Page 8 - 1926-07
P. 8

Pag. 68                             —    C  O  S  I N  Z  E  A  N  A  - - - - - - - - - -     14—11. 1926
                                                                                    »» * _              '  ..r*: -V -■■ v■?'** **
                 DÁR¿ ţi!L seamă              E o bruscă abatere dela cursul inau­  organic  e  dramatismul  atmosferei
                                              gurat cu debuturi cari te îndreptăţeau   ibseniene  cu  un  adaos  original:
                    Balconul                  să-i  întrezăreşti  desvoltarea  în  linie  precipitarea  evenimentelor  care  ia
                                                                                  uneori proporţii de adevărată panică.
                                              dreaptă  şi  nu  cu  ramificări  surprin­
                  de Gunnar Heiberg,          zătoare.  Justificarea  acestei  abateri  Găsim  ca  şi  în  dramele  lui  Ibsen
                trad. de Marcel Romanescu     o  găsim  poate  în  imperativa  tentaţie  aceeaş  reţinere  cu  scrâşnet  de  dinţi
                                              pe  care  o  au  problemele  sociale   a  inevitabilului  desnodământ:  ră­
            Lirismul  dlui  Marcel  Romanescu  pentru scriitorii moderni.         suflarea  gâtuită  şi  ochi  cari  dor
          n’are  în  sine  nimic  surprinzător  vă--   —  Portretul ataşat lângă traducere  de-atâta concentrare.
          zut  la  uşoara  cotitufă,  care  se  dese­  ni-1  prezintă  pe  Gunnar  Heiberg   Traducerea  e  liberă  ca  gestul
          nează  între  litaniile  dsale  melodice  tuns  milităreşte,  cu  trăsături  hinden-  clasic  schiţat  de  un  Roman  de  subt
          şi  originale  din  „Izvoare  limpezi“  şi  burgiane.  Un  motiv  să-l  integrezi   confortul larg al togei.
          traducerea  recentă  a  „Cântării  cân­  fără  remuşcări  în  garda  conserva­  Şuvoiului  de  imagini  şi  micilor
          tărilor*.  Forma  stilistică  a  acestui   torilor  hărţuiţi  din  două  părţi.  Im­  popasuri  de  înţelepciune’  cristali­
          mănunchiu  de  bijuterii  poetice,  în­  placabilă  însă,  desminţirea’  vine  zată  într’un  singur  cuvânt  li  s’a
          conjurate  de  legendă  subt  care  se  imediat  cu  cetirea  piesei.  Credem   dat  o  fragedă  interpretare  într’un
          agită  tumultul  pasiunilor  orientale  totuşi  că  temperamentul  liric  al   stil  viril,  chiar  impulsiv,  conformân-
          dogorâte  de  soare,  cu  imagini  pu­  traducătorului  a  jucat  un  mare  rol   du-se  astfel  conţinutului  frenetic  de
          ternice  aproape  fizice,  a  fost  înfă­  în  alegerea  piesei  traduse.  —  Iu­  pasiuni  ancestrale,  dispreţuitor  al
          ţişată  în  noua  ei  echivalenţă  româ­  birea nu poate fi civilizată şi femeea  stăvilarelor ridicate de civilizaţie.
          nească  cu  aceeaşi  dărnicie  de  fi­  devine  a  celui  mai  tare,  sunt  cele   Cităm  un  pasagiu  de  amară  re­
          guri,  în  arabescuri  cu  lux  de  îm­  două  principii  paralele  în  jurul  că­  cunoaştere  al  acestei  forţe  care
          pletituri  rotunde,  cu  devieri  pitoreşti   reia  se  concentrează  acţiunea  piesei.  poate  fi  cel  mult  dresată,  dar  nici
          dela  disciplină.  Stilul  biblic  are  de  Sentimentul  iubirii  în  .„Cântarea  odată civilizată:
          altfel  o  vrăjitorească  atracţie  pentru   cântărilor“  se  manifestă  în  deplină   „Da,  dragostea  e  singura  foiţă
          scriitorii  lirici  a  căror  temperament  libertate  descătuşat  de  oiice  in­  naturală  care  nu  se  poate  cultivă.
