Page 3 - 1925-09
P. 3

15—V. 1925                           ------- C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A  ------------------------------------------ Pag. 123




      O M U                                 L S               Ă           R            A            C



                                                   — MONOLOG -
                                                 de OCTAVIAN PRIE

        Drăguţ de Sfânt- Gheorghe! îmi      Ţi-ar trebui Niculae, fătul meu,    Când intram pe portiţă cu sacul
      creşte inima, când te văd venind!   ţi-ar trebui!                       gol subsuoară auziam de afară cum
        Tu eşti sfântul primăverii, sfântul   Las că nu-s de tine !           se răsteşte Domniaei cătră bărbat:
      săracilor!                            Tu care te pleci de-o sută, de-o    —  Iar îl aduce dracul. De cer­
        Iu nu eşti ca sfântul Dumitru!    miie de ori!                        şetorul  ăsta  nu  poţi  închide  uşa.
        El e sfântul iernii, al somnului,   La seceră eşti toată ziua cu nasu’  Gândeşte, că astă vară ne-am trudit
      al trândavilor!                     în pământ, la coasă tot suceşte te,   pentru el!...
        Tu, Sfinte Gheorghe, înverzeşti   tot îndoaie-te, la sapă faci mătăni-   Ceream cucuruz, spuneau, că nu
      câmpurile şi înfrunzeşti pădurile!  ile cele mari!                      au  sfârmit.  Baremi  grâu,  cât  de
        Mă uit peste hotar şi râde inima    Ce  s’ar  alege  de  ttne,  dacă  ai   slab.  Că  am  puţin  de  tot.  O  pită,
      în mine !                           avea  burduful  plin?  Ce  ar  fi  de   că nu am o coajă Ia heiu. Că chiar
        E verde tot jos şi e a.bastru sus !   capul  tău,  dacă  în  rânză  ţi-ar  sta   mâine vreau să meargă la moară.
      Iarba e de-o palmă dela pământ, cu-  ca  un  petroi  funtul  de  carne,  iar   Şi să mai trăeşti iarna !...
      curuzele au eşit, holdele-s mari.   cupa de vin te-ar ameţi de cap?       Vara este de ceice nu au altceva,
        Şi toate la mine se uită !          Ai  fi  şi  tu  ca  gazdele.  In  soare   decât braţele şi sufletul în oase.
        Nu am o palmă de loc şi totuşi    ţi-ar  fi  prea  cald,  în  umbră  prea
                                                                                 Vara ştiu că au toţi! Au cucu­
      al meu este pământul tot.           frig. Cum ai mânca — hai la răchită  ruz, au grâu, au pită. Altcum cosesc
        Pe mine mă aşteaptă şi holdele    şi trage un somn. Mijlocul te-ar du­ şi seceră ei, sau pe câmp le putre­
      şi erburile şi cucuruzele !         rea,  iar  picioarele,  manile  ţi-ar  fi  zesc şi erburi şi holde.
         Pe  mine  mă  cunosc  toate.  Mă   ţapene ca beţele!
                                                                                Nu mai din sprânceană să fac, şi
       cunosc de un an, de zece, de o sută.                                   es toate din coşuri !
      Fără de mine, aşa rămân cum sunt!     Ce ar face atunci ierburile, hol­   Ba mă chiamă toţi depe uliţă!
         Căci dacă bogaţii ar trebui să le   dele  fără  tine?  Cui  ar  rămânea
       sape, să le cosească, sau să le a-   câmpul acesta mare, râzător?        —  Hai Niculae să-ţi dau o oală
       dune, acolo le-ar putrezi paiul!     Cine le-ar lua în p/imire pe toate   de lapte, ca să duci la copii.
                                                                                —  Hai şi mâine, că iţi dau bu­
         Şi iată cum de mă aşteaptă toate   căte sunt?...
       pe’mine!  La  seceră,  la  coasă,  la   Hei, că numai când vine primă­  curos.  Iţi  dau  şi  ferdela,  cu  care
       sapă tot eu şi iară eu ! Lucrez pe   vara, pune lumea preţ pt omul să­  ţ:-am rămas dator . ..
                                                                                —  Mie?
