Page 3 - 1922-22
P. 3
Nr. 22 - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - Pag. 331.
Operele, cari se dau în ziua de zenta pe scenele teatrelor cehe — rului său o comoară fără de preţ,
astăzi de mii de ori, pretutindeni tot de atâtea ori era „Libuşa“ o comoară ce nu se poate confisca
undese vorbeşte limba cehă, n’au ventilul de siguranţă al poporului de nici o comisie de rechiziţionare
adus, pe când trăia autorul lor, ceh. Fondatoarea oraşului Praga, şi nu se poate îngropa în nici un
acestuia, decât modeste venituri. —eu am văzut jucat rolul de cele beciu din Arad sau Spielberg, o
Aşa d. e., această „Mireasă vân bra artistă Emilia Destin,— are o comoară a sufletului.
dută“ şi-a vândut-o, ditrcaz în arie vestită, wagneriană, în care
caz, pentru suma fixă de 50 fio prevesteşte viitorul strălucit al o-
rini austriaci! raşului Praga. Cine putea opri pu Pe unul care dispreţuieşte, pe
Oricât s’a simţit Smetana de blicul adunat să se entuziasmeze unul care batjocureşte poporui
nedreptăţit de contemporani — de prevestirea aceasta şi cine ceh — l’aş învita să binevoiască
a avut şi el duşmani meschini, ca putea porunci cehilor să nu iden să asculte odată o reprezentaţie a
orice om de geniu, duşmani, cari tifice viitorul oraşului Praga cu operei acesteia în „teatrul na
l-au silit să ia lumea în cap şi să viitorul poporului lor? ţional“ din Praga. L’aş întreba
ajungă directorul unei şcoale fi Ca un singur om se ridica pu mai apoi, dupăce mi-s’ar fi des
larmonice în Suedia (Gotaborg) blicul în picioare, în sala de teatru făşurat pe dinaintea ochilor viaţa
— oricât a avut să sufere pe urma şi asculta cu lacrimile în ochi, minunată delà ţară, din Boemia,
lipsei de hrană trupească, declara câtă vreme conducătorii săi lân dupăce am fi ascultat melodiile
solemn, cuprins de fiorul mistic cezeau în taberele de concentrare naţionale pline de vlagă, de fru
şi sfânt al adevăratului geniu din Thalerhofsau pe Spielbergul museţe, de bun simţ, dupăce
(1882): „Colegii mei, cu viaţa din Brunn sau în temniţele din ne-am fi lăsat cuprinşi de suflul
lor fericită, sănătoşi, nu ştiu şi Arad, prevestirile : te vei ridica şi acela rustic, sănătos, specific ce-
nici nu-şi pot închipui lupta, pe tu odată, poporal meu şi măreaţă hesc : Cum este cu putinţă să
care o duc împotriva unei sorţi are să-ţi fie strălucirea. urăşti un popor, care este în stare
blăstămate, când lucrez ! Vreau Când am luat eu parte la repre să se arate şi să se manifeste
să mai cinstesc poporului meu zentaţie a început publicul să astfel ?
aceea ce-i sunt dator şi ceeace cânte, ca sub o baghetă ferme Fireşte, politica austriacă îşi
port in inima mea — o operă de cată: „Kde domuv inuj?“ (care vârâseghiarele între poporul ceh
dimensiuni mari — şi ca să pot este patria mea?) — cântecul na şi poporul german şi n’a lăsat ca
duce lucrarea în îndeplinire, tre ţional. Era o manifestaţie de sufletul curat al unui pogor să
buie să-mi încord toate puterile, primul rang. Nu rămase ochi fără vorbească sufletului curat al ce
în starea mea tristă“. Iar Liszt, de lacrimă. Un neam întreg cerea luilalt popor,— vulturul cu două
căruia i-s’a adresat odată cu ru- dreptul său sub soare. capete voia să fie pasăre de pradă,
garea să pună o vorbă bună pe Aşa a ajuns Smetana, cel ce se care ciuguleşte mereu, de aceea
lângă editorii de muzică, îl mân plângea că „oamenii cu bani“, a ajuns să fie apucat cu mâni vân-
gâia (1854), când n’avea rezul aristocraţii aceştia, privesc fără de joase şi aruncat frumuşel în valu
tate băneşti: „Problema princi milă la bietul sărăntoc şi-I lasă să rile Vetavei, pe timpul revoluţiei.
pală a artistului este, în toate tim flămânzească“, să ofere popo-
purile, să persevereze în convin- HORIA PETRA-PETRESCU
vingerea sa intimă a binelui şi a
frumosului^ i să-şi desvolte acea Cum s’a încheiat armistiţiul din 1918
stă calitate, desăvârşind-o, cu
consecvenţă“. Credem interesante pentru ce cere armistiţiul, Statul major şi
Cuvinte de aur, udate cu la titorii noştri câteva amănunte, Ministerul de externe au înce
crimi sfinţite de atâţia preoţi ai premergătoare armistiţiului din put a studia chestiunea.
binelui şi ai frumosului! Aşa a a- 11 Nov. 1918, acest mare eve In zilele de 7 şi 12 Octom-
juns şi Smetana, fiul berarului niment istoric, care a pus ca vrie mareşalul Foch a conferit
contelui Czernin, (o rudenie a ac păt ostilităţilor atât de înverşu multă vreme cu preşedintele
tualului conte) să creieze — ca nate ale marelui cataclism mon consiliului de miniştri Clémen-
Rich. Wagner: „Parsifalul“ — dial. ceau şi ministrul de externe
opera de sărbătoare, de fală, a In „Revueuniverselle“,dlMer- Pichon. In urma acestei confe
poporului său : „Libuşa“. meix precizează câteva puncte rinţe Foch şi Pichon s’au pre
Această „Libuşa“ are o bio destul de interesante. Astfel el zentat la Elysée preşedintelui
grafie interesantă. In decursul constată, că la 6 Oct. 1918, Republicei dl Poincaré cii o
războiului mondial a jucat un rol când se ivise certitudinea, că hârtie în care erau înscrise con
însemnat. De câteori se repre Germanii erau pe cale de a diţiile armistiţiului. Preşedintele
