Page 3 - 1925-17

15—IX. 1925 ------------------------------— - C O S I N Z E A N A Pag. 221

P E T R U C I M B R U

de OCT AVI AN P R I E

Nu vă sfătuesc, să /orbiţi despre N’a răspuns nimic. Oile erau a- rază cerească. Aşa un noroc n’a
Petru Cimbru la noi în sat Căci cum din nou peste locuri şi mân­ mai avut om pământean, de când
nu veţi găsi doi oameni, cari să cau se crepe la holda verde, iar stă lumea pe temeiurile sale.
nu fi fost încurcaţi în povestea lui măgarul rupea muguri de pe un Acum era de mine. Numai de
şi ceice au trecut odată prin o ase­ măceş dela marginea gârlei. mi-ar da Dzeu înţelepciune şi vor­
menea păcăleală, nu te prea îngă­ — Până mă întorc pot să mânce, be dulci cum să prind momentul...
duie, să i-o aduci aminte... căci doar n’o să gate tot Mai întâi — Şl nu ai pe nime pe lume?,
Destul, că într’o Joie din Pare- să-i dau ajutor ciobanului... zisei eu cu glas potolit.
semi — îmi aduc aminte ca astăzi Şi o luai la vale, tot cât putui — Pe Dzeu din cer.
— am zărit o turmă de ol, cum şări. Să pic jos de oboseală, când — Vezi nene, eu de mult caut
trecuse la Podul din sus peste am ajuns acasă. Cu deagraba am un bătrân ca Dumniata. Nici eu nu
holde şi pe un cioban după ele, care luat traista dintr’un cuiu şi tunde-o am pe nime. Adecă e nevasta şi
bătea din răsputeri la un măgar, la deal. copiii, dar chiar asta e. Noi eşim la
încărcat cu multe de toate. Am I-am dat să mănânce. A fost rupt câmp, acasă e bine să rămână tot­
mers să-i ajut, ca să întoarcă oile de flămând, căci pânăce nu mi-a deauna cineva...
în drum, căci singur nu răzbea cu isprăvit un lipiu, un funt de slă­ — Nevasta, vezi Doamne, ţi-ar
ele. Începui a striga la oi, a le face nină şi două cepe mari, n’a zis un purta de griji...
cătră drum şi cu bâr, bâr, cu oaie... cuvânt. Pe .când mă întorceam dela Eu iar de rândul oilor... întreabă
mă apropiam de cioban, care de scosul oilor de pe holdele oameni­ pe oricine... rânduială ca la mine...
oboseală s'a lăsat jos lângă măgar lor, moşneagul scobia încă cu de­ — Ai şi tu oi?
şi se uita la mine. getul la miezul rusunoiului. Pri- — Nu, zisei grăbit, dar tatăl meu
— Bună ziua nene, zisei şi mă viam cu deamănuntul la el. — fie ertat bunicul, şi unchiaşul a
plecai tare, ca să-l pot vedea de — Pe ăştia ploaia dacă îi mai avut întotdeauna curtea plină de oi.
sub căciula uriaşă. spală, zisei în mine şi începu să-mi Numai acum vedeam cât sunt de
Nu răspunse nimic. pară rău de pomana, ce am fâcut-o pricopsit şi cum mă ştiu scoate
— Scoală şi-ţi vezi de drum, cu mocanul acesta. de iute din încurcături. Neam de
zisei către omul năcăjit, care se — îmi este sete, zise acum bă­ neamul meu n’a avut oi!
uita acum şi mai naputincios la trânul sătul. — Mi-aduc aminte, zisei mai de­
mine. Mi-se părea, de vreo şapte­ Apa era tocmai în vârful Sub- parte, pe când eram fecior juni-
zeci de ani. Era mic, slab şi grozav coastei. şan, ce mult umblai pe cele coaste
de nespălat. — Ei, gândeam, să facem po­ cu oile, cât am ajutat tatălui meu
— O să moară aici, ziceam în mana deplin şi o rupsei acum la la muls, tuns, la făcut brânză...
mine,.. deal tot într’o fugă, ca să nu facă — Un om ca tine îmi trebueşte,
— Măi nene, te doare ceva, eşti limbariţă bătrânul. zise bătrânul. Eram în drum spre
bolnav sau ce ai de nu vorbeşt ? Ii adusei o pălărie de apă, dar târgul dela Bălgrad, ca să le vând,
Văzând că nu-mi răspunde, iar m’am aşezat mai încolo de el, căci căci nu mai sunt harnic de ele.
oile pornesc din nou peste hotar, mi-se părea înfricoşat. D zeu mi te-a scos în cale, căci
mă pregătiam să o iau încă odată — Ale cui sunt nene oile ace­ vezi, tot mă doare inima ca să le
rasna peste locurile oamenilor, ca stea? începui eu vorba cu mocanul. dau la altul. Voi rămânea la tine,
să le abat către drum. — Ale mele. căci îmi pari un om de treabă...
Dar se ridica omul meu încet — Toate? Era să sar până în nori de bu­
şi zise cu glasul stâns: — Toate. curie. Dar trebuia să mă stăpânesc,
— Unde sunt? — Începui să număr. Erau 212 nu cumva să bage de seamă mo­
— In Vrajba. oi, fără să număr şi mieii — o canul, că prea mă bucur.
De trei ori a trebuit să strig, ca avere. Am adunat deci oile în drum şi
să o priceapă. — Of, că nu găsesc omul pe dă după ele. Porni cu cioporul
— Hm, răspunse el în sfârşit şi lumea asta, oftă bătrânul, vorbind cătră sat. Eram cioban din fruntea
mi se părea mirat. mai mult a pustiu. ciobanilor.
— Eşti bolnav? — Ce bunătate ar fi dela Dzeu, O să crepe satul de năcaz, când
— Sunt bătrân, slab neputincios. dacă într’o zi mi-ar eşi cineva îa va auzi ce noroc m’a ajuns. îmi ve-
Nu îoţăleg de ce nu vine moartea, cale şi mi-ar zice : nia să calc în buestru, în bătaia
ca să mi facă un capăt. Ce lipsă — Ce te chinueşti cu oile ăstea ? clopotului dela berbec, care mergea
o mai fi şi de mine pe pământul Ce mai vreai? Eşti bătrân. Dă-mi înaintea târlei.
acesta ? oile mie şi am să-ţi port de grijă Indărăptul meu venea bătrânul
Se întinse iarăşi dealungul. până mori. Doar, n’o să trăeşti o de abia târându-se. Măgarul în-
— Iţi este foame? lume... nota mai mult de povara mare
— De-alaltă seară n’am mâncat şi —- Şi ale lui să fie şi oi şi miei, ce avea în spinare şi de multe ori
sunt sfârşit de nu mai ştiu de mine. casa din Găldeni şi banii dela a trebuit să-i înteţesc paşii cu coa­
— O să mă duc să-ţi aduc de banca din Bălgrad... da dela furcă, căci ciomagul cio­
mâncare... Tot cuvântul era pentru mine o bănesc era la bătrânul.