Page 6 - 1925-17
P. 6
Pag. 230 C O S I N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 15—IX. 1925
matei. Atât aşteptă Essau, putea să
se răzbune.
A strâns o oaste fără număr, călcă N A I V O I E
hotarul Iudeei, trecând în fugă peste
oraşele patriei care l’a născut Când
ajunse la cetatea pe care o ura, le DE SABIN G. TRUŢIA
vorbi ostaşilor:
— E cea mai puternică cetate a Conul Vasile ne învitase la cules intrerup ca stăpân al căsli, dar cu
Iudeei. Zidurile sunt groase, nu le de vii. In anul acela fusese o roadă vântul „n’ai voie“, pe care te-am
putem dărâma, căci v’ar costa viaţa înbelşugată şi timpul încă se ni auzit rostindu-1 în decursul poves
multora, iar voi îmi sunteţi dragi. merise bun. Era o zi senină şi fru tirii, mai de multe ori, mi-a adus
Vom desparte cetatea de ceialaltă moasă de toamnă. Toată „-inteligenţa“ aminte de o întâmplare. Şi pentru-
lume, vom face corturi trainice în din jur, se adunase la casa lui co ca să nu îmi uit povestea — că
jurul ei, aşteptând până-ce vor fi nul Vasile şi dumnealui era vesel vezi... eu sunt bătrân — te rog să
alungaţi de foame la picioarele şi fericit. Oaspeţii gălăgioşi îi amin îmi permiţi -să vi-o povestesc'“
noastre. teau de zilele bune, când dumnealui Locotenentul zlmbi, apoi înclină
*
* * era cel mai bogat om al ţinutului. uşor din cap, în semn de aprobare
Şi ce lume mai era pe-atunci şi Conul Vasile trase din câteva ori
A trecut un an de-atunci. Cetatea câte zile senine s’au petrecut în adânc din ciubucul de spumă, apoi
s’arată tot neînvinsă şi trufaşă în cerdacul casei bătrâne, când trăia şi îşi muie puţin buzele în vin şi
afară, dar înlăuntru sângeră din cucoana Aneta, soţia dumisale. începu să povestească domol:
mii de răni. Holera şi foamea au Eu mă dusesem la cules şi de „Până mai an, cu venirea trupelor
cuibărit aici moartea. dragul lui conul Vasile, dar mai române, la noi Ardelenii nu se o-
Zidurile resping trufaşe chiotele ales pentru faptul, că nădăjduiam bicinuia cuvântul „n’ai voie“, cel pu
duşmanului, în cetate însă poporul să întâlnesc la casa dumnealui doi ţin nu cu înţelesul acela, ca în re
blestemă pe Dumnezeu, doborât de ochi frumoşi, după cari alergam de gat. Când spuneam noi că n’ai voie,
foame. Zi de zi trec fugari în tabăra multă vreme. Şi nici nu m’am în însemna că nu eşti bine dispus,
lui Essau. şelat. Mântuisem toate şcolile şi aş întâmplarea care vreau să vi-o isto
Intr’o zi aduc înaintea coman fi dorit să pun odată capăt vieţii risesc, s’a învârtit în jurul acestui
dantului ofemee. Essau o recunoaşte; de hoinar şi să mă căpătuiesc. Şi cuvânt. Sunt de atunci vreo patru
face semn ostaşilor să se depărteze: apoi după atâta învăţătură — în zeci şi doi de ani. Eram tinăr. Să
e Ada, slăbită de foame şi lipsuri. văţasem şi scriptura — nu strică o fi tot avut douăzeci de ani. îmi
Numai ochii îi strălucesc ca odi leacă de dragoste. Conul Vasile, luasem bacalaureatul la unul dintre
nioară, râsul însă i-a murit de pe „bădiţa“ cum îi ziceam eu atunci, liceele ungureşti şi fiind copil bogat,
buze. pe motivul, că „idealul meu“ îi era tatăl meu îmi permise, să fac o
— Cine eşti? ceva nepoată, avusese gândul bun, scurtă călătorie prin străinătate.
