Page 3 - 1926-07
P. 3

14—11. 1926                                  C  O  S  I N  Z  E  A  N  A    . . . . . . . . . .   . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .  Pag. 63

       tipărit  era  literă  de  evanghelie  atât.       I D R I S . . .
      pentru cititor, cât şi pentru scriitor.
         Aceasta  a  fost  taina  succesului
       vechilor ziare.                                                  - AMINTIRI -
         Să  vină  deci  ziarul  cel  bun,  scris
       cu sângele scriitorului şi îl asigurăm                     de G. Vlădescu Albeşti
       de  izbândă.  Iată  „Lumina  Satelor“
       şi  „Libertatea,“  ziare  populare,  în­  Murgul îi mergeâ  agale şi acioaia   Nimeni  nu  ştia  unde  privea  Idris,
      floresc şi azi, când insuccesul ziarelor   delà  coveltirul  căruţei,  suna  domol  si nimeni nU-i cerceta gândurile.
       se  aruncă  în  sarcina  indiferenţii  şi
       a  lâncezelii  publicului.  Fiindcă  re­  şl rar.                         Era  aşa  de  coborît,  în  lumea  lui,
       dactorii  lor  pun  sufletul  lor  întreg   Fără  voiea  stăpânului,  calul  se  că  tot  satul  îi  aflase  acest  beteşug
       în ziar.                            opreâ  la  fiecare  îmbrăţişare  de  uliţe  sufletesc.
         Şi nu putem încheia aceste rânduri   şi  Idris,  îşi  arată  de  sub  coveltir,   — Jupâne vinzi.
      fără  a  aduce  în  numele  preoţimii   capul  înfăşurat  în  turbanul  roş,  ca   Şi  tot  el  răspundea,  încet.,  ru­
       omagiul nostru de recunoştinţă unuia
       dintre  mucenicii  presei  din  Ardeal,   floarea macului.              gător...
      preot  in  dublu  înţeles,  al  bisericii  şi   Femeile  şi  fetele  satului  îi  cerce­  —  Idris, nu vinde... Idris, bolnav...
       al  presei,  părintelui  Dr.  Ioan  Lupaş  tau  marfa,  îi  vânturau  lădiţa  cu  pe­  Dacă îl prindeâ obseala gândului,
       care împlineşte în IA Februarie a c.   tece şi-l dezmerdau în glume...  îşi  aduceâ  înainte  scândura,  cres­
       un  sfert  de  veac  de  activitare  zia­
       ristică.  Sfinţia  Sa  nu  este  numai  o   Turcul  se  simţea  în  largul  lui.  tată  de  urmele  tibişirului,  şi  înce-
      podoabă  a  clerului,  ci  şi  un  simbol   Prietenos  şi  blând,  darnic  şi  îngă­  peâ singur:
       al ziaristului ardelean.            duitor,  cu  cei  neplatnici.  Arareori,   —   Voica  doi...  primar  unu...
         Ca student universitar, profesor la  îl  vedeai  mânios  şi  atunci,  îşi  pur­  Maria  cinci.  Şi  iar  începea  mârâitul
       seminarul Andreian, protopop al Să­  ta  droşca,  fără  nici  o  ţintă,  prin  jalnic...  Un  cântec  tărăgănat,  mai
       li şt ii, membru al Academiei Române,
      secretar general în Resortul Cultelor   largul uliţilor.                 mult un blestem.
      şi  profesor  universitar,  paralel  cu   Ochii  mici  lucioşi  ca  două  măs­  Lui  Idris  îi  plăceau  florile,  le
       activitatea  sa  profesională,  a  des-  line,  sprincenele  stufoase,  faţa  ru­  iubea,  îi  erau  dragi  copiii  şi-i  des-
       voltat şi o podigioasă muncă pe te­  menă,  prinsă  într’o  tinereţe  sănă­  merda.
      renul  presei.  Sf.  Sa  a  dus  evlavia   toasă,  îl  făcea  plăcut  şi-l  aproprla   Sufletul  lui  era  aprins,  îmbătat,
      şi  pietatea  preoţească  nu  numai  la   de toţi.                       când  auzea  plânsetul  de  plecare,  al
      altar  şi  pe  amvon,  ci  şi  pe  catedră,
      în  birou,  în  Academie,  la  catedra   Acioaia  suna  domol  şi  rar,  şi  ca­  cocorilor...