       stânga, lucrez pe dreapta. Lucru la   rac !                              Mă gândeam la ferdela, ce i-am
       soare, pe vânt, pe ploaie şi în vi­  Dela Sfântu Gheorghe încolo în­
      for. Dela Sfântul Gheorghe încolo  cep gazdele să ne vadă şi pe noi.    cerut-o la Bobotează ca la vară să-i
       sub  cer  îmi  este  casa,  la  câte  o   La  Rusalii  pe  lângă  unul  nu  trec   cosesc  livada  din  Rogoază,  dar
                                                                              nu mi-a dat-o ...
       rădăcină  de  rug,  la  câte  un  snop   să  nu  aibă  o  vorbă  bună  şi  cătră   —  Ştii tu bine, că mi te-ai fă­
       culcuşul. Noaptea mă acopere cu    mine.
       ţolul ei negru şi vântul îmi cântă,   îmi zimbesc toţi de departe.     găduit două zile la secere şi a re-
       ca să adorm.                         —  Incătrău Nicolae?              mas, ca să trimiţi după ferdela de
         Cine este ca mine?                 Nu  te-am  mai  văzut  de  un  an   grâu ...
         D.mineaţa soarele mă găseşte mai  cumetre Niculae !                    —  lan pleacă mai repede Anică,
       întâi pe mine în hctar. Noaptea a    Tot  vere,  tot  cumetre,  tot  frate   se  răsteşte  cătră  muere  şi  adu-i
       fost mai scurtă decât ţevea pipei,   Niculae!  Popă,  dascăl,  notareş  se   ferdela, ce să-i tot port grijile .. .
                                                                                 Cu  de-asila  mi-o  pun  pe  umăr.
       dar eu habar n’am.                 ţin  după  mine,  ca  şi  coada  după
         Un pic numai să-mi treacă somnul  căţel.  De  jude,  vornic  şi  ceilalţi   Iar la poartă îmi spune încă odată.
                                                                                 —  Să  nu  uiţi  Niculae,  că  poi-
       peste ochi şi-mi ajunge !          nici nu mai vorbesc.                mâne eşim la secere !...
         Numai mălai să dea Dumnezeu !      Nu  irec  pe  lângă  o  crişmă  să   —  Ca să nu te fâgădueşti la ci­
         Mălai şi sănătate !              nu tragă câtă patru de mine!
         Nu  mă  gândesc  eu  la  plăcinte,   —  Hai mă, hai de bea şi tu un   neva...
                                                                                 Să am patru boi, aş scoate vara
       la fripturi!                       păhar!...                           bucatele pământului.
         Acele sunt pentru gazde ), pentru   —  Hai căci eşti ostenit! Un pă­
                                1
       domni.  Ei  sunt  care  au  vreme  şi   har la omul ostenit!              Drăguţă de secere !
       pentru gură. Noi ăştia săraci mân­    —  Fâ-ţi  o  ţigare!  Am  eu  câte   Nici să cinezi nu te lasă gazdele !
                                                                                 Seara,  câni  vii  dela  lucru,  de
       căm coaja de mălai în drum dela  un  pic  de  tutun  pentru  oamenii   abia  ai  pus  piciorul  în  casă  şi  de
       un loc la altul.                   mei ! Ştii doară bine, că suntem şi   afară tot poc-poc în fereastră.
         Cine să mai stea şi de hai-gură!  ceva neamuri!...
       Să-ţi mai vină şi câte un gând slab!   Să  mă  trageţi  în  ţapă  dacă  şti    —  Acasă eşti Niculae?
                                                                           u
                                                                                 —  Ba, a eşit, strigă nevasta.
       Să mai visezi de vre-o cratiţă de   de vre un nemşug ...                  —  Unde merge mâine?
       carne, de vre-o cupă de vin !
                                             Astă  iarnă  altcum  vorbiau  oa­   —  Nu ştiu.
         ‘) Gazde se zic ţăranii înstăriţi.  menii ăştia cu mine!                —  Să vrnă negreşit la mine..,
   1   2   3   4   5   6   7   8