Page 10 - 1924-07

Pag. 78 C O S I N Z E A N A 5—IV. 1924

S’a găsit un om care a înjugat patrule. Când sosea cu una, pornea SFINXULUI.
boii la car şi l’a dus pe Nicodim, cu alta. Cunoştea cărările şi ascun­
cu butoiul Iui, pe deal, pe cetăţue. zişurile din păduri ca nime altul. Const. Goran
Cum n'ai fi împlinit, pe vremea Şi decâteoii rămânea în sar, co­
aceea, voia omului, domnişorule Va- lonelul îl cinstea cu un pahar Bătrânul Nil tot cântă'ncet a jale...
silică? Ne era inima aşa de n’am de vin. In versul lui, o lume moartă plânge
fi putut face un rău nici unui pui După ce trecu grosul trupelor Când peste val, cen plănsete se frânge
de găină ! dela noi din sat, cu o zi înainte de Surâsul lurtii curge peste vale
Nevasta i-a adus merinde toate începerea luptei celei mari, Nico­ Ca melodiile orientale.
zilele care s'au scurs până a întrat dim se înfundă în crâjmă. Aici îl . 0!. Sfinx tu geniul tăcerii,
armata în Dumbrăveni. Nicodim aflară nemţii câţid au întrat în Dum­ încremenit în liniştea pustiei,
priveghea lângă butoiul lui ziua şi brăveni. Suflet de om nu era în Vuesc în tine veacuri de mărire
noaptea. N’aş pune mâna în foc că sat, crâşma pustie, chiar cânii în­ Inmârmurite'n veşnica-ţi zâmbire.
nu se apleca din eând în când cetaseră să mai urle. Oi, chip sculptat de mâna veşniciei!.
la cep. Mai ales că nevasta trebuia Văd cum deşertul prinde ca să crească.
să-i aducă de-acasă curcubeta. Şi Treceau încă gloanţe resleţe peste Un şir de umbre albe se îndreaptă
mai ales că adeseori peste zi, şi Dumbrăveni. Din când in când mai Spre tine ca spre regele ce-aşteaptă
)
chiar noaptea, se auzea de sus de bubuia si tunul. De ani, armatele să-l isbăvească.
pe deal, cântecul lui Nicodim. Nicodim se'trezi zguduitde umăr Tu, reînvii o clipă, vechi popoare
Nevastă-sa plângea, purta cu greu de un soldat. Deschise ochii, crezu Ce-au strălucit pe argintul din deşerte;
ruşinea. Se tânguiape uliţe: „Toată că-i un ostaş de-al nostru. Clătină Cămilele de sete grea inerte,
lumea aşteaptă ca’n biserică, nu­ din cap, lăcrimă şi zise : Se sting şi azi supt razele de soare
mai omul meu cel nărăvaş mă face — De ce nu m’aţi luat cu voi? Sorbind în cea din urmă grea privire
de ruşinea lumii.“ Dar neamţul nu pricepu nimic, Privirea ta'n surâs de fericire.
Când a sosit oştirea. în învălmă- începu să-i facă semne. Nicodim Tu, preotul credinţelor antice,
şala şi răsturnarea cea mare, în se uită bine la soldat, şi de-odată De-ai vrea să reînsufleţeşti Jiinţa
bucuria tuturor, ne uitarăm cu to­ se trezi. Zvâcni de pe scaun, şi Uitatelor credinţi ca să-şi ridice
tul de Nicodim. O patrulă, atrasă până ce neamţul deschise uşa ce i Altarele păgâne necredinţa;
de semnul negru de pe deal, cer­ se trânti în nas, Nicodim alerga Am auzi iar coruri de fecioare
cetă să vadă ce-i. Nicodim aţipise, pe uliţă la deal, spre munte. Plângând pe Isis într’o domă veche
nu ştiu de osteneală ori de bău­ Dar gloanţe rezleţe treceau din Şi-o muzică streină la ureche
tură, dar seara era cu butoiul în când în când peste sat. Unul îl Ar răsuna ca murmur de isvoare.
mijlocul taberei. împărţea la vin şi culcă la pământ pe Nicodim. Când O! Sfinx, mai sus de-a clipelor vâltoare,
plângea. îl ajunse neamţul, nu mai sufla. Neînţeles şi mândru peste toate
Iar colo către miezul nopţii, când Şi aşa, s'a dus dintre noi, Nico­ le’nalţi pe cripta lumii îngropate
se puse întrebarea care om din sat dim, domnişorule Vasilică, atins de întunecat ca geniul, pe care
e gata de bunăvoe să meargă cu o glonţ dujman în vreme ce fugea L’a sărutat vecia ca pe-un mire.
patrulă înspre satul vecin, Nicodim către munte. Mă gândesc eu că Rămâi strein printre străvechi mor-
se trezi din beţie, se înfâţişe înain­ dacă mai trăia până s’au înapoiat fminte
tea căpitanului şi, zmulgându-şi pă­ jandarmii şi stăpânia streină, în ar­ Noi n’avem cântece şi nici cuvinte
lăria, şi-o zvârli departe în aier. ţagul lui, tot n’ar fi umblat mai Să preamărim eterna ta privire!.
De-atunci a fost nedespărţit de bine.

Procesul dela München intentat lui Hittler, Ludendorf şi tovarăşilor lor a produs o vie mişcare în
populaţia ţării şl in special a oraşului München. Guvernul pentru a împiedeca mulţimea de-a face ma­
nifestaţii de simpatie pentru acuzaţi, a încunjurat tribunalul, unde s’a ţinut procesul, cu sârmă ghimpa'ă
şi a pus in dosul ei soldaţi de pază.