Page 10 - 1924-21
P. 10
Pag. 270 -------- —---------------------------- - C O S I N Z E A N A -----------------------------------------15—XI. 1924
CARNETUL LUI RADU ROMAN ţesc atât de uşor cu toate că pi
cioarele îmi par mai grele ca în alte
de MIHAIL GAŞPAR rânduri. Cred că aşi putea să mă
înalţ în văzduh. Şi soarele, ah ce
LI. Căci am fost fericit, înţelegi, am bine-mi face soarele acesta cu căl
fost... dura lui molatică din sfârşit de
Mephisto! Ascultă. Ascultă şi lă toamnă. Când am mai văzut eu aşa
mureşte-mi taina. îmi vine aşa, ca Dar când şi unde?
Când mă privesc în oglindă îmi un soare?
şi când aşi fi trăit de mult, cu Nu ştiu. Trebue că a fost de
veacuri înainte. îmi adyc perfect vine să plâng. Sunt bătrân, zbârcit mult. Altcum mi-aşi aminti. Cine
şi cu trăsurile feţii înăsprite. Ochii
aminte că am trăit departe într’o aceştia, cari mă privesc stinşi şi o- ştie?
ţară la Sud, într’o ţară unde era Ce să-mi mai bat capul? Mă sim
cald, unde nu goniau vânturi ca a- bosiţi din aceste două caverne în ţesc azi bine, uşor, simţesc aşa o
cestea şi nu auzi ai cu zilele ropo doliate, aceşti ochi să fi văzut co plăcere curioasă, poate că aşi şti şi
tul nesfârşit al ploii. In locul lanu moara de frumseţe a Lydiei?
Du-te! Tu-ţi baţi joc .de mine râde. De ce să râd?
rilor pustii se întindea marea, imensă, Sunt singur şi oamenii cari sunt
tineră, veselă şi pururea surizătoare. iar eu sânt un biet nebun care-ţi singuri nu râd nicicând.
Era o altă lume. La ţărmul mării face jocul. Ce frumos ! Cireşii îşi mai reţin
acesteia minunate am trăit eu când Nu vreau să mai ştiu nici de tine cu puterea podoaba de frunze ru
va... cu Lydia, regină între femei, nimic. Părăseşte mă! ginite. Ori nucul, le-a desbrăcat de
ruptă dintr’un basm, poate şi mai Las’ să rămân singur cu visurile mult. Nici salcâmul nu se dă. Ce
bătrân decât povestea mea. mele... Tot trebue să se limpeziască folos, odată, în curând tot are să-şi
Dar demoni răi au venit şi mi-au odată întunericul care mă împre peérdâ haina. Are să-i desbrace pe
luat-o. Iar eu, am rămas surghiunit soară. Va fi din nou cald, va fi ia
răşi soare şi marea îşi va culca toţi cel dintâi suflet care are să
în aceste locuri pustii, unde nu vie de acolo delà nord. Şi într’o
mai văd soarele şi nu-i mai sim din nou în văzul acestor ochi obo bună dimineaţă când voi ’deschide
ţesc căldura. siţi, talaz peste talaz şi în murmu obloanele, voi vedea toată firea îm
rul etern urechea mea va prinde
Vezi aşa, cum mă vezi acum, stau brăcată în alb.
şi ascult cântecul trist al vântului; restrângerea uşoară a paşilor ei... Focul va cânta duios în sobă,
Acolo, pe fermii fericiţi ai ferii
adăstând ceva. Cred că o aştept pe dela Sud am’să o revăd... la Kau- afară, cete de copii se vor alunga
Lydia. O aştept dintr’o clipă în alta. bruşindu-se în chiote sălbatice, ro
Vezi, de acolo, din colţul acela vine. lidja... mâni încroşnaţi în cojoace şi- că
Ce nume să fie acesta?
Atunci se desface zidul şi dânsa ciuli bâţoase vor trece grăbiţi cu
întră ca prin o poartă triumfală, în De unde a răsărit numele acesta paşi sub cari va ţipa scârţâind ză
alb, cu o ghirlandă de trandafiri aşa. din senin? pada...
roşii încinsă peste mijloc. Vine aici M# doare iar... Şi tu?
lângă mine, eu îi vorbesc dar, vezi, LII. Adecă eu? Ce-oi face eu? Iată o
nu ştiu ce-1 spun. Ştiu însă că dân Mephisto ! Azi noapte am văzut-o întrebare la care nu m’am gândit.
sa mă ascultă şi când pleacă are iarăşi şi m’a chemat din nou. Me Eu, voi fi mereu singur aşteptând...
în ochi o chemare. Ce voi aştepta? Pe cine? Ce mai
Ce chemare? reu aceiaşi chemare mută: vino, am eu de’ aşteptat?
Şi dacă mă chiamă, de ce nu-mi vino ! Vai, acum înţeleg...
spune unde? Unde să viu? Aţi se luminează creerul.. Sigur,
Lămureşte-mi taina Mephisto! ce să stau eu singur fără rost, când
Ce-a fost, ce este, ce va fi? pot fi cu dânsa pentru totdeauna,
Nu pot cugeta. pentru o vecinicie?
Văd în faţa mea un zid, un pa LIII. Şi prostul de mine, eu n’am în
ravan. Ştiu că în dosul acestui pa Ce frumoasă zi e azi. De mult ţeles chemarea.
ravan aşi putea lămuri taina. Dar n’am avut o zi ca aceasta. Mă s m- Iartă mi nepriceperea Lydio ! A-
n’am puterea să trec dincolo. Cum
încerc să mă apronii, totul se tul Dibacii căr-
bură dintr’odată. E ca şi când un muitori ai
uriaş văl de negură s’ar coborî şi Zepelinului
îmi închide calea... R. III. care
Şi atunci mă doare atât de gro a traversat
zav capul. deunăzi în 6
Lămureşte-mă Mephisto! zile Oceanul
Tu taci. De ce taci? Râde cel Atlantic. Ei
puţin. Aşi şti atunci că sunt un privesc la un
nebun urmărit de o idee fixă. Dar canar, pe care
aşa...?,Mă’Iaşi să mă frământ . în- o consideră
f
zădar, să mă zbucium în van cău drept pasăre
tând o esplicaţie... de noroc şi de
Sau nu este? aceea au
Atunci ce e cu mine?: Unde-am luat o cu ei
fost, ce am făcut? - Unde-mi sunt în uriaşa
anii, bucuriile, tinereţea şi fericirea navă aeriană.
tnea.
