Page 10 - 1925-23-24

Pag. 330 C O S 1 N Z E A N A - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2 5 -XII. 1925

La morgă D E C R Ă C I U N

de SABIN G. TRUŢIA
de F. Karinthy tradusă de S. Stanca
Peste lumea cufundată în tăcere,
Cadavrul I. „Scuză, vecine, numai cadavru aquatic normal. Dar, — cum noaptea îşi ţese nepăsătoare vălul
acum ai sosit aci? era respectiva? Blondă? întunecos.’ Vântul iernii adie rece.
Cadavrul II. „Da — Brrr. II. „Brunetă. Dar a Dtale? De sus neaua îşi cerne deasă
I. „Cam rece Ia început, nu-i I. „Şi a mea. fulgii uşori.
aşa? Dar, — se obicinueşte omul II. „Cum se numia? E seara de Crăciun...
cu toate. Ţi-au pus şi Dtale ghiaţă I. „Ziţa Ziţescu. In odaia scundă, focul de veascuri
la cap? - II. „Cuuum?! Atunci Dta eşti pâlpâie obosit, tremurându-şi lumina
II. „Da — Brrr. Isidor Popescu? gălbuie.
I. „Se’nţelege. Aşa trebue. Şi te-au I. „Ei şi? Şi cum stau aşa tăcut, gândul
înghesuit şi pe Dta aci în cutie? II. „Şi eu, nebunul, credeam că fugar mă poartă departe, la satul
Ce număr ai? te-a ales pe Dta. ascuns subt geana pădurilor de fagi.
II. „Ce fel de număr? I. „Ce zici? Dta eşti Naţie Io- Din noianul vremilor apuse des­
I. „Bine, bre, n’ai observat, că nescu? Şi eu credeam că Ziţa te-a prind un zimbet senin; e zimbetul
ţi-au legat de picior un bilet, pe luat pe ’ Dta. Ei bine, — atunci memei. Cu sufletul cuprins de o tris-
care e scris un număr şi un nume? pentru ce m’am aruncat de pe po­ teţă plăcută, retrăiesc o clipă, din
Dacă peste tot ai vr’un nume. Eu dul de fier? serile de Crăciun ale copilăriei. . .
n’am. Pe mine încă nu m’au iden­ II. „Şi eu mi-am prădat banii In cerdacul casei bătrâne străjuită
tificat. Nu ţi-e prea strâmtă cutia pentru pistol. Ce nebunie ! de tei, se aude sunet de clopoţei...
de tinichea? I. „Dacă ştiam, că Z ţa nu te-a Copii cu stele şi irozi îşi cântă
II. „Nu. luat pe Dtâ şi că ţi-ai cumpărat răguşiţi de frig colinda tremurătoare.
I. „Mie da, pentrucă m’am um­ pistolul... dar ea mi-a declarat, că Mama’ le ’mparte pe rând bănuţi şi
flat. Abia după patru zile m’au ia pe altul, şi eu eram sigur că a- cozonac. Bunicul zimbeşte mulţumit,
pescuit din râu. Ei, dar n’are a face. cesta nu poate fi altul, decât Dta. de sub albeaţa musteţelor şi-şi ne­
Numai ochiul stâng mă cam supără. II. „Şi dacă ştiam eu că Ziţa nu tezeşte barba mătăsoasă.
Mi s’a scurs tot. Dta mai ai ochii ? te-a luat pe Dta şi că te arunci de In casă e cald. Focul din sobă
II. „Numai pe cel stâng. Cel drept pe podul de fier... dar ea mi-a pâlpâie prietenos. Lipit de genunchii
a fost perforat de glonţe. Pe aci a declarat, că ia pe altul şi eu eram bunicului, privesc mirat la păpuşile
ieşit sigur că acesta nu poţi fi decât Dta. jucate de irozi...
I. „Va se zică cu revolverul...? I, „Şi pentru asta putrezim acum Din odaia vecină se aude un glas
II. „Nu, cu pistolul. amândoi aci? Bine, dar pe cine va încet de chemare.
I. „Ăsta e mai sigur. La început fi luat oare Ziţa? — „A venit îngerul puiule“—îmi
şi eu vream să fac aşa, dar n’am Cadavrul III. „Pe mine ! şopteşte bunicul luându-mă de mână.
putut face rost de bani să mi-1
cumpăr. Eu m’am socotit multă vre­
me până ce... Dar, ce-i sigur, e
sigur.
II. „De unde te-ai...? Din minunile
I. „De pe podul drumului de fier. naturii. —Arbo­
Numai a patra zi am ieşit la su­ re plângător din-
prafaţa apei. Ce scârnavă, mi-e tr’o insulă din
apropierea Afri-
plămâna. Pardon, înverzitu-ţi s’a pân­ cei. Frunzele şi
tecele? crenguţele sale
adună atâta apă
II. „Încă nu. De fapt se înver­ din văsduh, in-
zeşte ? cât ea se preci­
I. „Ohoho. De mi-ai vedea Dta pită în formă de
pe al meu. Ce coloare frumoasă, adevăratăploaie,
adunându-se în-
verde deschis, până sus la braţe. tr’un bazen să­
Mă bucur de acum pe când voi fi pat în jurul ar­
complet verde, din creştet până în borelui. Privind
tălpi. Numai părul îmi rămâne vâ­ fotografia, din
frumoasa coroa­
năt. De altfel totul ar fi in ordine. nă verde, firele
Numai de-ar trec? mai curând di­ lungi de ploaie
secţia. Sfrr. Sfrr. parcă ar fi şiro­
aie de lacrimi.
II. „Ce faci Domnule? Şi această lacri­
I. „Nimic. Apa sfârăe în mine. mă binecuvân­
Ei, iată, acum mi s’a scurs şi oc­ tată locuitorii in­
sulei, o adună
hiul drept. Păcat de el. Doctorul pentru trebuin­
spunea că n’am nimic deosebit, un ţele lor.