Page 9 - 1923-03

10^—11. 1923 T^rr COS I N Z E A N A Y-rrtiT rnirf -^Pgg-; 4Q

— Te omor, mânca:te-ar dHhii... In mijlocul ogrăzii sta întinsă
;
s
{
Vecine Njcuiae/ pentru "^08- Joiaha/ţât erâ de lungă, _cu ' limb^ ~
...
mele lui Dumnezeu...
/j. A-«».-.- v ^IIICIC IUI scoasă, umflată ca o căciulă. /. ♦
Tnir^mrne^ă frumoasă, dm^V -^Xe/omor, mân ca-ţi-ar.carnea Era petrecută de tot. Dia.tot ce ă •< *
neuitatele zil^; petrectit^ la ^âră, io“- Q j^'j^ - -S?# r
ci a fost, drn căufâttrr^lei \ de/.OTh,\ din r
tn^ozitbaf^ârmă 'i^bjs&uită în Cutremurat, cu un tulburâfdr.fior capul ei frumbşcdîn ugeruli e i n e - "
proporţţi, mă sileşte g s#r_*n aş-..^ vine, .stau'privind
prin secat, mai râilîă&şe un morman de
ternul drept m mijIoCrI casey ' acostă privelişte. Ochiimi^îw/. hoit. Ochii . ei mări şU blânzi de
f
•Asţul^ e«,>Mcutitâ _ţuare ammte, paiangeniră o clipă, litiiiijă mT si ' astădată nu mă mai vedeau, nici'
şcptfii fatreg trupul Jitii trecşjd in- p'âlu ca.mâ arde, svâcnindu-dii cu capul, ei fruitjps nu se întoarse spre
fiorare tulburătoare. ^ v, , t u r i e ’ c u ură... mine; Murise' biata vacă. ;?•
“ Lă vecinurNiculae-Li«lgu — — Pentru Dumnezeu, omule doar * N i culae' Lungu răcni a; femeea şi .
f
v
. P f î ”fe?%
mă , cr i , s,0 ^/ jijaj de gând s-o chiar dai gata!? copiii veştm g.emeau printre sughi­
r
1
In halalaia revoltătoare din- cale- " ^ iT..X* nkcurvi **£*!„„, ţuri, de durerea îndurată. , . /
— fiu mă observă. îşi continua
afară se amestecat! într’un vuet diabolică operă. - . Joiana însă sta ţeapănă, nemişcată/
surd răsbufnete ’ smâncite de lovir — Nn da omule, c’o omori;.— — Vecine JNiculae, cje-ai,T^LCU^
furi' tâmpite, mugete ca de vită în­ am răcnit atunci tulburat, înfuriat, Şi ‘totuşi era.atât» de^,sfâşietoare (1
;
ţ
junghiată şi răcnete trăgănate, cari cum se întâmplă de multe ► ori în - întreaga ţiftVelîştei ' • • f /j
1 v
mai mult aduceau a glas -de fiară, viaţă şi cu cel mai pacinic om.. [ //,: ¿ TŞOPOR AţtţRXşANU -
decât de om. Şi totuşi erau de om.. Mă observă. O clipă se uită la
Nu răsărise încă soarele. Uriaşa-i mine în dungi, lăsâudu-se umilit
pulbere de aur însă, careţi aşterne pe-^o dungă de iesle. Repede, ca îm­ Jubivea mea... •
drumul 'înainte; săruta pământul cu pins/de-un duh rău, se sculă apoi •-* >tf ■*•5 ' Iii: i t ‘ * T; * ri # • ,-. r
oceane de sărutări şi cui chiote de iară'şi mai trase câteva lovituri do­ Iubirea mea-i povestea încrustată .
binecuvântare. Pe iarba crudă şi bitocului. In sfârşit se opri., Neli^ Cu lacrimi luminoase'n cartea Firii.'
groasă, pe flori şi pe legumăria din niştit, înfuriat se învârti prin poiată, Iubirea mea-i povestea încrustată
grădină, rouă proaspătă, plină de- scuipând întunecat printre. dinţi, In marmora de veacuri răsturnată
atâta sănătate, strălucia -în mii şi Pe pragul înroşit al nemuririi...
