Page 7 - 1922-22
P. 7
ţiuni algebrice în gând şi tot nu-mi
Un drum la că în acest timp îmi continui ban- trece de urît. E ciasul patru şi pa
dajarea urechilor. Putea să mă ajute.
Un sopran fals şi întretăiat işi
uj ? gara Briceni forţează ieşirea prin gâtul lungit al truzeci. Trenul pleacă la opt treizeci
i până Ia gară sunt doisprezece
doctorului şi cuvintele schimonosite lm. pe un drum desfundat şi greu.
Birjarul mi-a spus, că are să mă în armonie perfectă cu durerile pe Caut birjarul, informându-mă la tre
ia dela hotel la ora patru. E abia cari le încerc întroducându-mi fiti- cători şi prăvălii. Ştiam că-1 chiamă
trei şi jumătate. Măsor în lung şi lele de vată în urechi, dau un com Simion Leiba. Nu-i. Mă împac cu
în lat camera cu paşii mari, ner plex de note stridente şi provocă- gândul, că m’a minţit Leiba şi caut
voşi, număr până la trei sute, o mie toare. Simfonia aceasta a iadului un altul dar tocmai atunci îl întâl
şi încerc toate tertipurile să-mi uit îmi zguduie întregul sistem nervos nesc la un colţ de stradă mai li
durerea de urechi. încercare zadar şi trebuie să lupt cu mine însu-mi niştit ca un brahman ce se roagă
nică, deoarece durerea perzistă şi că să-mi reţin mâna să nu-i înfund privindu-şi vârful buricului. Mă stă
ia proporţii tot mai mari. Am im gura cu propriul lui „Tatăl nostru“. pânesc.
presia, că un tiran nevăzut, rânjind Insfârşit a încetat. Cu o mină te — Bine, prietene, e ciasul cinci,
demonic şi crud, îmi trece un fer ribil de radioasă, ochii bulbucaţi, îmi nu mergem?
înroşit în foc prin creeri mestecân- imploră laudele de cari era sigur — Iacă diloc, iu prind cai şi
du-i ca pe o mămăligă, iar opera doctorul. E ora patru. îmi vine să merjim.
lui este însoţită de vâjâituri surde turbez. Stai, doctore că ţi-o fac eu. Ne înţelegem să-l aştept pe locul
cari par a stărui cu o ironie dră — E bună, doctore, dar cred că unde mă găseam, dar cum avea să
cească asupra unei idei fixe ce-mi adevărată capodoperă ar fi numai întârzie cel puţin jumătate de cias,
întunecă raţiunea. Mă uit la ceas, dacă ai înălţa-o cu un semiton mă duc la o „ciainării" întârziind
a trecut abia un sfert. Mai am cin mai sus. intenţionat în bojdeucă până când
cisprezece minute până la patru. Habar n’am de muzică şi de se credeam că a trebuit să sosească
Fur vremea aceasta cu pregătirea mitonuri. Doctorul a căscat gura ca Leiba al meu. Mă reîntorc, nu e. E
pentru drum. In jurul unui beţişor un punct sub semnul întrebărei for un frig de-1 simt în oase, a reîn
de lemn înfăşor vata înmuiată în- mat de nasul multicoroiat, rămâ ceput şi mai grozavă durerea de
tr’un lichid tulbure gălbeniu — a nând gânditor asupra tonului meu urechi.’ Intru într’o cârciumă ordi
zecea sticlă ce mi-o dau doctorii, aspru de „cunoscător“ care nu ad nară din apropiere, hotărît să-l pân
mereu alta şi mereu agravându-mi mite replică. desc pe când vine. Gust un pahar
boala. Iar aceste fitile le introduc Îmi strâng repede mărunţişurile de vin’ beau o jumătate de vin, aş
în urechi, strângând dinţii ca să nu în geamantan, plătesc imbecilului tept, scriu o scrisoare — Simion
urlu de durere. Cineva bate la uşă. chior care în calitate de hotelier Leiba nu mai vine. \
ce
— Intră. m-a molestat tot timpul cu prezenţa In sfârşit cu chiu şi vai după
Vecinul meu, un medic călător şi sa şi a urlătoarelor sale vlăstare, de „la 200 di paşi am i’nchi un pasa-
el, a intrat în cameră şi mă salută „Imnuri regale“ şi întind mâna doc jir“ şi se reîntoarce abia după trei
radios cu faţa veselă. Mai bătrân torului. sferturi de cias şi nu numai cu un
decât mai ti’năr, scurt, bondoc şi Nedumerit acesta, cu o ultimă im „pasajir“, dupăce se mai ciartă cu
gras, doctorul e tipul omului îndes- plorare, încearcă: alţi birjari — „chincherenţă“ şi abia
tulit şi încântat de propria-i exis — Bine, dar Epitropia Catedralei, îl oprim noi pasagerii să nu se ia
tenţă. li cerusem înainte de masă mi-a spus cu un semiton mai jos? la bătaie, domnul Simion Leiba ce--
sfatul, mi-a recunoscut-o însă sincer: Ii strâng mâna şi îl las fără răs tăţean din Briceni şi-a pus în func
nu se pricepea. Nu era „specialist“, puns. Plec. In faţa hotelului nici o ţiune barca trasă de trei animale
îmi întrerup operaţia şi încep să o birjă. E ora patru şi douăzeci. antediluviene după etate şi în cari
fiu curtenitor, deşi un instinct săl Ploaie sau mai bine zis ţârăie, o coastele întind piei de cai încercând
batec mă îndeamnă să-l strâpg de ţârăială umedă de apă şi fulgi mă să imite forme de Pegasus.
gât şi să-l arunc pe fereastră. In- runţi de zăpadă, care înţeapă ca — Bine, Simion Leiba, e ciasul
tr’un jargon scâlciat de nemţasco- acele şi pătrund până la măduvă. şase treizeci. Mai ajungem la tren?
ovreiască, doctorul — îl cunosc abia Strada e o oglindă murdară de no- — Ajunjim. Trin vini tirziu, doi
de câteva ceasuri — îmi desvăluie roiu compact. Mă plimb în lung şi’n cias, tri cias.
un secret — o concepţie muzicală latul trotuarului înjurând în sinea Buri. Ne mângăiem toţi tovarăşii
— şi e dispus să-mi cânte „Tatăl mea pe birjarul mincinos. Iar plim de drum cu aceiaşi nădejde: întâr
nostru“ pe care nu ştiu care Cate barea aceasta e o gimnastică acro zie trenul. Zic toţi’ tovarăşii, deoa
drală l’a primit în principiu condi bată de salturi inegale de pe colţ rece nu suntem puţini la număr. In
ţionat însă să-l refacă cu un semi pe colţ de piatră. Încerc să mă gân dreapta mea o ovreică îşi oscilează
ton ma jos. Mă uit la ceas, mai am desc la ceva. Desleg în cap o pro capul dintre bagajele şi coltoanele
!
cinci minute. împac şi capra şi varza, blemă filosofică — vorbă să fie pe ei; în faţă pe banchetă îşi fură lo
rugându-1 să cânte şi cerându-i scuze aşa o vreme — fac câteva opera cul unui altuia pe neobservate îm-
