Page 2 - 1924-07
P. 2
Pag. 70 C O S I N Z E A N A 5—IV. 1924
Doua jubileuri .
ALEXANDRU HODOŞ
Pe scena Teatrului Naţional făcut-o cu glas tare. In inimile ne îndoim că exemplul va fi
din Cluj, un actor român a multora se strecurase totuş un imitat. Suntem un popor foarte
fost sărbătorit săptămâna tre fior de amărăciune. îngăduitor şi mai ales foarte
*
cută, în mijlocul camarazilor săi, * * politicos... Cei treizeci de ani
cu prilejul unui jubileu puţin Dar, iată că în acelaş timp de teatru rqmânesc ai d-lui
obişnuit. Treizeci de ani închi se pregătea şi un alt jubileu. Tot Ion Stănescu-Papâ n’au pus
naţi artei dramatice, jertfiţi ca un actor, ceva mai fericit în în mişcare nici pe şeful admi
pricioasei Thalif, echivalează cu cariera sa, un mediocru artist nistraţiei judeţului Cojocna. Cei
un lung război subt flamura maghiar, priceput om de afa treizeci de ani de teatru un
unui ideal. Şi anii de campanie, ceri, va împlini în curând şi el guresc ai d-lui Eugen Ioano-
după o rânduială consacrată, treizeci de ani de teatru. vici vor aduna laolaltă, ca la
se socotesc îndoit. Nu spunem că nu e liber 10 Mai, toată oficialitatea noas
Trei zeci de ani de teatru.... să privească la rândul lui şi tră, o, atât de reprezentativă !
*
Ce de nervi risipiţi de diagul publicul unguresc din Ardeal * *
unei ucigătoare himere, ce de această aniversare cu o egală Nu mai avem, acum, nimic
iluzii fărâmiţate seară de seară însufleţire! Sărbătoritul cestălalt de imputat d-lui Eugen Iano-
între ziduri de pânză colorată, n’a fost fost, ce e drept, hărăzit vici. Ne e ceva mai drag, se
mereu subt altă mască, mlâ- delà natură cu prea multe în înţelege, d. Ion Stănescu-Papâ.
diind în fel şi chip acelaş su suşiri artistice. A fost însă, un Să nu ni se ia în nume de rău.
flet necruţător cu el însuşi lung şir de ani, director al Acesta este al nostru. Acela
Actorul aclamat deunăzi a cu Teatrului Maghiar din Cluj, per este al altora. Să şi-l sărbăto
noscut toate mizeriile legate sonificând cu îndârjire pe col rească în voie; noi nu ,/Vom
de începutul mişcărilor noastre ţul acesta de pământ românesc turbura respectabila petrecere
culturale. întreaga sa risipire intoleranţa culturală a guver familiară; o salutăm dela dis
de energie a fost închinată cu nelor din Budapesta şi a repre tanţă. Şi ce să căutăm noi
vântului românesc. Ptrţtrră a zentat în mod permanent ten acolo pentru ai celorlalţi, când
rămas, totdeauna, răsplata sa, dinţa încordată de a maghia aici, pe ai noştri îi dăm ui
dar el nici n’a căutat-o, decât riza prin orice mijloace, cu tării, şi nu vrem să-i preţuim
în conştiinţa că este un sol al unor jandarmul caşi cu abecedarul, cel puţin cu aceeaş măsură?
vremuri mai bune. A împrăştiat cu solgăbirăul lui Tisza caşi încă odată, întâmplarea ni
strălucitele sale daruri actori cu geniul lui Shakespeare. se arată ca simbolul unei
ceşti, fără sgârcenie, frămân- Am citit în ziarele minori neînţelegeri îngrijitoare. Ni se
tându-se de-atâteaori în faţa fo tare din Cluj programul întoc trece iarăş pe dinaintea o-
toliilor pustii, — dar n’a şovăit mit pentru sărbătorirea direc chilor povestea apropierei cul
niciodată. Indeplinindu şi misi torului Teatrului Maghiar. Nu turale româno-maghiare. O cu
unea lui cu credinţa unui ilu ştim cine lipseşte din lunga noaştem, şi repetăm: Nimeni nu
minat, a slujit suflete ţării listă de participanţi. In fruntea poate fi împotriva unei ase
sale, nu cu atitudini falşe de ei se găseşte numele cunoscut menea reconcilieri, proectată pe
martir, ci cu zâmbetul fericit al al d-lui Emil Isac, inspectorul cel mai atrăgător teren dintre câte
adevăratului artist. teatrelor din Ardeal şi Banat, s’au desfăşurat vreodată înaintea
A fost, ca să revenim, o fes pe care, în treacăt fie zis, nu l’am minţii omeneşti. Dar, până
tivitate modestă. Publicul, care, zărit la jubileul actorului român. atunci, ar trebui să vedem mai
ori cât rău s’ar fi spus despie Dl. Emil Isac nu se va reprezintă bine ceeace avem de făcut pen
el, se pricepe aproape totdea însă numai pe sine la jubileul tru propriile noastre bunuri su
una să pătrundă tâlcul unor actorului maghiar. Confraţii no fleteşti. Ar trebui!
asemenea momente, a umplut ştri delà Ellenzék ne informează Deocamdată, domnule Ioa-
până la ultimul loc sala Tea că domnia-sa va exprima fe novici, felicitările noastre. Vă
trului Naţional. Participarea ofi licitări în numele d-lui Al. Le- bucuraţi din partea cârmuitori-
cialităţii şi a instituţiilor noastre pădatu, ministrul Cultelor ş Ar lor noştri de o atenţie, care nu
;
de cultură a fost, însă, mult telor, care, fireşte, nu poate lăsa să s’a acordat unui actor român,
prea redusă. S’ar fi putut sub treacă un asemenea eveniment în aceeaş situaţie caşi dumnea
linia multe lipsuri. Nimeni n’a fără să-şi depună omagiile. Nu voastră. Felicitările noastre_____
