Page 8 - 1924-20

Pag. 252 C O S I N Z E A N A 25—X. 1924

Din scrierile lui Anatole France: „Hamlet“

— „Dormi în pace, bunul meu ale mării. Când te întorci de-acolo, suflet decătuşat, înţelept şi cre­
prinţ, şi un stol de îngeri să-ţi le­ eşti pregătit bine pentru intimitatea dincios; era un om fericit, dacă e-
gene somnul cu cântecele lor“! sălbatecului geniu al lui Shakes­ xistă vreunul. Dar tu ştiai, prinţ
Aceste sunt cuvintele pe cari le-am peare. Iată pentru ce ţi-am uratbine- Hamlet, ştiai bine că n’a existat
spus şi noi, dimpreună cu Horaţio ai-venit, prinţ Hamlet; iată pentruce niciodată un om fericit. Ştiai că
tânărului Hamlet, ieşind Marţi la toate gândurile tale rătăcesc risipite totul e rău pe lume. Trebuie să ros­
miezul nopţii dela Comedia fran­ pe buzele mele şi mă învăluiesc de tesc acest cuvânt : erai un pesimist.
ceză. Fără îndoială, se cădea să groază, de poezie şi de tristeţe. Ai Bineînţeles, soarta ta te împingea
urăm noapte bună, aceluia care ne văzut: cei dela Revista albastră şi spre desnădejde : ai avut o soartă
făcuse să petrecem o seară atât de alţii s'au întrebat, de unde isvo- •tragică. Dar firea ta se potrivea cu
frumoasă. Da. e un prinţ bun, prin­ reşte melancolia ta. Au socotit-o cu soarta ta. Aceasta te face atât de
ţul Hamlet. E frumos, e nenorocit; toţii, pe drept cuvânt, atât de pro­ admirabil : erai făcut să guşti ne­
ştie tot şi nu ştie ce să facă. E fundă, încât n’au putut să creadă, norocirea, şi ai avut cu ce să-ţi as-
demn de milă şi ar putea să fie că numai o catastrofă familiară, ori tâmperi foamea. Ai fost bine servit
invidiat. E mai rău şi mai bun decât cât de înspăimântătoare a fost de- prinţe.
fiecare dintre noi. E un om, e omul ajuns pentru a o pricinui în toată Aşa te-a născut marele Shakes­
însuşi, e omul de totdeauna. întinderea ei. Un economist foarte peare. Mi se pare că nu era nici el
!
Am simţit o bucurie tristă vă- distins, d. Emil de Laveleye, a cre­ optimist cătuş de puţ n, când ţi-a
zându-te, prlnţe. Ceeace e mai mult zut că trebuie să fie la mijloc o dat viaţă. Dela 1601 până la 1608
decât o bucurie veselă. Iţi voi spune tristeţe de economist. Şi a făcut din însufleţi cu mâinile sale minunate
în şoaptă că S3lami s’a părut puţin adins un articol, ca s'o dovedească. o mulţime destul de mare, după cât
distrată şi uşoară: nu trebuie nici Ne-a lăsat să înţelegem că el însuş mi se’ pare, de umbre dezolate şi
să ne plângem, nici să ne mirăm. a simţit o asemenea melancolie, îm­ furioase. Atunci arătă pe Desdemona
Era o sală plină de Francezi şi preună cu prietenul său Lanfrey, pierind prin Iago, şi sângele unui
Franţuzoaice. Nu erai îmbrăcat în după lovitura de stat din 1851, şi bătrân rege părintesc pătând mâ­
frac,.nu duceai nicio intrigă amo­ că, mai mult decât de orice, prinţ inile mici ale lui lady Machbeth, şi
roasă în lumea financiară, şi nu Hamlet, ai suferit din pricina stării pe tine, cel mai iubit dintre toţi, şi
purtai o floare roşie la butonieră. rele în care uzurpatorul Claudius pe Timon din Atena.
Iată pentruce doamnele tuşeau puţin adusese Danemarca pe vremea a- Tu eşti din toate timpurile şi din
în loge, ronţăind fructe zaharisite; ceeâ. toate ţările. N’ai îmbătrânit în trei
aventurile tale nu le interesau. Nu Cred şi eu, că într’adevăr, soarta veacuri nici cu un ceas. Sufletul tău
