Page 9 - 1923-22-23
P. 9

25—XI şi 10—XII. 1923               - - - - - - - - - -   C  O  S  I  N  2  E  A  N  A    - - - -  Pag. 333

       pentru pază şi are un caracter dulce   TUŞA LILA                        Tata,  cu  tocul  după  ureche,  cum
       şi  serviabil,  ataşându-se  foatte  mult                               eşise  din  cancelarie,  sta  în  picioare
       stăpânului.  La  mănăstire  trăesc  as­  consanţa hodoş                 pironit şi asculta...
       tăzi zece exemplare foarte frumoase,   Nu  cred  să  fi  avut  mai  mult  ca   Tot  ce  spunea  tuşa  Lila  umplea
       purtând  nume  sonore,  ca:  Barry,   cinci  ani.  când  se  întâmplă  o  mare   casa  de  viaţă  şi  tresărea  inimile
        lupiter, Turc, Leul, Pallas, M&rmotte.   bucurie în casa noastră.      noastre de farmec nou.
       Toţi  aceştia  îşi  au  renumele  lor  şi   De  obicei  părinţii  mei  nu  prea   Servitorii  aduseră  ‘bagajele  ei  din
        turiştii  le  sunt  recunoscători,  pen-   erau  veseli.  Şapte  copii,  griji  şi  ne­  trăsură:  un  coferaş  verde  şi  un  să­
        trucă-i  conduc  într’un  mod  sigur,   voi  multe.  Ani  răi,  boli,  prigoniri   culeţ  de  pânză  sură  din  care  ea  sări
        pe  timp  de  viscol,  când  ţinutul  e   politice.  Tatăl  meu  era  notar  la   numai  decât  să-şi  scoată  —  co­
       întreg acoperit cu o manta uniformă   Zâmbru,  sat  sărac  sub  muntele   moara,  pe  scumpa  ei  tovarăşe  de
        de  zăpadă,  iar  drumurile  şi  potecile   Moma.  Sora  mea  cea  mare  avea   viaţă — o ghitară!
        sunt ascunse.                      nouăsprezece  ani,  şl  nu  era  încă   —  Mai cânţi, tuşă Lila?
          Bernardierul  nu  se  înşală  nici­  măritată.                          Numai decât trecu în camera ei,
        odată  la  drum.  Iarna  acompaniază   Dar  în  ziua  aceia,  Ion  Sciopul,   îşi  rândui  lucrurile,  se  spălă  cu  apă
        pe  călugări,  cănd  coboară  în  vale   care  ne  aducea  în  toate  zilele  poşta   rece,  îşi  potrivi  un  guler  alb  de
        după alimente.                     delà  Gurahonţului,  ne  aduse  şi  o   dantelă,  în  jurul  gâtului,  peste  bluza
          Dar  câte  sunt  cazurile,  când  a-   veste bună !                   neagră  de  mătase,  îşi  prinse  ghi­
        ceste  nobile  animale  salvează  pe   —  Vine doamna Lila !           tara să ne cânte.
        alpiniştii rătăciţi, ■ sau li descopere   Fraţii  şi  surorile  mele  începură  să   —  Pe  terasă  Lilo  dragă,  să  te
        urma sub lavinele, ce i-au astupat.  bată din palme şi sară într’un picior.   pot  auzi  din  bucătărie,  o  rugă
          Din  nenorocire  viaţa  lor  este  Tata  dete  ordin  îndată  să  se  pună   mama.
        foarte  scurtă.  Din  cauza  climei  as­  caii  la  trăsură,  iar  mama  hotărî  să   Din uşa deschisă  a bucătăriei, din
        pre  ei  nu  trăiesc  mai  mult  de  10—  taie  doi  pui  şi  să  facă  o  plăcintă   grajd,  din  grădină,  din  anticamera
        11  ani.  Intr’o  bună  zi  aceste  pre­  cu  mere  Ia  prânz.  Până  şi  soră-mea   cancelariei,  până  şi  din  arestul  casei
        ţioase  animale  capătă  câte-o  pleu-   cea mare se învioră de bucurie.  satului  unde  se  închideau,  preven­
        rezie  şi  se  culcă,  pentru  a  nu  s«   —  A  venit  delà  Arad  cu  dili-   tiv,  delicvenţii  printre  gratiile  te­
        mai scula niciodată.               genţa,  şi  acum  şade  la  Ioseşel,  jos   reştrilor  —  se  iviră  capete  curioase,
                                            pe  malul  Crişului  pe  iarbă,  între   ochi  cari  sticleau  de  emoţia  frumo­
                                           flori  şi  aşteaptă  trăsura,  ne  desluşi   sului— nemai auzit.
                                            mai bine Ion Sciopul.                 Aşa de frumos cânta tuşa Lila!
                 TU PLECI. . .                Băeţii  se  grămădiră  sa  iasă  în   După  ameazi  ne-am  dus  cu  toţii

