Page 15 - 1923-22-23
P. 15

52—XI şi 10—XÍI. 1923 -------------------  - - - - - - - - - -   C  O  S  I  N  2  E  A  N  A    —  —........... ................. Pag. 339

     atunci. In astăseară am auzit de nou   rerea  noastră  este,  că  asemenea  co­  rului  nu  a  distrat-o  nici  pentru  un
     asemenea vorbe, ba poate mai ofen-   lecţie  de  gândaci  a  putut  fi  făcută   moment  accidentul  suferit  în  clipa
     zătoare  chiar,  dela  persoana,  care  şi  âlt-unde  decât  într’un  platou  pre­  aceia  de  prezidentul,  ducele  de
     s'a  aşezat  mai  înainte  şi  cu  toatecă  istoric. (Aplauze).         Durham,  care  îngrozit  de  cele  ce  îi
     îmi  face  silă  şi  mă  costă  multă  ab­  Profesorul  Challenger:  Fără  în­  apărură, se prăbuşi în orchestră. Chi­
     negare  să  mă  cobor  până  la  nivelul   doială,  domnule,  suntem  datori  să   pul  acestei  creaturi  era  ca  cel  mai
     scund a minţii acestei persoane, sunt  ne  plecăm  în  faţa  autorităţii  ştien-  îngrozitor  diavol,  pe  care  l'a  ima­
     obligat  să  o  fac  aceasta,  ca  să  în­  ţifice,  care  sunteţi  Dv.,  cu  toatecă   ginat vre-odată un pictor nebun, me­
     cerc  barem  să  înlătur  orice  rest  de  trebue să recunosc, că mi-e cam ne­  dieval. Era înfricoşător, oribil, cu doi
     îndoială rezonabilă, care ar mai pu­  cunoscut  numele  ce-1  purtaţi.  Dar  ochi  mici  roşii,  vii  ca  două  jeratice
     tea dăinui în minţea cuiva. (Ilaritate,  lăsând  la  o  parte  şi  fotografiile  şi   aprinse.  Ciocul  lung,  selbatic  îi  era
     întreruperi).  Sperez,  că  nu  trebue  să  colecţia  Dlui  Summerlee,  aduc  ca  brodat  de  două  şire  de  dinţi  ascu­
     mai  amintesc  faptul,  că  deşi  a  fost  argument  variatele  şi  precizele  date,  ţiţi  ca  acele.  Umerii  ridicaţi  îi  erau
     ţinut  să  vorbească  în  astăsară  pro­  pe  care  le  avem  şi  care  până  acum   acoperiţi  cu  ceva  ce  părea  un  şal
     fesorul  Summerlee,  fiind  el  capul   au  fost  cu  totul  necunoscute.  De   mare,  sur,  membranos.  Era  dracul
     comitetului  de  investigaţiune,  totuşi   pildă  informaţiile  referitoare  la  obi­  copilăriei  noastre!  In  audienţă  s’a
     eu  sunt  principala  persoană  în  toată   ceiurile  şi  modul  de  trai  a  ptero-  produs mişcare — cineva ţipă ascuţit;
     aceasta  chestiune,  şi  că  în  primul   dactililor... (O voce: „Gogoriţă“. Tu­  în  şirele  din  frunte  două  doamne
     rând  mie  îmi  sunt  ase  mulţumi  re­  mult).  Repet,  suntem  în  stare  să  a-  se răsturnară de pe scaunele lor, le­
     zultatele  mari  pe  care  le-am  ajuns.   runcâm  lumină  deplină  asupra  mo­  şinate,  iar  pe  platformă  era  o  gene­
     Am  condus  în  pace  pe  aceşti  trei   dului  de  trai  a  pterodactililor.  Vă   rală  tendinţă  să  urmeze  toate  somi­
     domni la locul cercetărilor, şi după-  pot  arăta,  acum  imediat,  o  fotogra­  tăţile  ştiinţifice  pe  prezidentul  nos­
     cum aţi auzit, le-am dovedit pe de­  fie recentă, prinsă după un asemenea   tru  în  adâncitura  orchestrei.  O  clipă
     plin  adevărătatea  afirmaţiilor  mele.   animal,  acasă  la  el,  care  sunt  sigur,   era  iminentă  isbucnirea  unei  gene­
     Am  nădăjduit,  că  întorşi  acasă  nu   că vă va convinge____          rale  panice.  Profesorul  Challenger
     vom  găsi  nici  un  om  atât  de  obtuz,   „D.  Illingworth:  Nu  ne  va  con­  îşi  ridică  mâna  să  liniştească  tu­
     care  să  ne  mai  tragă  la  îndoială  vinge  de  loc  nici  un  fel  de  foto­  multul,  dar  mişcarea  aceasta  bruscă
     constatările  noastre  comune.  Totuşi,  grafie.                        a  speriat  creatura  de  lângă  el.  Deo­
     învăţând  din cele păţite mai înainte,   „Profesorul  Challenger:  Pretinzi   dată i se mişcă şalul curios, se des­
     nu  m’am  întors  în  London  fără  de  poate  să-ţi  arătăm  animalul  în  carne  făşură şi deveni o pereche de enorme
     aşa dovezi, care să convingă pe orice  şi oase?                         aripi membranoase. Proprietarul cre-
     Om  cu  mintea  sănătoasă.  Dupăcum   „D. Illingworth: Fără îndoială.   aturei  se  repezi  să  o  prindă  de  pi­
     v’a  spus  şi  profesorul  Summerlee,   „Profesorul Challenger: Şi vei ac­  cioare  —  prea  târziu  însă.  Sări  de