          exuberant  îşi  găseşte  în  el  un  po­  cursiuni  civilizatoare,  in  „Balconul“   O  omenire  cu  suflet,  dar  fără  dra­
          trivit  debuşeu,  Un  stil  care  puţintel   ne  apare  dârză  cu  toată  brutalitatea  goste  şi  fără  toate  înfăţişările  ei,  —
          îmbuibat  gâlgâe  înţâşnituri  colorate  triumfului  prevăzut.  —  Pentru  do­  iată  ţinta  spre  care  merge  drumul
          de havuzuri. E chiorchinele fructelor  cumentarea  dreptului  celui  mai  tare,  sufletului  aci  pe  pământ  —  şi
          de  aur  din  care  poţi  muşca  fără  pus  ca  o  teză,  piesa  e  anume  scu­  atunci,  trebue  să  te  aperi  cu  toate
          deziluzie  căci  strălucirii  metalului  turată  de  orice  acţiuni  secundare  armele  tale.  Că  de  învinge  dra­
          se  adaugă  gustul  şi  aroma  naturală  şi  redusă  la  schema  preocupărei  gostea  devii  nebun,  prost,  orb,  ne­
          a fructelor pârguite. (La noi din şirul  principale.  Chiar  numărul.mic  al   drept.  Ea  face  parte  din  întuneric,
          de  bănci  care  există  în  lumea  în­  personagiilor e semnificativ:  fură  din  inteligenţă,  caracter,  din
          deletnicirilor  literare,  se  ridică  pe­  Bărbatul  bătrân  şi  femeea  tânără  voiiiţă.“ •
          rechea  de  degete  a  dlui  Sanielevici  şi  frumoasă.  Femeea  are  un  amant.   Dragostea  e  o  forţă  brutală  dar
          şi  cere  extirparea  acestui  stil  al   Soţul  bătrân  este  înlăturat  printr’un   care  îşi  are  poezia  ei.  Cităm  deci
          cărui  efect  susţine  dsa,  e  greţos.   incident  mortal  şi  astfel  permite  rândurile  următoare  pentru  învede-
          Plecând  dela  stomacul  dsale  pro­  amanţilor ca relaţiile lor de dragoste  rarea  acestei  laturi,  pentru  înfrigu­
          babil  în  mod  cronic  deranjat,  dela  printr’o  căsnicie  oficială,  să  devie  rarea  sentimentului  de  adoraţie
          o  serie  de  analogii  culinare  reco­  legitime.  A  învins  deci  bărbatul  redat  aproape  femenin  şi  al  că­
          mandă  şi  literaturei  o  metodă  cu­  cel mai frumos, cel mai tânăr.  rui  caracter  de  agrăire  aminteşte
          rativă dietetică. Cu dreptate îi revine   — Iată-1 pe al doilea, care pretinde  factura „Cântării cântărilor“:
          deci titlul de teoretician al bucătăriei  iubirea  femeei.  E  înarmat  cu  însu­  „.  ..eşti  serioasă  şi  roşeşti  ca  un
          dietetice literare).                şirile  -celuilalt  cu  adaosul  unei  vi­  trandafir’palid,  ca  o  făclie  străvezie
            In  „Izvoare  limpezi“  lirismul  dlui   rilităţi  tiranice.  Femeea  e  şi  aici   de  nuntă, Şi  tulburarea  ta mă  umple
          Romanescu  are  un  caracter  tradi­  ceara moale care-şi găseşte în sfârşit  de  patimă.  Eşti  ruşinoasă,  fiindcă
          ţionalist.  Iubirea  se  manifestă,  în   stăpânul care s’o frământe.   nu  făgăduieli  ce-ţi  place.  Şi  chiar
          cadrul  obişnuit  psichologic.  Nici  o   Acelaş  joc  revine  deci  de  două  daqă  ai  tăgădui,  aş  citi-o  în  ochii
          aventură  pe  cărărui  neumblate  cu  ori, situaţiile sunt numai diferite.  tăi,  cari  se  ’moart  în  mii  de  cio­
          sgomot  de  paşi  care  să  deştepte   Teza  fiind  suficient  documentată  buri de sticlă“...
          rezonanţe  în  subconştietul  atât  de  cortina se lasă.                  In  studiul  introductiv  însă,  unde
          exploatat  în  poezia  de  astăzi.  Tot   In  opoziţie  cu  economia  acţiunei,  se  impunea  un  comentariu mai rece,,
          aşa  de  simplă  dar  sălbatică  cu  o  dialogul  e  uneori  atât  de  încărcat  poetul  covârşeşte  acţiunea  sintetiza­
          uşoară nuanţă de înfrigurare o găsim   de  imagini  şi  simboluri,  de  cuvinte  toare  a  criticului.  O  stăruinţă  spe­
          în  „Cântarea  cântărilor“  a  cărei  cu semnificaţii subliniate prin simple  cială  pe  lângă  fiecare  operă  a  dra­
          tălmăcire  cu  voită  alegere  ne  dă  o   litere  cursive,  încât  prezintă,  pus  maturgului  nordic  o  credem  dea-
          indicaţie asupra carecterului dsale.  pe  scenă,  un  obstacol  pentru  pu­  dreptul  inutilă.  Vederile  deasamblu
            — De curând ne prezintă direct    blicul  care  se  va  strădui  să-l  înţe­  ale  studiului  se  risipesc  printr’o
          dinlimba-norvegianăpe dramaturgul   leagă. Când acţiunea coteşte dintr’un  analiză  reprezentată  de  o  sumedenie
          Gunnar Heiberg cu o piesă repre­    motiv  psichologic  pitit  după  un   de  mărunţişuri  cari  au  încăput  în
          zentativă „Balconul“, precedată de   simbol  cu  senz  adânc,  necesită  din   cadrul  unui  număr  egal  de  aliniate,
          un studiu introductiv. Saltul dela   partea  cetitorului  o  meditare  mai   de mici Qapitole.
          frenezia primitivă a pasiunilor orien­  îndelungă  şi  nu  goana  unei  desfă­  Nu  putem  însă  contesta  claritatea
          tale până la straniul psichologic al   şurări  scenice.  Ceeace  atenuează  expunerei şi forţa ei de sugerare.
          oamenilor dela nord, e considerabil.  consecinţele acestui inconvenient                        M. Gh. Carpen
   3   4   5   6   7   8   9   10   11   12