— Sunt din cetate. să aducă şi pe „Mărin“ diplaşul, Era vorba să merg în Germania
— De ce-ai venit? cu alţi patru afumaţi. Era chef şi şi de acolo să trec pentru câteva
— Mi-e foame. voie bună în toată regula, dar apoi zile şi în Italia.
— In sihimbul unei sărutări îţi că pe lângă asta mai erau şi stru Dorul meu însă era, să merg şi
voi da un bruş de pâine. guri si dragoste. Aşa trai, mai rar. în România. Eu nu cunoşteam Ro
Ada mănâncă cu poftă, Essau 6 Conul Vasile era vesel. Mulţumirea mânia, decât din ziare. Acestea însă
întrebă râzând: „Nu mă cunoşti“? noastră îi umplea sufletul de mân — înţeleg ziarele ungureşti — o
Sunt Essau, care şi-a vândut pe-un gâiere. îşi netezia mereu şuviţele de descriiau în colori foarte negre. Şi
blid de linte dreptul celui mai mare, păr cărunt, cari îi acoperau „luna* totuşi dorul meu şi dragostea, care
fratelui său... în schimb tu ţi-ai şi înpărţea porunci pe la argaţi. e înăscută în sufletul oricărui român
vândut cinstea pe-un bruş de pâine, Din când, în când, se mai apropia cinstit, mă îndemna să merg s’o văd.
şi Esau râde cu râs de animal sa şi de noi — cei tineri — şi aşa... Avem paşaportul gata, dar pentru
tisfăcut să nu audă „cucoanele,“ ne spunea Germania şi Italia. Gândul meu nu
A venit un sol de pace din ce încet şi clipind din ochi şiret: îndrăzneam să il spun tatălui meu,
tate. Le este foame, nu mai pot Măi copii, fiţi cu grije,.. nu vă nu pentru alta, doar tatăl meu odih
6uferi. prea îndemnaţi la must, că tot ce-i nească în pace, era bun român, dar
Essau le răspunde: „Predaţi ce dulce e înşelător şi eu n’aş vrea vezi... ocupa o funcţiune înaltă de
tatea şi tot ce-aveţi: Femeile şi pentru o lume să vă încurcaţi...“ procuror şi în cazul, când s’ar fi
aurul, în schimb vi se dă fiecăruia Seara la masă, dupăce ţiganii dovedit, că am mers în România cu
pâine şi-un blid de linte“. încetară din cântat şi se duseră şi permisiunea lui, îşi pierdea, fără
Au venit bătrânii oraşului urmaţi ei să ia ceva pe subt nas, înce doar şi poate funcţiunea, ori păţea
de gloata înfometată. purăm a povesti. Unul dintre oas ceva şi mai rău.
— Sunt Essau — le grăi el — peţi, locotenentul Măgureanu, „Nicu* Eu am plecat, dar, nu spre Ger
alungat de batjocurile voastre am cum îi ziceam noi, un băiat nostim mania, cum credea tatăl meu, ci
trecut în tabăra duşmanului, să mă din Moldova de jos, începu să ne spre Braşov. Era în vara anului
răzbun... voiam să vă pot zice: istorisească — la rugămintea cu 1879. România trecuse peste botezul
v’aţi vândut totul pe-un blid de coanelor, — scene din luptele dela de sânge dela Plevna şi Smârdan
linte. Mărăşeşti. Dupăce povesti un res- şi eu ardeam de dorul să-mi văd
învinşii plâng, iar Essau priveşte timp, conul Vasile îşi mângâie mu- patria mamă, aşa cum era atunci,
mulţumit la cetatea care piere în steţile albe, apoi zise: frumoasă şi vitează. Dela Braşov
flăcări. Mă iartă domnule dragă, că te mi-am angajat o trăsură şi am luat-o
