Page 10 - 1923-02
P. 10

25—1. 1923.                 --------------------- C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    - - - - - - - - - - - - - - -  Pag. 33

                                    Cerşitoarea din Locarno

                                                    de H. v. Kleist

           Un  geniu  extravagant  şi  tocmai   pae, trece cruciş peste padiment  se aude sgomotul înfiorător. Cineva,
         de  aceea,  repede  dat  uitării,  a  fost   ori se trânteşte după cuptor gemând  pe  care  ochiu  omenesc  nu-1  putea
         poetul  german  Heinrich  yon  Kleist                                vedea,  se  scoală  pe  cârje  din  colţul
         (1777 — 1811), care intr’un timp riva­  si văetându-se.
                                          >
         liza  cu  Goethe,  în  privinţa  scrierilor   Marchisul  îngrozit,  nici  el  nu  ştia   odăii.  Se  aude  şuşăitul  paelor  şi  cu
         dramatice.  Abia  a  trăit  34  ani  şi  a   de  ce,  zimbi  în  faţa  cavalerului  cu   primii  paşi:  tap,  tap,  se  trezeşte
         scris dramele: Familia Schro/fenstein,                               cânele,  sare  în  picioare  ascuţindu-şi
         Penthesilea,  Catarina  din  Heilbronn,   veselie  prefăcută,  apoi  se  oferi  să-l   urechile  şi  începe  a  se  mârăi  şi  a
         Bătălia lui Hermann, Prinţul Friedrich  însoţească  şi  el  în  cameră,  având
         de Hamburg ; comedia Ulciorul spart   să  petreacă  restul  nopţii  împreună.   lătra,  întocmai  cum  s-ar  apropia  de
         şi  a  tradus  din  Molière  pe  Amphi­  Dar  cavalerul  se  rugă  de  ei  să  bi-   el  ceva  om,  apoi  se  retrage  spre
         tryon.  Printre  naraţiuni  însemnăm                                 cuptor  şi  se  dă  în  lături.  La  privi­
         romanul:  Michael  Kolhaas  apoi  po­  nevoiască  a-1  lăsa  într’un  fotoliu   rea aceasta, marchisa năvăleşte afară
         vestirile  mai  mici  Marchisa  de  O  ..,   în  odaia  lor.  Dimineaţa  s-a  urcat
         Cutremurul  de  pământ  în  Chili,  Lo­  în  trăsură,  şi-a  luat  rămas  bun  şi   cu  părul  sburlit, iar  marchisul apucă
         godna  în  San-Domlngo,  Cerşitoarea   s’a cam mai dus.              sabia  şi  strigând:  cine-i,  începe  a
         din  Locarno,  Sfânta  Cecilia,  Duelul                              lovi  cu  sabia  în  aer  ca  turbat.  Mar­
          şi  altele.  Prin  nimia  nu  ne  putem   întâmplarea  aceasta  făcu  mare  chisa  lasă  să  prindă  caii  la  o  tră­
         face  idei  mai  sigure  despre  valoarea   vâlvă  şi  spăimântă  mai  mulţi  cum­
          unui scriitor, decât prin cetirea scrie­                            sură,  hotărîndu-se  să  plece  numai
         rilor  lui.  Tocmai  de  aceea  aflăm  cu   părători,  într’un  mod  extrem  de  ne­  decât  în  oraş.  Dar  abia  şi-a  adunat
          cale  să  reproducem  câte  ceva  din   plăcut  pentru  marchis.  Când  svonul   şi  pachetat  ’  câteva  lucruri,  când
          opera  poetului,  decedat  în  mod  ex­  se  respândi  şi  între  servitorii  din   eşind  pe  poartă,  văzu  tot  castelul
          travagant,  în  ziua  de  21  Nov.  1811.   curte,  că  în  camere  umblă  duhuri  în  flăcări.  Marchisul,  zăpăcit  de
          Vom  traduce  :  Cerşitoarea  din  Lo­
          carno  şi  legenda  despre  Sfânta  Ce­  rele  pe  la  miezul  nopţii,  marchisul   groază,  apucă  o  luminare  şi  cu
          cilia.                  —gt.— se  hotărî  să  curme  acest  svon    aceasta  trudit  de  viaţă,  aprinse  cas­
                                          printr’o  procedură  radicală  şi  anume   telul  în  toate  patru’unghiurile.  In-
        La p.oalele Alpilor, în Italia nor­  cercetând  el  însuş,  în  noaptea  pro­  zădar  trimise  marchisa  oameni  în­
      dică,  la  Locarno,  se  află  un  castel   ximă, tot lucrul. Astfel apropiindu-se   lăuntru  să  scoată  pe  nenorocitul  ei
      vechiu,  aparţinând  unui  marchis.   seara,  el  spuse  să  i-se  aştearnă  în  soţ,  acesta  se  prăpădise  în  mod
