Page 3 - 1925-15-16
P. 3
1
30-VIIL lUi ,-------------------. - .1. .... ,r------- C O S 1 N Z Ë A N À — r I. . h .............« ------- Pag. &Ô7
I L E A N A C E A Ş I R E A T Ă
POVESTE de ION SLAVICI
A fost ce a fost; dacă n’ar fi „Eu sunt, surioară ! — grăi fe nouă nopţi la fereastra fetei celei
fost, nici nu s’ar povesti. ciorul de împărat — voinic împă mijlocii şi bătu de a treia oară la
A fost odinioară un împărat, care rătesc ce stau de trei zile cu dra fereastra ei, ea deschise fereastra
avea trei fete, dintre care cea mai goste la tine la fereastră**. şi îi grăi cu glas drăgăstos:
mare eră frumoasă, cea mijlocie Fata cea de împărat nici nu se „Eu ţi-aşi privi în faţă şi ţi-aşi
mai frumoasă, iar cea mai lânără, apropie de fereastră, ci grăi cu glas grăi o vorbă: să mergi însă la sora
Ileana, atâta de frumoasă, încât şi înţelept. mea cea mai tânără şi numai după
sântul soare se opriâ în cale, ca „Mergi pe calea, pe care ai venit: aceia vino la mine“.
s’o vadă şi să se desfăteze de fru flori să-ti crească în cale, şi spini „Am să trimit pe frate-meu cel
museţea ei. să-ţi rămână pe urmă“. mai tânăr, grăi feciorul de împărat.
Peste trei zile şi trei nopţi fecio Să-ml dai o sărutare ca să pot
Intr’o zi împăratul primi carte şi
veste dela vecinul său, împărat mare rul de împărat iarăşi bătu la fe merge mai iute“. Şi nici nu zise
şi puternic, — cumcă — iacă — reastră. Acuma fata de împărat se până ce şi fură un sărut.
nu e bine, şi are să se bată cu apropie de fereastră şi grăi cu glas „Să nu ai parte de altul!—grăi
dânsul pentru o mare pricină îm blând. şi această fată. Mergi în calea, pe
părătească. Împăratul se puse la „Ţi-am zis să mergi pe calea, pe care-ai venit: flori să-ţi crească în
sfat cu bătrânii ţării, şi, când vă care ai venit: spini să-ţi crească cale, şi fiori să-ţi rămână pe urmă.
zură cumcă nu-e în cotro, porunci ’n cale, şi flori şă-ţi rămână pe urmă“. Feciorul cel de împărat merse la
voinicilor să încalece pe armăsari, In trei zile şi trei nopţi stet* fe fraţii săi, le spuse — cum şi ce,—
să-şi apuce armele şi să se pregă ciorul de împărat la fereasta fetei. şi, acum de-a treia oară, porni fe
tească de bătaia cea grozavă ce In crepatul zorilor de-a zecea zi, ciorul de împărat, — cel mai tâ
avea să se facă şi să fie. adecă după ce au trecut de trei năr fecior de împărat. Când el so
ori câte trei zile şi de trei ori câte si la cetatea cea cu trei fete, Ilea
Mai înainte de a încalecă şi el trei nopţi, el îşi netezi părul şi bătu
însuşi, împăratul chemă pe ficele acuma d’a treia oară, la fereastră. na sta la fereastră şi, cum sta, ea
îl văzu şi’i grăi cu glas vesel:
sale la sine, le grăi vorbe blânde „Cel voinic frumos cu faţă de
„Ce e?—cine e? şi ce voieşte?
şi părinteşti şi dete apoi la fiecare întrebă fata de împărat — acuma împărat. — ce cale ţi-ai ales de
câte o floare frumoasă, câte o pă mâni aşa de înfocat?“
sărică veselă şi câte un măr fraged. mai răstit decât în celelalte rânduri. Când feciorul de împărat văzu
„A cărei floare se va veşteji, a că „Eu sunt, sorioară ! — grăi fe faţa Ilenei şi auzi vorba ei, el stete
rei păsărică se va întristâ şi al că ciorul de împărat De trei ori câte locului, privi la ea şi grăi cu glas
rui măr va putrezi, despre aceea trei zile stau cu dor Ia tine la fe voinicesc:
voi şti, că nu şi-a păzit credinţa“, reastră : vreau să-ţi văd faţa, să-ţi „Am pornit la soare, ca să-i fur
grăi împăratul cel înţelept, încălecă privesc în ochi şi să aud cum curg o rază, să-i încredinţez sora şi s’o
apoi pe cal, zise „sănătate bună“ vorbele de pe buzele tale“. duc acasă să mi-o fac mireasă.
şi porni cu voinicii săi în calea Fata de împărat deschfse fereas Acum, surioară, mă opresc în cale
cea mare. tra, privi cu supărare la voinicul să privesc la tine, în raza feţei
Când cei trei feciori ai împăra cel frumos, apoi grăi cu glas ne tale şi să-ţi zic o vorbă şi să-ţi
tului vecin primiră veste, că împă auzit : fur o vorbă.
ratul a pornit în cale şi că el s’a „Eu ţi- aşi privi în faţă şi ţi-aşi Ileana îi răspunse cu înţelep
depărtat de acasă, ei se înţeleseră grăi o vorbă: mergi însă mai ’nainte ciune : „De ţi-ar fi năravul cum
între sine şi încălecară, ca să la sora mea cea mijlocie — şi numai îţi este vorba, de ţi-ar fi şi sufle
meargă la cetatea cea cu trei fete după aceea vino la mine“. tul cum îţi este faţa, mândre şi
de împărat, să răpească credinţa „Am să trimit pe frate-meu cel frumoase, blânde drăgăstoase,— te-
fetelor şi să-i facă împăratului su mijlociu, grăi feciorul de împărat. aşi chema în casă, te-aş pune la
părare. Cel mai bătrân dintre fe Să-mi dai însă o sărutare pentru masă şi te-aşi ospăta şi te-aşi să
ciori, voinic şi viteaz, şi frumos, ca să-mi fie calea, mai uşoară*. Şi ruta“.
merse înainte, ca să vadă ce e şi nici n’a zis bine până-ce şi fură un Feciorul de împărat sări de pe
cum, — şi apei să aducă veste şi sărut delà fata cea frumoasă. cal când auzi aceste vorbe, apoi
să spuie. „Să n’ai parte de altul ! — zise grăi cu glas voinicesc:
Trei zile şi trei nopţi a stat voi fata de împărat ştergându-se pe „Că-mi este năravul cum îmi
nicul pe sub ziduri fără ca vre una buze cu mâneca cea ţesută cu altiţe... auzi vorba, că-mi este sufletul pre
din fete să se fi arătat la fereastiă. Mergi pe calea, pe care ai venit: cum îmi vezi faţa : lasă-mă în casă,
In crepatul zorilor de a patra zi el flori să-ţi crească în cale şi fiori pune-mă la masă, şi, din zori în
perdu răbdarea, îşi întări inftna şi să-ţi rămână pe urmă“. seară rău să nu-ţi pară“. Şi nici
bătu la fereastra celei mai mari Feciorul de împărat merse la fraţ’i nu-şi grăi vorba — până-ce şi sări
dintre fetele de împărat. săi, le spuse — cum şi ce,—şi cel pe fereastră şi peste fereastră în
„Ce e? — cine e? — şi ce mijlociu porni în cale. casă şi în casă la masă tocmai în
vreâ? — întrebă fata trezită din După ce feciorul cel mijlociu stete frunte, unde şedea împăratul când
somnul cel mai dulce. de nouă zile şi de nouă ori câte era mire.
