Page 7 - 1924-21
P. 7
15—XI. 1924 C O S I N Z E A N A Pag. 267
Frâuri slobozite
GEORGE ŞERB AN
După o îndelungată chibzuire, Reciti odată şi îndoi apoi hârtia
bătrânul Merineanu se hotărî să cu mâinile sale bătrâneşti. Când s’o
fştearnă următoarea scrisoare: pue în plic, i se păru că nu scri
sese destul de convingător; reluă
Dragul meu Mitiţă, deci hârtia şi adăugă câteva slove
tremurate:
Dintre toţi prietenii foşti colegi „Sunt sigur, că vei veni, dragă
ai lui Grigoraş, pe tine te ştiu ca Mitiţă! Fă şi tu jertfa asta; nu lăsa,
cel mai bun şi cel mai vrednic. In ca un tată*bătrân şi văduv să-şi
această calitate a ta, sunt sigur, că piarză lumina nădejdii* ce o avea
nu te-au lăsat rece scrisorile mele în singura sa odraslă!..“
unde rând pe rând îţi descriam sta Şi cu ochii umezi, bătrânul Me
rea de plâns în care a ajuns Gri rineanu băgă hârtia în plic şi o
goraş cu firea sa uşuratică, lipsită duse singur Ia postă, s’o dea „re
de voinţă. Acum, dupăce am încer comandată*.
cat toate mijloacele spre a-1 readuce
pe calea cea bună, dupăce nici la * * Un filosof din India, care cutreeră
crimile mele de tată cu părul cărunt * în prezent Germania, ţinând in
n’au fost în stare să-l smulgă din In ziua în—car sosi scrisoarea, structive conferinţe asupra înţele
viaţa aia depravată şi păcătoasă, Mitiţă se găsea tocmai după o noapte sului vieţii.
singurul lucru ce-rni mai rămâne de de petrecanie. Cu capul de plumb
făcut e să privesc *în jurul meu şi şi cu ochii înroşiţi ceti rândurile şti bătrânul Merineanu, ce poate să
să caut ajutor de undeva. răsleţite şi o bucurie straşnică îl facă ispita într’un an şi jumătate
Dragă Mitiţă, m’aih gândit mult cuprinse ia gândul plecării la Bucu dintr’un băiat cuminte!...
şi pe nimeni nu l-am găsit mai reşti: Grigoraş, pe care nu-I mai vă Şi-l cheamă acum într’ajutor. —
potrivit decât pe tine, prietenul său zuse de un an şi mai bine, Bucu- Dar ce poate el să ajute, el, care
din copilărie, care cu sufletul tău reştiul vesel şi mare... Dela sine se pe sine însuşi nu e în stare să se
cuminte şi chibsuit ai putea să-l înţelege, că va renunţa să meargă îndrepte.? E vădit deci, că nu poate
înrâureşti întru cele bune. Sărbăto acasă de Paşti. să meargă; n’ar avea nici un rost.
rile Pastelor bat la uşe; ştiu, că te însufleţirea de o clipă îi trecu Nu i-ar putea fi de folos nimănui...
pregăteşti să prtreci vacanţele între însă repede, căci din scrisoarea a - Totuşi Iui Mitiţă nu-i veni să se
ai tăi, iată însă, că viu să te rog să ceea mintea-i ameţită de o noapte despartă de scrisoarea aceea ca de
jertfeşti acele două săptămâni pentru nedormită păstrase ceva ca o mus un lucru care nu-1 mai privea. Ziua
o faptă bună, neînchipuit de bună trare, ce-1 neliniştea în fundul su întreagă se gândi la conţinutul ei
şi să vii la-noi la Bucureşt’, să mai fletului. şi pe nesimţite sufletu-i fu copleşit
aduci un crâmpei de nădejde în Nenea Dumitrache tot de bună de o tristeţe adâncă.
sufletul meu amărât. Nu v’aţi mai credinţă a rămas. Auzi acolo; îl Bunul nenea Dumitrache! In inima
văzut cu Grigoraş de un an şi ju face „’vrednic, îl face cuminte şi lui el rămase încă tot cel vechi, tâ
mătate ; va fi o bucurie pentru a- chibzuit“... Şi câte se mai schimbă nărul de acum un aiT şi mai bine,
mândoi. Nu e aşa, că vii Mit’ţă?... într’un an şi jumătate!... O, de ar despre care se rosteau numai vorbe
măgulitoare, Mitiţă, cu sufletul senin
şi curat. In faţa scrisorii aceleia,
oglindă vie a trecutului, viaţa lui
de astăzi cu nopţi sgomotoase, cu
vin şi femei sulemenite, i se păru
şi mai ticăloasă. Dar Mitiţă cu cât
se frământa mai mult, cu atât sorbi
puteri noui de viaţă din icoana a-
ceea a vremurilor de altădată. O
mândrie de mult nesimţită înco'ţi
în sufletul său la gândul, că un pă
rinte bătrân îşi' aşeza în el unica
sa nădejde; dorinţa-i arzătoare de
a fi într’adevăr omul serios şi vred
nic, drept care fusese luat, îi dădea
o^putere de voinţă necbicinuită,
căci Mitiţă, după o frământare aspră
şi lungă, ajunse la o hotărâre ne
clintită: Trebue s’o rupă pentru tot
deauna cu viaţa lui de acum; par
tea bună a sufletului său de odini
Uriaşa locuinţă a Zeppelinului R. III. care s’a zidit acum pentru primirea i oară, care a dormit numai pentru
lui în America, o clipă, se va trezi în el şi rătă-