                   AUREL POP                calea ei, toţi trei.                să  facem  o  baie  rece  în  gârlă.  Tuşa
                                              Peste  un  ceas  s’au  întors  cu  ea.   Lila  ne  prindea  în  braţe,  de  mijloc
        7 u pleci şi ’n urma ta s'aşterne   O  bătrână  scundă,  cu  faţa  neagră,   şi  ne  învăţa  să  ’notăm,  şi  cum  să
        O noapte-atăt de ’ntunecată,        zbârcită,  două  alune  mari,  mustă­  facem  să  ţâşnească  apa  strânsă  în­
        Se darmă-un vis clădit feeric       cioase,  deasupra  gurei.  îmbrăcată   tre  palme  prin  pumnii  noştri,  ca  din
        Din toată dragostea-mi curată       simplu  cu  o  rochié  de  alpaca  nea­  fântâni  săritoare.  Ce  ţipeie  şi  râs  !
                                            gra,  pe  care  se  şi  grăbi  s'o  scuture   Ne  freca  cu  nisip  pe  trup  şi  ne
        Şfn locul lui în adâncimea          de prav, nainte de-a întră în casă.  culca  la  soare,  să  ne  încălzim,  apoi
        Acestui suflet trist, pribeag         —  E practică pentru călătorie, nu   hop!  iar  în  apă.  Ne  spunea  poveşti,
        Se’nalţă jalea ş amintirea          se prinde nimic de ea!              pilduiri glumeţe, ori intona, fără ghi­
        — A tot ce-odată mi-a fost drag.      —  Apoi  îmbrăţişări  şi  sărutări  şi   tară acum:
                                            mii de întrebări :                      „Auzi valea, cum răsună
                                              —  Oare de câţi ani n’am mai fost     Şi ne-aduce-o veste bună“...
                    CÂNTEC                  eu pe Ia voi, copii?                  Şi  ne  întoarcem  acasă,  pela  apus
                                              —  De trei, tuşo dragă, de trei ani.   de’soare,  cu  şorţurile  pline  de  ciu­
                   AUREL POP                Credeam că ne-ai şi uitat, de tot !  perci  din  pădure  şi  cu  braţele  în­
                                              Tuşa  Lila  protestă  în  toate  chi­  cărcate  de  flori,  aşa  de  fericiţi,  cum
        Era o seară plină de miresme        purile.                             n’am  mai  fost  niciodată  în  viaţa
        Pe cer luci au a stelelor făclii      Ne  sărută  din  nou  pe  rând,  nu-   noastră.
        Din codr'-un vânt se furişa a lene   mindu-ne pe toţi, pe nume.           Aşa  de  bine  se  juca  tuşa  Lila
        Şi se pierdea în holdele-aurii.       —  Nu,  dragă,  îmi  sunteţi  tot  aşa   cu noi!
                                            de  dragi  ca  ceialalţi,  ba  poate  mai   De  câte  ori  părinţii  mei  aveau
        In şopot de isvoare şi de frunze    mult,  voi,  căci  sunteţi  mai  mulţi  Ia  vr’o discuţie împreună, ori se certau
        Priveam tăcuţi în zarea 'ndepărtată   un  loc.  Mi-a  fost  întotdeauna  dragă  cu  servitorii,  tuşa  Lila  se  apropia,
        Plutia ’n văzduh o linişte cerească   familia  numeroasă,  mie,  care  n’am   cu  paşii  ei  uşori,  de-nu  se  auzeau,
        Şfn vale adormise lumea toată       avut niciodată copiii mei !         şi  numai  cât  ridica  ochii  ei  negri
                                              Se  întrerupse,  cu  un  suspin  uşor.  şi  zâmbitori  la  faţa  încruntată  a
                                            Mama  o  conduse  la  canapea,  unde   tatei,  ori a  mamei, întrebând cu  vo­
                  \ ATELIER MODERN 1        ea  se  aşeză,  cu  o  mişcare  de  graţie,   cea ei sonoră, limpede ca cristalul:
               XJ3  E F O  T O  G  R A  F I I ^ /  tinerească,  netezindu-şi  rochia  puţin   —  Ce dihanie s’a ivit pe aci?
                                            mototolită la un colţ.
                                                                                  Şi faţa tatei se însenina îndată,
        G - A - R - D - l   &             C S —  Dar  am  mai  fost  un  pic  şi   mama  îşi  lăsa  ochii  în  pământ,  ne­
                                            acasă.                              îndrăznind  să  mai  continue  cearta
             C  L U  J ,   S T R A  D  A  “ ^    „Acasă“  era  la  Fiume,  portul  de  şi  duhul  păcei  se  cobora  voios
             Ş A  G  U  N  A    N  o .   1  3     \  mare, în stăpânirea Ungariei atunci.  între ei.
   4   5   6   7   8   9   10   11   12   13   14