Page 10 - 1923-22-23
P. 10
Pag. 334 ------ ----------------------— ■ - - - - - - C O S I N Z E A N A - - - - - - - 25—XI si 10—XII. 1923
9
Găsea straturile în grădină nepli Îşi lăsă lucrurile la Fiume, şi se Dar se întâmplă o minune ! Ru
vite, ori auzea pe mama că fasolea întoarse numai cu un coferaş verde, dele începură să se certe, care
verde ar trebui culeasă, numai ce în care îşi pusese câteva rufe sub dintre ele s’o ia pe Lila.
răsuna vocea ei fragedă, melodioasă, ţiri de olandă, rochia ei de dolin, Întrebată, tânăra văduva, veni din
ca un vers -dulce: 0 sticluţă de parfum de violete de fundul grădinei şi se.opri nedumer
— Veniţi, copii, să plivim buru Parma — şi ghitara. rită în mijlocul sfatului. Unde să-şi
ienile din grădină, să culegem mâ- Ghitara o moştenise dela mama aleagă noul cămin? La care dintre
micuţei fasolea verde, să ne facă ei, şi n’ar fi lăsat-o pentru nimic în multele mătuşe, verişoare îşi va re
r
papă bună din ea. lume! găsi de acum rostul, vieţei pierdut?
Şi unde altădată nimeni nu ne- Sătenii din Şilinghia au primit-o Stăteau cu toţii iii cerc, ca la o
ar fi putut îndemna la astfel de cu urale, ca pe o regină a lor. O horă, vr’o douzeci de bătrâne şi
treabă,— acum porneam cu aceiaş iubeau parcă ar fi fost duhul bun tinere cu bărbaţii, cu copiii lor, ei
bucurie caşi când ar fi fost vorba al satului. O pofteau la toate prâz- se uitau la făptura mică şi subţiri
de cules de flori, ori de fr3gi. nuirile, la toate nunţile lor. Şi ea că a Lilei, la ochii ei mari şi negri,
Şi mama se minuna de noi, câtă se sucea bucuroasă. Nimeni nu plini de strălucire şi iubire, ’ cu pri
treabă îi făceam în grădină într’un cânta mai frumos horile şi doinele viri galeşe, întrebătoare, la braţele
ceas-două. învăţate la aceste petreceri. Tot mai ei delicate cari se ridicau şi se în
Atâta farmec, voioşie, putere şj mult i se lega sufletul de noua ei tindeau în toate părţile, neştiind pe
dragoste de viaţă răspândea în ju patrie, rudele ei de aci — bunica cine să cuprindă la inima ei îm
rul ei tuşa Lila ! mai avea cinci fete măritate şi doi belşugată ?
ficiori însuraţi, cari toţi locuiau în — O, dragii mei eu nu ştiu...
*
regiunea aceasta, dela Murăş între Voi sunteţi aşa de buni cu mine!...
Bunica noastră, din partea mamei, cele trei Crişuri — şi toţi o iubeau O să mă duc la toţi, pe rând.
a fost de origine polonează. Nobili pe Lila, cea orfană şi bună., * *
polonezi emigraţi în Ungaria. Un Tocmai se pregătea să scrie mă Şi de atunci, de v’ro treizeci de
frate de al ei, ofiţer de marină, s’a tuşei sale la Fiume că ea nu se ani, aşa umblă Lila, tânăra văduvă
însurat la Fiume cu o italiancă, şi-a mai duce acasă, pentrucă nu mai de atunci, tuşa Lila, cea bătrână
avut o singură fetiţă, pe Lila. poate să părăsească pe bunica ei acum, pe rând la cele vr’o douăzeci
Tuşa Lila era dar vară cu mama bătrână, — când într’o dimineaţă de rude ale fci.
x
noastră, rudă bună cu noi, cea mai frumoasă de primăvară, pe când îi Cu geamantanul verde, pe care
bună rudă, căci nici una dintre ru ducea cafeua, Lila o găsi pe bunica îl reînoeşte cu vopsea nouă din
dele noastre nu se apropia sufle ei in pat moartă! când în când, şi cu ghitara, bine
teşte de noi ca dânsa. De părinţi, nu-şi aducea aminte, îngrijită şi asta să nu-i lipsească
Părinţii ei muriră de tineri, în- bărbatul ei căzuse pe câmpul de cumva vr’o coardă.