      universitară şi în presă.            lul abia îşi purta pasul.             Ii  urmărea  în  zarea  văzduhului,
         In  cei  25  de  ani  de  activitate  zi­  —  Marf... marf...        le  număra  rondurile,  ridica  mânele
      aristică  a  urmat  o  linie  dreaptă  de   Calul  se  oprea  şi  fetele  prindeau   spre  ei  şi  le  rostea  în  limba  lui,
      conduită  şi  a  trecut  şi  prin  botezul                               din gândul şi dorurile lui...
       temniţei  ungureşti  şi  prin  calvarul   gura coveltirului.
      internării la Şopron.                  —  Mai eften, jupune...             In  fiinţa  lui,  avea  ceva  din  pri­
         In numeroase polemici cu istoricii   —  Eften, eften...              begia  acestor  paseri.  Ochii  lui  mici,
       unguri  a  apărat  cu  energie  şi  iste­  —  N’am bani Idris !...      urmăriau  dunga  de  mărgele,  şl  sfă­
       ţime drepturile istorice ale neamului   —  N’are,.. n’are...           râmau în ei lacrima unui dor.
      nostru,  prin  cercetările  sale  istorice   Şi  Idris,  trăgea  o  linie,  cu  tibişi-   O  parte  din  anii  copilăriei  mele,
       a  luminat  multe  puncte  întunecate
       din  trecutul  nostru,  a  desgropat  şi   rul,  pe  scândura  coveltirului...  Cum  a fost legată de acest suflet.
       cizelat  multe  personalităţi  vrednice   îşi  ţinea  răbojul,  Dumnezeu  ştie.   Eram vecini.
       din  istoria  noastră  şi  nu  s'a  închis  Sărbătoarea,  îşi  oprea  drişca,  în   In  serile  de  vară,  în  bătătura
       în  turnul  de  ivoriu  al  ştiinţei  reci  faţa poenei, unde se învârtea hora  lui Idris, îmi făceam veleatul...
       şi  rigide,  ci  prin  popularizarea  cu­  Ochii  lui  lucioşi  prindeau  bucu­  II  găseam,  înghemuit  pe  prispa
       noştinţelor istorice a făcut din istoria   ria  fetelor  şi  a  flăcăilor.  Trăgea  din  casei,  cu  ochii  rătăcitori,  printre
       naţională  şi  bisericească  o  şcoală,
       un  izvor  de  energie,  de  demnitate  şi   pipă, număiâ metanii şi privea.  stele...
       de  îndemnuri  la  muncă  necurmată   Stătea  aşa  pironit,  până  pornea   —  Turcu boinav!
       şi la viaţă morală curată.          calul singur.                         —  Nu bolnav... Idris gândeşte...
         O desăvârşită armonie între viaţa   In  odaia  lui,  cuprinsă  în  fel  de   Îmi dădea alviţă, lovită în toate
       şi scrisul şău îl ridică între cele mai   fel  de  mărfuri,  aveâ  laiţă  largă  colţurile şi-mi cânta...
       alese  valori  morale  ale  neamului
       nostru.                             aşezată lăngă fereastră.                 „Ba-na-ba la la...
         Preoţimea  se  simte  onorată,  că  îl   Pe  ea,  îşi  petrecea  timpul.  Fuma,   „Idi, idi, la...
       are în sânul său şi-i urează cu acest  sorbea  cafea,  număra  metania  şi   Umbrele  nopţei  ne  prindeau,  pe
      prilej viaţă lungă şi puteri de muncă   cânta. Mai mult un mârâit jalnic...  amândoi.  Idris,  fuma  din  pipă,  eu
       nesecate  spre  a-şi  putea  împlini  în
       deplină  măsură  slujba,  la  care  Ia   Altădată,  cu  mâna  la  frunte  şi  ronţăiam,  ca  un  guzgan,  alviţă  şi
       chemat Dumnezeu.                    coatele  aşezate  pe  poliţa  ferestrelor,  suflam  mereu,  pe  tinicheaua  cu
                               Un preot    priveâ în larg...                  jăratic, unde fierbea  ibricul“,.,
                                                                                                9
   1   2   3   4   5   6   7   8