Page 6 - 1925-09
P. 6

<


              Pag.' 126-----------------------------------------C  O  S  I  N  Z  E  A  N  A  -------------------------------------------- 15-V. 1925

                                                                                                SPICUIRI LITERARE


              I N T R ’ O   N O A P T E   P E   B Ă R Ă G A N ’ ’


                                                           NUVELE de N. PORA -

                   Volumul  de  nuvele  al  dlui  N.   viaţă,  în  care  toate  mădularele  şi   îmbrăcat  în  haine  de  catifea
                Pora  apărut  în  editura  „Cartea  organele sunt în deplină armonie,   neagră, cu o pălărie moale cu bor­
                Românească“  se  clasează  printre  şi  de  îndată  ce  vre-unul  ar  suferi   duri  mari,  şi  cu  o  cravată  neagră
                cărţile  acelea,  pe  care  le  ceteşti  sau ar fi nimicit — suferinţa, sau   cu  aripi  fâlfâitoare,  sub  o  barbă
                cu interes şi cu mulţumire.       lipsa* lui, se • răsfrânge şi asupra   neagră, destul de neîngrijită şi tur­
                  Stilul  simplu,  fără  artificii,  iar  celorlalte.                 mentată de o mâră nervoasă, loca­
                acţiunea  concisă,  rulează  repede   Pierise  delicatul  pricepător  al   tarul casei nelocuite trebu’â să sară
                ca  icoanele  pe  ecran  şi  lasă  tot­  acestei taine, iar soţia, în amintirea  în ochii flecarilor şi superstiţioşUor
                deauna în suflet o urmă.          lui, respectându-i dorinţa, lăsată cu  mahalagii, prin tot felul lui de a fi.
                  Dl  N.  Pora  este,  în  adevăr,  un  limbă de moarte, nu clinii ninvc în   —  N’ai văzut ce galben e şi me­
                povestitor,  care  nu  oboseşte  pe  frumoasele încăperi ale casej^ neo­ reu cu pleoapele vinete?...
                cetitor  niciodată.  Senzaţionalul,  bişnuit de c'udate.                —  Se vede că nu poate să doarmă
                pe care-l strecoară cu multă pre­   Sufletul celui dus, spunea lumea,  săracul!...
                dilecţie  în  scrisul  său,  îi  dă  o  el trebue să steâ acolo. Iar temeiul   — Da’ ce, te joci cu necura­
                particularitate specială, care-l face  acestei vorbe îl dase însuşi clădito-  tul !...
                un  scriitor  iubit  şi  gustat,  mai  cu  rul casei, un meşter zidar, care po­  —  Şi-i slab, bietul de el, par’că
                seamă de cetitorii foiletoanelor.  vestea, zâmbind, că moşierul alcă­  nu mănâncă cu săptămânile.
                   Pentru a l face cunoscut printre  tuise planul şi sta toată ziua ciocan   —  Păi  ce  crezi,  se  mai  lipeşte
                cetitorii  noştrii,  reproducem  din   pe capul lui.                  cevâ de om !
                recentul său volum:                 Plictisit, meşterul, când puse te-   —  Ce naiba tot mâzgăleşte acolo,
                                                 ‘ meliile aripei din fund a casei, în­  pe  câte  un  capăt  de  carton,  sau
                     CASA CU STAFII               demnă  pe  alt  zidar  să  prinza  cu   pe câte o pânză de sac întinsă pe
                                                  sfoară umbra plictisitoruiui proprie­ speteze, de-1 apucă noaptea uneori,
                Sgomote  nelămurite  isbeau,  în   tar.  Sfoara  întinsă  în  zid,  trebuia  în fundul grădinei părăginite?
                                                  să-şi cheme umbra, care nu înlârzie
              fiece noapte, auzul întârziaţilor, când                                    —  Pasă-mi-te  mai  boieşte  la
              treceau pe lângă casa părăsită. La   să  vie  să  s'o  caute.  După  un  an  cadrele din casă, că s’or fi stricat
              dreptul vorbind nimenea nu căutase   moartea  neaşteptată  a  moşierului   cu vremea...
              să afle pricina, neîndrăsnind vreu­  deşteptă în suflete o superstiţie de   Insă nimic sigur nu putuse af â
                                                         :
