Page 5 - 1925-09
P. 5
15—V. 1925 C O S I N Z E A N A “ Pag. 125
Muncit de gânduri, am părăsit — Ei!... şi? ...
ideea de-a merge la birou şi o luai — Ne-am înpăcat şi iar ne-am
cu paşi repezi pe urmele soţiei mele. ceitat. Sfârşitul a fost că ne-am des-
Peste puţin am văzut-o intrând în- părţ t. Sunt zece ani de atunci. Şi
tr’o prăvălie, apoi eşind de ai:i, vez', domnule, eu sunt om pacinic
am observat-o stănd de vorbă cu şi bun, dar ea totuşi s’a hotărât să
două femei şi un bărbat. Văzând mă părăsească. Dar păcatul nu poate
una ca asta, mi-am scos carnetul să rămână nepedepsit Am mai vă-
din buzunar şi am însemnat în el zut’o de-atunci de multeori.Se plimbă
de trei ori cuvântul „scandal“, apoi şi acum pe stradă sirgură, întră prin
cuprins de furie am alergat la ea prăvălii şi stă de voibă cu bărbaţii.
şi am întrebat-o : Unde-ai fost? şi Auzi, domnule, scandal şi lucru ne
ce-ai făcut?.. La asta soţia mea, mai pomenit.
vroiam să zic, scorpia, m.-a reflec Aici nenea Iordache făcu un gest
tat cu o faţă nevinovată : desperat şi isbi cu pumnul în masă,
— Dragul meu, ce te uiţi aşa Ja apoi tăcu şi rămase posomorât.
mine? am fost de-am târguit! Scoase apoi din buzunar un port
— Nu-i adevărat!. — î' sbier ret şi mi-i arătă. înfăţişa o damă
eu, — păi! da! am sbierat,.. aş tinârâ şi drăguţă. Intorsei chipul
vrea să văd, cine ar putea rămânea spre lumină şi nu mi-am putut re
liniştit la ura ca asta?!. ţinea un zimbet.
— Ca o femeie să intre într’o pră Atunci nenea Iordache îşi eşi din
vălie şi apoi să spună că a fost la sărite şi smuncindu-mi din mână
târguit... da..., dar se poate în
tâmpla, ca în partea din dos a pră portretul, îmi zise mânios:
văliei să fie o uşă secretă şi... şi... — Te rog, domnule, să nu te uiţi
ştiu cazuri, că femeia numai pentru Regele Boris al Bulgariei, pe care aşa de lung şi aşa de ... nu ştiu
guvernul Ţancov l’a internat în
aceia mergea la târguit, pentruca să dată după atentatul comurist cum, la chipul ăsta. Ori cum, dar e
se poată întâlni cu cineva ... dela Sofia. ■ < chipul soţiei mele şi nimenea afară
Dumneaei, adecă soţia mea, a plâns de mine nu are nici un drept faţă
şi mi-a spus că sunt nebun! Hm... lărie cafenie, ochi vineţi şi umbreiă de ea. Şi dacă dumneata crezi că
se poate aşa ceva?... spune dum albă... Pălăria şi ochii şi le-a adus poţi să-mi pui coarne şi să-ţi baţi
joc de mine, apoi să ştii, că te-ai
neata! ... de acasă,iar umbrela i’am cumpărat-o
— Eu cred că ... nu se poate eu. De data asta n’a mai ameţit, dar înşelat.;.
nene Iordache!... mi-a spus catigorie, că d*ţă ornai Nenea Iordache chemă chel
— Apoi vezi bine că nu se poate! necăjesc, pleaca Ia mamă-sa acasă nerul şi plăti, apoi plecă furios, fără
o ştiam eu asta!... Ajunşi apoi Auzi domnule, că pleacă acasă! ca să se uite macar odată înnapoi.
acasă, femeia s’a făcut ameţ tă!...
Asta a fost prima scenă a căsniciei
noastre. Au urmat apoi succesiv cele
lalte.
Odată, într’o seară, şedeam amân I N N O A P T E *)
doi acasă şi răsfoiam nişte jurnale.
Nevasta mea citea pe la sfârşit, prin C I P R I A N M . D O I C E S C U
„ştirile mărunte“. Citeşte odată, de
două ori, de trei ori, ba mai şi zim- Seara, când privesc spre boltă mi-este sufletul grădină
beşte. Eh?i!... Te-am prins... gân Unde cresc atâtea ierburi şi atâtea flori albastre...
deam ... Din adâncurile nopţii, scot acum ca din ruină
Peste puţin s’a lăsat de citit şi Cântecul uitat de tine, plăsmuit iubirii noastre!
a trecut în bucătărie. Atunci eu re
pede pun mâna pe jurnal şi încep Liniştea coboară totuşi mai încet ca altădată
să c'tesc prin „ştirile mărunte". — Ca un văl întins şi negru peste'ntregul Univers —
Deodată dau cu och i, de o ştire Şi-mi apare înnainte chipul tău, frumos, de fată,
grozavă şi fatală totodată, care suna Când în suflet simt cum creşte tot mai tainic caldul vers!
cam aşa:
— Un domn doreşte să facă cuno Bolta, pare ca o pânză tot mai des, mai des cernită
ştinţa acelei dame tinere şi drăguţe Şi pe ea atâtea astre ce răzleţe o colind.
care s’a plimbat eri pe strada X... Luna galbenă zâmbeşte, — ca o fată ’ndrăgostită —
cu pălărie cafenie, o. hi vineţi şi um Când atâtea candelabre şi în suflet mi-se-aprind...
brelă albă. Să se răspundă la locul
acesta subt „Cavaler“. Şi în minte îmi apare chipul tău frumos de fată —
— Mi-se păru, că lumea se pră Când tu braţele de ghiaţă după umeri ţi le’ntinzi!
buşeşte cu mine şi imi venea să Ah, par basme toate acestea, par'că n'au fost niciodată
turbez. Când s’a reîntors din bucă Că azi candela iubirii tu nu vrei s’o mai aprinzi!...
tărie soţia mea, adecă scorpia, am
vrut s’o ucid. Căci dânsa singură
putea să f,e dama din anunţ. — Pă *) Din ciclul de poezii „In ritmul iubirii..."