tr’una din epidemiile cari bântue luptă, departe. Iar aci, mama mare, Nu stă mai mult de o ¡unâ-două
uneori Mediterana, unul după altul, a ei dragă, rece, nemişcată, fără la un loc, deşi toţi ar vrea s-o ţină
şi Lila a rămas orfană la vrâsta de să-i mai poată grăi vr’odată un cu pentru totdeauna la dânşii.
trei ani. S’a adăpostit la rude, azi vânt de mângâere — o, era o du Căci tuşa Lila se apuca de tre
ici, mâine colo. Până când s’a în rere dintre cele mai crude, de ne- abă chiar din ziua dintâi în care
vrednicit mama tatălui ei adica bu îndurat! sosea la o rudă iubită îndată îşi
nica ei, şi a mamei noastre, de a Lila plânse cu hohot, cu fruntea găsea rostul, şi ştia ce anume tre-
făcut o călătorie până la Fiume şi închinată peste mâna, ca de ceară, bue făcut. Mica ei penzie de vădu
a adus-o în ţara noastră, la Şilinghia, a bătrânei. Simţea acum bine că vă de război îi ajungea pentru mo
unde aveau ei o moşie frumoasă, nici odată nimeni n’are s’o mai iu desta ei îmbrăcăminte. Şi altceva
între Crişul alb şi pădurile nepă bească cum a iubit’o bunica. nu-i trebuia.
trunse ale Zarandului. La înmormântare veniră însă Florile câmpului, .stelele cerului
Aci crescu Lila până la vrâsta de toate rudele din apropriere. Cele şi cântecul erau pentru ea cele mai
optsprezece ani, alintată de bunica mai din depărtare, veniră şi ele peste mari bucurii, podoabele cele mai
sa care o iubea mult şi de frum- câteva săptămâni, când se făcu in scumpe ale vieţei. Nici odată nu
seţa naturei care o împrejuia din ventarul averei râmase de bătrâna. primea daruri - dela rude — îi dă
toate părţile cu farmecul ei. Când Moşia fu scoasă în vânzare şi fie ruia ea pe copii. Din cine ştie ce
veni într’o vară o soră a mamei care dintre rude îşi luă partea ce petecuţ, dunteluţă, ne făcea rochiţe
sale moarte şi o luă cu ea iar la 1 se cuvenea. admirabile pentru păpuşe, şi băe-
Fiume, Lila se mărită acolo cu un Dar Lila?... Rudele se sfâtuiră ţilor mingi, zmei şi căciuli de irozi.
fost elev al tatălui ei, locotenent în între ele aacă trebuia să-i dee şi ei Se scula înaintea tuturor şi se
marina austriacă. Dar peste cinci partea cuvenită? Una dintre ele culca cea din' urmă în casă. Mân
luni, după această căsătorie, bărba ridică obiecţiunea că Lila n’ar fi ca puţin şi ori şi ce îi venea pe
tul ei căzu în războiul din Crimea, copila legitimă a fratelui lor. Ea masă. Umbla mult pe afară şi dor
lăsând-o fără altă avere decăt mica n’avea nici un act la dânsa ce ar mea cu fereasta deschisă când pu
ei pensie de văduvă de război. fi dovedit contrarul, — şi nici se tea să aibă odaia ei. Şi nici odată
Văduvă la nouăsprezece ani! gândea să ridice vr’o pretenţie de nu era bolnavă. Când se întâmpla
O scrisoare dela bunica ei, unde moştenire. Rudele hotârîrâ să nu i s’o supere cineva, punea capul în
aceasta o rugă să se întoarcă la dee nimic, dar s-o ţină una dintre piept şi tăcea câteva minute, un
dânsa căci ea este acum bătrână şi ele, aceea mai cu dare de mână şi ceas, o zi, cât era supărarea de
bolnavă şi are nevoie mare de în care avea mai multă nevoie de aşa grea. Când îşi ridica fruntea, ochii
grijirile ei, o făcu pe Lila să revină o rudă orfană, cine să-i ajute Ia me ei erau iar luminoşi, plini de viaţă.
iar la Şilinghia. najul din casă, la creşterea copiiilor. — Ah; copii! Ce frumoasă e vi«