     aparatele noastre îotografice s’au ni­  cepta aceasta ca deplină dovadă?  pe  marginea  lăzii  şi  începu  să  ro­
     micit  cu  ocazia  nâvălirei  asupra   D.  Illingworth:  (râzând)  De  sigur,   tească  încet  jur  în  jur  de  Queen’s
     noastră  a  oamenilor-moime,  şi  tot  de sigur.                        Hali  cu  bătăi  seci,  sunând  a  piele,
     atunci ni s’au deteriorat şi unele ne­  Senzaţii noi au urmat la acest punct  din  aripile  largi  de  zece  picioare,  în
     gative  deja  prinse.  (Râsete,  zgomot  —  o  senzaţie  atât  de  dramatică,  în­  vreme-ce sala se umplu de un miros
     şi din fundul salei: „Cerem minciuni   cât  înzadar  îi  cauţi  asemănătoare  în   de  hoit,  pestilenţiat.  Ţipetele  oame­
     mai  noue!“)  Vorbeam  chiar  despre  toată  istoria  ştiinţelor  naturale.  Pro­  nilor  din  galerii,  speriaţi  de  apro­
     oamenii-moime,  şi  nu  mă  pot  opri   fesorul  Challenger  îşi  ridică  mâna   pierea  celor  doi  ochi  veninoşi  şi  a
     să remarc, că unele vorbe şi sunete,   în  aer,  ca  un  semnal,  şi  îndată  co­  ciocului ucigaş, speriară şi mai mult
     care  mi-au  ajuns  în  clipa  aceasta  la   legul  nostru  dl.  E. D.  Malone a  fost  creatura.  Zbură  mai  repede,  tot  mai
     urechi,  îmi  revocă  foarte  viu  în  a-  văzut  ridicându-se  de  pe  scaunul   repede,  lovindu-se  în  spaima  ei  de
     mintire  experienţele  mele  cu  aceste   lui  şi  mergând  în  dosul  platformei.  candelabre,  de  pereţii  salei.  „Fe­
     interesante  creaturi.  (Ilaritate).  Cu   O  clipă  mai  târziu  a  reapărut,  în­  reastra  !  Pentru  numele  lui  Dumne­
     toate  că,  ni  s’au  deteriorat  multe  soţit  de  un  negru  gigantic,  aducând   zeu,  închideţi  de  grabă  fereastra  de
     plăci preţioase, totuşi ne-au mai ră­  amândoi,  cu  greu,  un  lădoi  mare.   colo!“  urlă  profesorul  de  pe  plat­
     mas  o  serie  întreagă,  care  dovedesc  Era  evident  foarte  greu;  l-au  adus  formă,  frângându-şi  mânile,  jucând,
     pe  deplin  condiţiunile  de  viaţă  de  în  faţă  şi  l’au  aşezat  înaintea  foto­  în  disperarea  lui.  Vai,  prea  târziu  a
     pe platou. Cutează cineva să afirme,   liului  profesorului.  A  amuţit  orice  venit  avertizarea  Iui!  In  o  clipă
     că  am  contrafăcut  aceste  plăci?  (O  zgomot  în  sală,  şi  toată  lumea  pri­  creatura,  care  sbura  ?i  se  zbătea  în
     voce  puternică:  „Da!“  şi  un  tumult  vea  încordată  spectacolul,  ce  avea  jurul pereţilor, ca un fluture de noapte
     considerabil,  care  s’a  terminat  cu  să  urmeze.  Profesorul  Challenger  în  bura  unui  lampion,  observă  fe­
     evacuarea  din  sală  a  câtorva  turbu­  deschise  coperişul  lăzii,  care  se  reastra deschisă; se aruncă prin ea —
     lenţi).  Aceste  negative  le-am  supus  mişca  în  ţâţâni.  Uitându-se  în  ladă,  şi dusă a fost. Profesorul Challenger
     cercetărilor experţilor. Dar ce dovezi  pocni  de  câteva  ori  din  degete,  şi   căzu  în  fotoliul  lui,  cu  faţa  îngro­
     mai  voiţi?  Intre  condiţiunile  în  care   noi,  cei  din  loja  ziariştilor  l-am  au­  pată  în  palme,  în  vreme-ce  audito­
     s’a prodos evadarea noastră era im­  zit zicând cu glas dulce: „Vino dră­  rul  răsuflă  lung,  uşurat,  când  a  vă­
     posibil  să  aducem  cu  noi  bagaje,   guţule, vino!“                  zut că trecuse îngrozitorul incident.
     mari,  dar  experţii  au  văzut  colecţia   O  clipă  mai  târziu  se  auzi  un   Apoi  —  vai!  cum  aş  putea  de­
     de  fluturi  şi  insecte  a  profesorului   zgâriat, un bătut în pereţii de scânduri  scrie  mai  fidel  cele  ce  s’au  întâm­
     Summerlee,  conţinând  o  serie  în­  şi  se  căţărâ,  apăru  şi  rămase  stând   plat  apoi,  când  toată  însufleţirea
     treagă  de  noui  specimene.  Nu  e  o   pe  o  margine  a  lădoiului,  cea  mai   majorităţii  şi  întreagă  reacţiunea
     dovadă aceasta? (O mulţime de gla­  îngrozitoare  şi  mai  spurcată  crea­  bruscă  a  minorităţii  s'a  unit  într’un
     suri: Nu!/ Cine zice că nu?         tură,  pe  care  am  văzut-o  vre-odată.   uriaş  val  de  însufleţire,  care  porni
       Dr. Illingworth, sculându-se: Pă-  Atenţiunea  supraîncordată  a  audito­  din  fundul  salei,  crescând  cum  se
   10   11   12   13   14   15   16   17   18   19   20