      Călătorind   dinspre   St.-Gotthard,   odaia  amintită  şi  aşteaptă  miezul   mizerabil,  iar  oasele  lui  albe,  adu­
      acuma  se  vede  numai  un  praf  şi   nopţii  fără  să  adoarmă.  Dar  cât  s-a  nate  de  oameni,  şi  acuma  zac  în
      ruine  întreg  castelul,  dar  odinioară,   cutremurat,  când  bătând  ceasul  spi­  colţul  odăii,  de  unde  ordonase  el
      avea  camere  înalte  şi  vaste.  ’  In-   ritelor,  el  auzi  de  fapt  sgomotul   cersitoarei din Locarno să se ridice.
       tr’una  din  ele  zăcea  pe  aşternut  de   fatal!  I-se  părea  că  un  om  se  ri­  îi  A *' 1 f ‘ H • fţ*ţ   T   ■>-- - .«
       pae  o  bătrână  femee  bolnavă,  pe   dică  de  pe  ceva  pae,  cari  foşniau   oboooo66o6oooocx)<xxx>oooooc>ooocxx>oobooooc>ooooooc>obQoo
       care  doamna  casei  aflând-o  odată   sub  el,  trece  cruciş  prin  odae  şi  cu
       cerşind  înaintea  uşii,  din  milă  o   vaete  şi  gemete  se  trânteşte  în  un­
       primi  înlăuntru  culcând-o  pe  aşter­  ghiul  de  după  cuptor!  A  doua  zi   CETIJI Şl RĂSPÂNDIŢI
       nut  de  pae  într’un  colţ  al  camerei.   dimineaţa  întrebându-1  marchisa,   REVISTA „COSINZEANA“
       Marchisul,  întorcându-se  delà  vâ­  cum  s-a  terminat  cercetarea,  iar
       nătoare  şi  nimerind  din  întâmplare   marchisul  cu  privire  speriată  în­
       în  camera,  unde  avea  obiceiul  să-şi   chizând  uşa  şi  asigurând-o  confi­  oooooocxx»ooooooooooooooooooooocxyx>ooooooooooooooooo
       păstreze  arma,  ordonă  femeei  să  se   denţial  că  e  adevărată  povestea  cu
       scoale  din  colţul  unde  zăcea  şi  să   duhul  necurat,  marchisa  îl  rugă  ca
       se  aşeze  după  cuptor.  Bătrâna  Vidi-   împreună  cu  ea  să  mai  cerceteze
       cându-se în cârjă, şi plecând, lunecă   odată  lucrul  cu  sânge  rece,  înainte
       pe  padimentul  luciu  şi  căzu  aşa  de   de  a  răspândi  svonul  mai  departe.
       primejdios,  încât  şi-a  scrintit  şira   In  noaptea  proximă  au  luat  cu  ei
       spinării.  Cu  trudă  nespusă  s-a  înai   şi  un  servitor  credincios,  dar  pe  la
       tărît  ea  cruciş  prin  odae,  dar  ajun­  miezul  nopţii  iarăş  au  auzit  sgo­
       gând  după  cuptor,  cu  vaete  şi  ge­  motul  toţi  trei  înşi  şi  numai  hotă­
       mete se lăsă jos şi muri.           rârea  de  a  scăpa  cu’  orice  preţ  de
         La  câţiva  ani,  când  marchisul  în   castel,  i-a  putut  întări  aşa  de  mult
       urma  răsboaelor  şi  recoltelor  slabe,  încât  să-şi  poată  înnăbuşi  groaza
       ajunse la mare strâmtoare materială,  în  faţa  servitorului  şi  să  dea  în-
       se  pomeni  cu  un  cavaler  florentin,  tregei afaceri o esplicaţie indiferentă.
       care  doria  să-i  cumpere  castelul,  de   In  seara  a  treia,  când  amândoi
       dragul  poziţiei  admirabile.  Marchi­  iarăş  au  urcat  treptele  odăii  de
       sul,  care  ţinea  mult  la  acest  târg,  oaspeţi,  cu  multă  bătaie  de  inimă,
       spuse  soţiei  sale  să  aşeze  pe  acest  aflat-âu  din  întâmplare  şi  cânele
       oaspe în camera amintită, acum care   de  casă  înaintea  uşii,  pe  care  I-au
       era liberă. Dar cât de suprinsă au ră­  luat  cu  ei  în  odae,  dorind  instinctiv
       mas  marchisul  şi  marchisa,  când   să  aibă  şi  o  a  treia  fiinţă  cu  ei.
       pela  miezul  nopţii  cavalerul  le  veni   Pe  la  ora  unsprezece  marchisul  se
       în  odae,  palid  şi  zăpăcit,  asigurân-  înarmează,  cu  sabie  şi  pistol,  apoi
       du-i  sub  jurământ,  că  în  cameră   apucând  în  conversaţii  cu  marchisa
       umblă duh necurat, părându-i că ceva  aştepta  ora  fatală  iar  cânele  se  în­
       fiinţă  nevăzută  se  ridică  dintr’un   colăci  în  mijlocul  camerei  şi  aţipi.
       unghiu, ca de pe ceva aşternut de   In  clipa  miezului  de  noapte  iarăş
   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14   15