sunt aventuri din lumea mare; nu ţării tale nu te lasă nepăsător, şi are vârsta fiecăruia din sufletele
sunt decât întâmplări omeneşti. am aplaudat cuvintele pe cari le noastre. Trăim împreună, prinţ
Sileai pe semenii tăi să cugete, şi rosti Fortinbras, când porunci celor Hamlet, şi tu eşti ceeace suntem
aceasta e o greşală, care nu ţi se patru căpitani să-ţi ducă trupul pe toţi, un om în miilocul răului uni­
iartă aici. Cu toate aceste, erau ici un pat de onoare, aşa cum se cu­ versal. Ai fost sâcăit destul, pentru
şi colo, în sală, câteva suflete pe vine soldaţilor. ,Dacă Hamlet ar fi vorbele şi faptele tale. Ţi s’a arătat,
cari le-ai răscolit până în adânc. trăit, spuse el, s’ar fi purtat ca un că nu te potriveşti cu tine însuţi.
Vorbindu-le despre tine, le vorbeai rege binefăcător“. Cu toate acestea, Cum să desluşim acest încurcat
despre ei. O întâmplare fericită mă nu pot să cred că melancolia ta a personaj? ţi s’a spus. Gândeşte, pe
aşeză, în sală, alături de d. August fost tocmai aceea a dlui de Lave­ rând, ca un călugăr din evul me­
Dorchain. El te înţelege, prinţe, aşa leye. Cred că se întindea mult mai diu şi ca un savant de pe vremea
cum îl înţelege şi pe Racine, pen- departe şi era mult mai inteligentă. Renaşterii; are un cap de filozof,
trucă e poet. Te înţeleg şi eu puţin, Cred că era inspirată de un simţă­ plin de tot feliul de drăcii. Are
pentrucă vin dela mare... O, să nu mânt viu al destinului. Nu numai groază de minciună, şi viaţa sa nu
te temi, că te voi asemui cu două Danemarca, ti omenirea întreagă ţi e decât o lungă minciună. E neho­
oceane. Ar fi numai vorbe, vorbe, şi se părea întunecată. Cei cari se mai tărât, se vede prea bine, şi cu toate
vorbele nu-ţi plac. Nu, vreau să îndoiesc, să-şi reamintească fru­ acestea mulţi critici l-au găsit plin
spun numai atât, că te înţeleg, pen­ moasa şi amara rugăminte, care ieşi de hotărâre, fără să putem spune că
trucă după două luni de od'hnă şi de pe buzele tale, îngheţate de a- aceştia au greşit. Eşti grăbit şi în­
uitare in mijlocul orizonturilor largi, propierea morţii: „O, bunul meu cet, îndrăsneţ şi sfios, binevoitor
am devenit foarte simpli, şi foarte pri­ Horaţiu ! dacă m’ai purtat vreodată şi crud, crezi şi te îndoieşti, eşti
mitori pentru ceeace este într'adevăr cu drag în inima ta, mai rămâi câ- înţelept, şi, mai presus de toate,
frumos, mare şi profund. In Parisul tăya vreme încă, departe de suprema eşti nebun. Intr’un cuvânt, trăieşti.
nostru, iama, alunecăm bucuroşi mângâiere, şi primeşte să sorbi su­ Care dintre noi nu ţi seamănă într’o
spre lucruri plăcute, pentru coche­ ferinţa în mijlocul acestei lumi aspre, privinţă? Care dintre noi gândeşte
tăriile la modă si drăgălăşiile com­ pentru a povesti şi altora întâmpla­ fără contraziceri şi făptueşte fără
plicate ale micilor şcoale. rea mea.* Aceste au fost cele din încoherenţă? Care dintre noi, nu e
Dar simţirea se înalţă şi se pu­ urmă vorbe ale tale. Acela căruia nebun? Care dintre noi nu-ţi spune,
rifică în lenevia fecundă a plimbă­ i se adresau nu avea, ca tine, o cu un amestec de simpatie, de ad­
rilor câmpeneşti, în mijlocul orizon­ familie otrăvită prin crime; nu era, miraţie şi de spaimă: „Dormi în
turilor deschise ale câmpurilor şi ca şi tine, un fatal asasin. Era un pace, bunul meu prinţ“! f