fără o -vorbă.';- ■ - | -
i7
mir de diamante/ Completândit ad­ Joiana pe semne înţelese , inter-;, Iubirea mea e taina unşi strune
mirabil simfonia * naturii, cocoşii venţia unui strein. îşi întoarse ca Ce tremură de vraja unui căni,
s
satului îşi trimbiţau departe cântă­ pul mare, cu ochii bulbucaţi, rugă­ T Iubirea mea e taina unei strune,
rile. Intf’un capăt de sat suna i stă­ tori şi se uită la mine c’o lungă Argintul mort al viselor nebune,
ruitor buciumul văcarului: şi dureroasă căutătură,: par’că ar fi Amestec de viaţă şi mormânt...
1
— Hu—hu, hu—hu../ i. vrut să-mi zică: • *].
O clipă doar am rămas în neho­ — Scapă-mă.,. O, cum mă doarpL. Iubirea mea riu-i tină şi nici sgură
r
tărâre.' Larma, în care m’am deştep­ Leagă-mă la ¡pulpă«. . Şi nici] nu este lut pi ui datoare
tat la ora aceasta prea de dimi­ -Dârz, întunecat, omul nu avu de lubirea mea nu-i tină şi nici, sgură
neaţă, mi se isbea de geamuri tot gând să schimbe vorbe cu mine, Ci-i crezul rătăcit din guţă’ri gură
mai tulburătoare../ Biata Joiană,... bietul dobitoc,, Lo Prin spaţiul nesfârşit până la soare,
In sfârşit mă hotărăsc. Îmi trag fi greşit ceva înălţimii sale, .¡lui Iubirea mea-i povestea minunată,
pe miné ce apuc şt. în momentul Niculae Lungu. . Pe care eu am scris-o ’n nopţi târzii,
următor am sărit gardul la vecinul M’am îtors scrâşnind în dinţi şi Iubirea mea-i- povestea minunată •.
Niculae Lungu. >»■* strângându-mi pumnii convulsiv. Na­ Pe care tu, citind-o ’ngândurată
In uşa poeţii mă opresc uluit tura strălucia, chiotia împrejur duin- Că-i scrisă pentru tine să nu ştii...
O putere misterioasă par’că mi-a îlGZCCStC. f : * . • D. Gâlman.
tăiat picioarele deodată. Omul, c’o ’ * *
greţoasă furcă de fier cu patru *
coarne, isbea în Joiana, peste de­ Un şir de zile se puseră la mij­
serturi, din răsputeri, cu amândouă loc din dimineaţa cu întâmplarea.
mâinile lui de ometoi/. chiotind, Grânele pe dealuri unduiau tot mai
spumegând şi făcând să trăsnească galbene din zi în zi şi împleteau
poecioara din toate încheeturile ei imnuri de slavă pentru secere.
de scânduri. Bubuiturile loviturilor Intr’o după amiază cu mult soare
păreau tot atâtea explozii. De altfel si cu multe zumzete de albine, un
întreagă scena părea mai mult par­ nou sgomot tulburător şi neobici­
tea finală/ Scârboasele coarne ale nuit în proporţii, mă face'să tresar
furcii de fer îşi luaseră mai înainte sub teiul din grădină.
partea lor. Dintr’o pulpă, în partea In ograda vecinului se amestecau
de sus, a vacii se scurgea sângele haotic, într’o larmă sfâşietoare, ţi­
părău pe podeaua murdară, pier- pete, geamăte şi răcnete cu suspi-
zându-se în gunoiu. Vaca sărise cu nuri şi oftări de nenorocire, par’că
picioarele dinainte în iesle, legată ar fi luat ceva foc.
de grumaz cu lanţul, şi se fră­ Foc nu-i. Curiozitatea, ori altceva
mânta în mişcări vertiginoase când mai trainic şi mai adânc, nu m’a
într’o parte când în cealaltă mu­ lăsat să rămân indiferent. Am aler­
gind înspăimântător, după. răstirile gat până la locul sinistrului alături Stanislau Wojciechowski
şi loviturile dobitoceşti ale stăpâ­ de alţi curioşi atraşi de pe uliţa noul preşedinte al republicei polo­
nului... satului tăcut şi pustiu. neze.