o încue în casă. Ştia că lită să-i spună lui Ionică minciuna propia de mintea ei. De Ie va fi
nu se va întoarce în curând. aceea. luat, de le va fi ascuns... Andrei ?
v
Şi, într’adevâr, în ziua aceea Era în April. Peste trei luni se Da, din răzbunare pentrucă i-a în- *
Stana nu putu răbda să vie sara. împlinea un an delà sosirea scri­ gropat în gunoiu piciorul lui de
începu să se blesteme că în noap­ sorii lui Andrei, un an decând ea, lemn. „Intr’adevăr“, îşi zise ea „dacă
tea trecută de ce s’a purtat ca o proastă. cu toată libertatea avută, şi chiar la-ş fi îngropat cel puţin în pă­
Cum n’a cutezat să se bucure de pentru asta, delà o vreme, Viu mai mânt !“ Se trezi şi se răscoli în ea
Petru care dra acolo şi care o do­ gustă în toată tihna din plăcerile tot fondul de credinţe deşerte, de
rise atâta? In loc să-l’ iubească pe vieţii. superstiţii, care zace în orice suflet
el, ea s’a ţinut de băutură. Ce ti­ Şi într’adevăr făcu o petrecanie de ţăran. Dumnezeule ! Dacă s’ar fi
căloşie 1 Cum va trebui s’o dispre­ de pomină, până în ziua următoare, schimbat Andrei în strigoiu pentru
ţuiască feciorul acela care îmbrăţi­ sub seara. In sat se vorbi multă a se răzbuna, pentru a o pedepsi
şează atât de puternic ! Trebuia să-l vreme de petrecania asta, cu trei pe ea! Pe-o clipă îşi văzu toată ti­
vadă numai decât, trebuia să-i ceară bărbaţi, cu băutură şi cu lăutari, căloşia : faţă de-un nenorocit întors
iertare, să-l desmierde o zi şi-o deşi era postul Paştilor. Ea nu se din războiu ea n’a avut nici o milă, ^
noapte întreagă. îmbătă, dar, la birt, îmbătă pe mulţi. nici o cruţare. Ba, iată l’a batjo­
Nu se mai simţi atât de slo­ Apoi, acasă la Anica Lungului ! Mi­ corit şi după moarte, îngropându-i
bodă, atât de plină de voinţă, din- nuni care nu se pomenise decât piciorul în gunoiu. Se gândi la
nainte de sosirea scrisorii prin care înainte de războiu ! Dar în anii răz­ noaptea trecută, şi se cutremură.
Andrei le vestea întoarcerea. Tot boiului se adeveri că dracul poate „Doamne, dar şti că aş fi vrednică
avusese ea dreptate : Piciorul acela strica tot aşa de tare moravurile să fiu chinuită de-un strigoiu : Ce
trebuia îngropat cu mortul ! Nu ţi- delà sate, ca şi pe cele delà oraşe. ticăloasă sunt!“