Page 6 - 1924-07
P. 6
Pag. 74 C O S I N Z E A N A ------------------------------------------------5—IV. 1924
In infernul luiDante
Acei, cari nu cunosc mânia pă
mântului, nu-şi pot da seama de
îngrozitoarele dezastre, ce le pro
duce un cutremur de pământ...
Cel mai teribil dintre aceste cutre
mure, nemai pomenit încă în isto
rie, este cel din Japonia, dela 1
Septemvrie 1923. In revista noastră
am reprodus câteva ilustraţii şi am dat
unele detalii asupra acestei îngro
zitoare catastrofe. Poveştile ce se
spun mereu însă asupra acestui
oribil flagel sunt tot mai neînchi
puite de mintea omenească. Intere
sante ca documente sunt povestirile
acelora, cari au putut scăpa dintr’o
regiune devastată de cutremur şi
de flăcări, numită Hifukusho, un Ioc Comisia română-sârbă, care a rectificat frontiera dintre România şi Serbia.
viran cam de vreo 50 hectare într’o Schimbul oraşelor Jombolia şi Pardani incă nu s’a făcut, 'deoarece nu a
mahala din Tokio. putui interveni înţelegere între membrii comisiunei.
Aici se refugiaseră vreo 35—40
de mii de oameni cu strictul nece
sar, imediat după primele sguduiri şurile două platoul era ticsit de nicio scăpare, am luat o deciziune
ale pământului. lume, ca sardelele în bute. Oameni, eroică. Invelindu-mi faţa cu o năf
Extragem din povestea unui su animale, căruţe, turnuri de bagaje ramă am părăsit părinţii şi am luat-o
pravieţuitor câteva scene din această steteau ghemuiţi unul întraltul. peste oameni şi lucruri desperat în
gheenă: Pela ceasurile trei după amiazi direcţia Sumidei. Flăcările mă în-
Eram cu părinţii şi cu cei patru cerul începuse a se întuneca. Aerul văluiseră şi-mi ardeau hainele, iar
#
fraţi ai mei la masă la araiazi, când era tot mai înăbuşitor. Dacă nu eu eram ameninţat din moment în
deodată nagaya (casa) noastră în m-aş fi temut de soarta părinţilor, moment, să cad în nesimţire asfixiat
cepu a se clătina şi a trosni. Toate aş fi sărit peste oameni şi peste de fum şi de fierbinţeală.
lucrurile s’au răsturnat peste noi. bagaje, pentru a mă duce ia râul Desperarea mi-a dat forţe supra
Fraţii mai mici începură să plângă. Sumida, pentrucă presimţiam ceva omeneşti aşa că am ajuns la râu.
Tata şi mama i-au luat de mâni şi îngrozitor. Barierele de fier, de alungul cheiu
ieşirăm în stradă. Toată lumea era Deodată cerul se înroşi ca focul lui erau roşii de căldură. Arzând
pe uliţă, galbenă ca făclia. Ne ui şi din trei părţi, dela Nord, Sud şi ca o torţă, cu mâinile aprinse la
tam buimăciţi unii Ia alţii. N’au- Vest am fost încercuiţi de fum şi gură pentru a nu cădea înăbuşit
zeam decât cuvinte de spaimă: Mă, flăcări. La ceasurile 3 /* întreg ora am ajuns pe marginea râului, unde
1
mă, taihen da! Ah, ah e îngrozitor! şul ardea. am căzut aproape mort. Apa era
Înaintea noastră un şir de case se Imensa mulţime de oameni din caldă ca în baie. In apropierea mea
prăbuşiau într’un nor de pulbere. Hifukusho stetea liniştită, aşa încât mai erau şi alţi oameni goi, cari
Nu vedeam, decât oameni şi dobi se putea auzi sborul unei paseri. î-şi băgau capul în apă. Mi l’am
toace fugind care încotro. Ea nu visa de soarta, ce o aştepta. muiat şi eu şi am început a bea
Deodată cineva strigă: Kwaji, foc Câţiva înşi au încercat, să se cu nesaţ.
şi din cinci-şase părţi în jurul nos mişte în jurul nostru. Ei voiau poate Din partea platoului Hifukusho
tru apărură valuri de flăcări şi un să se refugieze în altă parte. Li-a venia un sgomot asurzitor. Columne
fum greu negru. Tata zice: Să fu fost însă .imposibil pentrucă aerul de flăcări cuprinsese întreg teritorul.
gim de aci. Mama: încotro? „Să devenise irespirabil, o căldură su Lucrurile şi oamenii ardeau, parcă
mergem pe locul dela Hifukusho, focantă ne cuprinse şi setea ne ar fi fost stropiţi cu gaz. Urlete de
dar mai întâi să luăm ce vom pu omora. N’a durat mult şi iată că spaimă şi durere umpleau văzdu
tea din casă. Hifukusho e la 200 din partea râului Sumida, care era hul. Cerul s’a întunecat ca noaptea.
metrii de aci. Acolo vom fi la adă la vreo 400 metri de noi se ridică Apoi am căzut în nesimţire. Când
post pentrucă nu sunt clădiri să torente de flăcări, şi vin spre noi m’am trezit a doua zi o linişte de
cadă pe noi.. în vârtejuri aprinse. mormânt dormia în toate părţile.
Am luat ce am putut din casă A fost atunci o panică indescrip Mă credeam căzut aci din altă lume.
şi am eşit pe poarta în ruine. In tibilă. Focul a, cuprins întreg pla Mi-am aruncat ochii spre Hifukusho.
momentul acesta oamenii alergau toul. Hainele, bagajele şi părul fe Se vedeau pe ici pe colo coloane
ca nebuni în toate părţile, muţi de meilor s’a aprins. de fum, ca după un mare incendiu.
spaimă. Instinctul de conservare îi •Lumea s’a aruncat cu faţa la Încolo nicio viaţă. Foarte puţini au
ducea întFacolo unde se credeau pământ, femeile acopeiindu-şi cu putut fi scăpaţi sau readuşi pentru
mai la adăpost. De aceea zeci de trupul lor copiii. Era o spaimă mută, câtăva vreme la simţire.
mii de oameni au dat năvală înspre Pe ici pe colo s’auziau plânsete, Atmosfera era încărcată. Pentru a
Hifukusho. Bărbaţii cu bagajele, dar fără sgomot alarmant. scăpa de un nou flagel al epide
femeile cu copii în spate. Pelacea- Când am văzut, că nu mai e miilor, s’au adunat resturile de ca-