              nul  să  steâ  câteva  clipe  locului,   mult u tată.                    nimeni,  cu  atât  mai  mult  cu  cât
              stăpâniţi toţi de spaima ce o naşte    Iată de ce un bilet cu poftitoarele  cel  ce  sta  de  câteva  zile  în  casa
              în suflete putinţa unor arătări bi­  cuvinte „de închiriat“ rămânea li­  părăsită,  cum  se  înserâ  încuia  şi,
              zare.                               pit  pe  zidul  casei  pustii,  fără  ca   învelindu-se într’o pelerină respecta­
                 Insă după jaluze’ele veşnic lăsate  nimeni să vie s’o vadă.           bilă, cu o ţigară în dinţi şi fredo­
              zăceau în părăsire încăperi luxoase,                                     nând un cântec necunoscut de ni­
              împodobite  de  gustul  răposatului                                      meni, trecea misterios pe dinaintea
              soţ al stăpânii casii, un moşier bo­   Aşa că mirarea obştească nu mai  porţilor pe unde stăteau vecinele,
               gat,  care,  spre  osebire  de  alţ'i  de   avu  margini  într’o  bună  zi,  când   numai ochi, măsurându-1 din cap
              teapa lui, pricepeâ frumuseţea unui   jaluzelele ridicate ale casei cu stafii, până ’n călcâie.
              tablou, sau a vreunui alt lucru de  arăta că, odată cu voiosul soare al    Iar a doua zi, în crăpatul zorilor,
               artă, cum îşi dădea seama că ase­  primăverei,  mai  intrase  cineva  în   când lumina tâiâ dungLarmonioase
               meni  visiuni  sufleteşti  nu  pot  sta   părăsitele încăperi.          prin desişurile grădinei, locatarul
               ori cum.                              Felurite bănueli muşcau sufletele  era neclintit în acelaş colţ, pe un
                 De  aci  şi  neobicinuita  armonie   superstiţioşilor de prin partea locu­ scăunaş, cu pipa în gură, netezin-
               ce domnea între toate lucrurile ca­  lui,  cari  se  aşt  ptau  la  o  altă  ne­  du-şi într’una pâierj nişuri de linii
                                                                                   r
               sei, acel ciudat  fir  de legătură ce   norocire,  dacă  nu  chiar  la  un  î -   şi semne neînţelese pe cartoanele,
               le face pe toate, de la bibeloul de  treg  şir  de  năpăşti,  întru  cât  este   sau  pe  pânzele  răzimate  de  nişte
               pe  o  etajeră  şi  până  la  atmosfera   lucru ştiut că un rău nu vine nici­  stinghii, proptite în pământ.
               unui  peisaj,  ca  şi  până  la  cel   odată singur. Şi vecinilor înspă'mân-  Un bătrân, mai vorbăreţ, îndrăz» i
               mai  banal  colţar,  sau  etajeră,  să   taţi  de  vuttul  ciudat  ce  se  auz*â  într’o zi să intre în vorbă cu stră­
               fie într’un fel de apropiere sufle­  noaptea în casa părăsită, li se păru   inul la port şi deprinderi, pripăşit
               tească, în acea înţelegere şi armo­  că  de  aci  încolo  trebuiau  să  se  în casa părăsită şi pictorul, o rudă
               nie indiscernabilă de oricine, ce dă  aştepte Ia cine ştie ce isbelişte nouă. de  aproape  a  răposatului,  putu,
               neînsufleţitelor putinţa de a închega   In cele din urmă trebuise să vadă  astfel, să afle şi povestea cu sgo-
               viaţa, neputând fi nimic clintit din  pe  noul  locuitor  al  casei,  care  nu   motele stranii ce se auzeau noaptea.
               loc, fără ca să nu sufere şi celelalte,  era, cum credeau toţi, stăpâna ca­  Aşa  că  bătrânul  putu  să  ducă
               întocmai  ca  într’un  trup  plin  de  sei, plictisită de viaţa la ţară, ci un  vestea numai decât că tânărul, ţi­
                                                   personaj destul de ciudat la înfăţi­  nând şi el la cuvântul răposatului,
                 *) Volum apărut în? editura „Cartea   şare  şi  ale  cărui  apucăturiJ'dete  nu dormeâ acolo; însă, curios peste
               Românească“Lpreţul 40 lei.          ghes mai’mare"de*vorbă.             măsură, destul de tânăr încă, ^ spre
   1   2   3   4   5   6   7   8   9   10   11